Turneul Campionilor, care reunește cele mai bune opt rachete ale sezonului, începe duminică la Torino.
Întrebare: Cum vă simțiți cu stomacul?
Răspuns: „Acum, puțin mai bine. Nici nu am luat micul dejun, pentru că nu puteam. M-am trezit cu stomacul puțin deranjat și, sincer, nu mi-a făcut bine faptul că a trebuit să închei mai devreme antrenamentul. În plus, urma să joc pe terenul central, în fața multor oameni, dar, în fine, acum suntem puțin mai bine și avem grijă de noi”.
Î: Simțiți că, ținând cont de forma pe care o aveți, acesta poate fi anul dumneavoastră?
R: „Sincer, în fiecare an cred că poate fi anul meu, dar acum poate că rezultatele pe care le-am obținut în sală și felul în care înțelegem jocul pe aceste terenuri... După cum am spus de multe ori, cred că serviciul este o armă importantă în astfel de condiții și este un aspect pe care l-am îmbunătățit în ultimele săptămâni, iar eu mă simt foarte confortabil. Așa că poate că venim în cele mai bune condiții, mai ales din punct de vedere mental. Suntem odihniți, foarte dornici să facem față tuturor dificultăților pe care le-am putea întâmpina și, sincer, așteptăm cu nerăbdare acest turneu”.
Î: Asociați această îmbunătățire în sală și cu anumite nuanțe tehnice? Ce schimbări au existat față de alți ani sau la ce capitol ați progresat cel mai mult?
R: „Au existat anumite schimbări. Serviciul este un aspect pe care l-am îmbunătățit, dar și faptul că am înțeles cum trebuie să jucăm în sală: mai aplecați, ducând mâna mai în față. Am făcut anumite exerciții nu pentru a executa mai bine, ci pentru a înțelege eu însumi ce trebuie să fac”.
Î: După un sezon cu suișuri și coborâșuri din cauza accidentării — din aprilie până în august — vă imaginați că veți încheia sezonul în această formă?
R: Cum era să-mi imaginez că, după accidentare, voi câștiga trei titluri (Tokyo, Viena și Paris)? Chiar și titluri pe o suprafață pe care nu am jucat niciodată bine? Este puțin surprinzător, nu mă așteptam la asta, pentru că au existat îndoieli. M-am întrebat dacă voi reveni la sută la sută, dacă voi putea lovi cu dreapta ca înainte și dacă voi simți din nou accidentarea la încheietură imediat ce voi reveni în competițiile de cel mai înalt nivel. Adevărul este că aceste îndoieli au dispărut chiar din primul moment în care am revenit în competiție”.
Î: Ieri v-ați antrenat cu Alexander Zverev și ați jucat un tie-break. Ce aduce un astfel de antrenament intens înaintea unui turneu?
R: „Întotdeauna credem că trebuie să ne antrenăm așa cum concurăm. Încercăm mereu ca, mai mult decât să acordăm importanță rezultatului antrenamentelor, să punem în practică tot ceea ce vrem să facem într-un meci și să ne însușim acele lucruri, să ne simțim confortabil cu ele, pentru ca apoi să ne iasă mai ușor și mai natural în meci. Evident, un astfel de antrenament cu Zverev sau cu cei mai buni jucători oferă întotdeauna un feedback bun despre ceea ce trebuie să îmbunătățești în antrenamentele următoare. Mai ales, te ajută să intri în atmosfera competiției... Vrei să-l învingi, iar acea senzație pe care o ai apoi te ajută mult să o interiorizezi, astfel încât lucrurile să-ți iasă mai ușor în meci”.