Ramos a dezvăluit că și-a dorit să plece de la PSG încă de la începutul anului.
„Voiam să plec de la PSG, iar în ianuarie este mereu mai complicat să pleci. Nu era cea mai bună opțiune, chiar dacă voiam să plec în ianuarie. Acum reușesc să înțeleg asta. Ajunsesem în punctul în care voiam doar să plec. Clubul a spus imediat nu, pentru că, pentru a mă lăsa să plec, ar fi trebuit să aducă pe cineva în locul meu. Dar Luís Campos mi-a garantat că mă va lăsa să plec în vară. Mi-a dat cuvântul. Cu Mondialul la orizont, discutând cu Jorge (Mendes), a apărut interesul lui Milan. Antrenorul Ruben Amorim a venit aici și m-a sunat. Și acest lucru contează foarte mult. Într-o zi, Jorge (Mendes) m-a sunat dimineața și mi-a spus: «Afacerea este încheiată».”
Discuțiile cu antrenorul Ruben Amorim s-au dovedit a fi decisive. „Mi-a spus că își dorea un atacant central și că eu eram alegerea lui, invitându-mă să cred că vom face lucruri mărețe împreună. Făcea tot posibilul să mă aducă la Milan. I-am mulțumit pentru că a crezut în mine. Între glumă și seriozitate, până la urmă au plătit un camion întreg de bani.”
Chiar dacă și-a dorit să plece de la campioana Europei, atacantul spune că despărțirea nu a fost ușoară. „Mi-a fost greu să plec de la PSG, pentru că grupul era fantastic. Eram trei portughezi care petreceam tot timpul împreună. Deplasări, antrenamente, meciuri, națională... Știau că vreau să plec și, în glumă, îmi spuneau să rămân măcar pentru voie bună. Am trăit atât de multe momente frumoase, greu de regăsit în viața pe care o ducem.”
Lusitanul a mai precizat că lipsa meciurilor ca titular la PSG i-a provocat frustrări. „În ultimii trei ani la PSG, cred că nu mi s-a întâmplat niciodată să joc patru sau cinci meciuri consecutive ca titular. Uneori era frustrant și mă enervam. Mi s-a întâmplat să înscriu în patru sau cinci meciuri consecutive fără să fi fost titular nici măcar o dată. Iar pentru mine nu avea sens. Vorbeam despre asta cu familia mea. Știam însă că, dacă mi-aș fi manifestat nemulțumirea, ar fi fost o problemă pentru mine. Dacă răspund prin fapte și continui să muncesc, nimeni nu-mi va putea pune vreodată la îndoială profesionalismul și nu va putea spune că mi-am manifestat nemulțumirea. Eram frustrat, evident. Dar trebuie să transformi acea frustrare în ceva pozitiv.”