Într-un interviu exclusiv acordat Flashscore, antrenorul croat explică de ce cluburile belgiene depășesc constant așteptările în Europa, vorbește deschis despre trecerea sa dramatică de la Gent la Brugge în decembrie anul trecut și dezvăluie ce îi face atât de speciali pe Christos Tzolis, Yann Sommer și căpitanul Hans Vanaken.
De asemenea, își amintește de perioada în care juca, de la vestiarul împărțit cu un tânăr Luka Modric până la momentul în care a asistat la celebrele trei cartonașe galbene primite de Josip Simunic la Cupa Mondială din 2006.
Ați avut două meciuri extraordinare în Champions League în ultimele două săptămâni. Ați învins-o pe Inter Milano pe San Siro și ați trecut clar, pe teren propriu, de Lens. Cum este atmosfera în echipă acum?
„Suntem încrezători, ne simțim bine și suntem mândri de ceea ce am realizat. Au fost două victorii uriașe pentru club. Dar, pentru că ne aflăm în mijlocul unei perioade aglomerate, atenția noastră s-a mutat deja către meciul din weekend. Desigur, suntem foarte fericiți după ultimele două partide din Champions League, însă acum ne concentrăm asupra următorului joc.”
Brugge evoluează în Champions League pentru a opta oară în ultimele nouă sezoane și ați ajuns de trei ori în faza eliminatorie. De ce sunt atât de bune echipele de top din Belgia?
„Sunt convins că succesul nostru, precum și al celorlalte cluburi belgiene în Europa, provine dintr-un campionat puternic și dintr-o concurență acerbă. În fiecare weekend joci un meci foarte dificil, cu multă intensitate și presiune reală pentru a câștiga. Aproape întotdeauna așa stau lucrurile: un campionat puternic și o concurență de nivel înalt îți oferă șanse mult mai mari să obții rezultate și în Europa.”
Care este cel mai mare atu al echipei dumneavoastră? De ce ați avut atât de mult succes în Europa în ultimele sezoane?
„În primul rând, muncim enorm. Suntem o echipă umilă și muncitoare. Toți cei din club împărtășesc aceeași mentalitate: suntem foarte ambițioși și vrem mereu să ne depășim limitele. Acesta este și unul dintre criteriile pe care le avem când aducem jucători și membri ai staffului. Căutăm întotdeauna oameni cu multă ambiție și foame de performanță.
„Ceea ce face fotbalul atât de interesant este faptul că este un sport de echipă. Cluburile cu cele mai mari salarii sau bugete nu câștigă întotdeauna. Cred că suntem exemplul perfect că, prin muncă, modestie și o colaborare excelentă, poți obține rezultate fantastice în Europa.”
Foarte puțini antrenori cehi lucrează în străinătate. Situația este diferită în Croația sau sunteți o excepție datorită legăturii puternice cu Belgia?
„Cu siguranță este mai ușor să lucrezi într-un loc atunci când cunoști țara și înțelegi mentalitatea, ADN-ul cluburilor și stilul de joc. Sunt croat, dar am petrecut ultimii 20 de ani în Belgia și am avut, de asemenea, șansa de a cunoaște alte câteva țări.
„Cel mai important lucru pentru orice antrenor este să se adapteze la țara în care lucrează și să înțeleagă cât mai repede posibil mentalitatea, cluburile și stilul local de joc. Acest lucru îți oferă un avantaj atunci când vine vorba despre obținerea rezultatelor.”
Ați jucat 223 de meciuri în campionatul Belgiei și ați antrenat șase cluburi belgiene, inclusiv Brugge în mai multe rânduri. Vă simțiți mai mult acasă în Belgia decât în Croația?
„Nu, sunt croat. Croația este țara mea natală și locul unde se află cele mai profunde sentimente ale mele. Sunt croat din toate punctele de vedere. Belgia este a doua mea casă. Ne simțim foarte bine aici și chiar avem senzația că suntem acasă, dar sunt două lucruri complet diferite. Am sânge croat, însă sunt foarte fericit și mândru că familia mea și cu mine ne simțim acasă în Belgia.
„Le suntem sincer recunoscători belgienilor, care ne-au primit atât de călduros încă din prima zi. Așadar, avem sentimente foarte pozitive față de ambele țări: mai întâi Croația, datorită rădăcinilor noastre, iar apoi Belgia, unde locuim de 21 de ani.”
De ce v-ați legat atât de strâns viața profesională și cea de familie de Belgia?
„Când am ajuns prima dată aici, cele două fiice ale mele aveau doar aproximativ un an. Pe măsură ce au început școala, am cunoscut oameni și ne-am făcut prieteni, iar toate acestea s-au legat de cariera mea de jucător și, ulterior, de cea de antrenor. Îți creezi rădăcini. Suntem foarte atașați de Belgia. Pur și simplu face parte din viețile noastre și probabil va rămâne așa mulți ani de acum înainte. Vom avea mereu viețile împărțite între Croația și Belgia.”
Ați fost un antrenor de mare succes în Belgia. Cum v-ați descrie filosofia de antrenorat?
„În primul rând, trebuie să înțelegi cultura fotbalului din fiecare țară, stilul de joc și ADN-ul clubului pentru care lucrezi. Acestea sunt lucrurile fundamentale. Apoi, trebuie să-ți cunoști foarte bine lotul și jucătorii. După ce ai clarificat toate aceste aspecte, încerci să-i ajuți pe jucători, pe membrii staffului și pe toți cei implicați să construiască împreună o poveste comună, asigurându-te că fiecare se simte implicat și apreciat.
„De acolo, pas cu pas, cu modestie și muncă, ai șanse foarte bune să obții rezultate pe termen mediu.”
Al doilea mandat la Brugge a început într-un mod dramatic în decembrie anul trecut, când ați activat clauza de reziliere din contractul cu Gent. Reprezentanții clubului au spus ulterior că au fost luați prin surprindere. De ce ați decis să schimbați clubul în mijlocul sezonului? A avut legătură cu relația strânsă pe care o aveți cu Brugge?
„A fost o surpriză pentru toată lumea, inclusiv pentru mine. Eram foarte fericit la Gent și recunoscător pentru oportunitatea primită. Construisem împreună ceva pozitiv. Apoi, dintr-odată, a venit apelul de la Club Brugge. Nu te aștepți niciodată la ceva de genul acesta, dar acesta este fotbalul și trebuie să iei decizii rapide. Fusesem deja jucător la Brugge și antrenor o dată, așa că legătura mea cu clubul este extrem de puternică. În acel moment, am simțit că era decizia corectă.
„A fost dificil la nivel personal și uman, pentru că legi relații strânse cu oamenii, însă profesional era o oportunitate pe care trebuia să o accept. Cu timpul, cred că tot mai mulți oameni vor înțelege acest lucru. De obicei, antrenorii sunt demiși după rezultate slabe, dar când un tehnician are rezultate bune, alte cluburi vin și plătesc clauza de reziliere. Din punct de vedere profesional, totul s-a făcut 100% conform regulamentului. Pur și simplu s-a întâmplat foarte brusc, ceea ce a fost, în mod firesc, un șoc pentru mine și, cu siguranță, pentru ambele cluburi.”
Al treilea dumneavoastră meci pe bancă a fost chiar împotriva lui Gent. A fost o experiență dificilă?
„A fost foarte emoționant, pentru că petrecusem șase luni lucrând îndeaproape cu jucătorii mei de la Gent, iar dintr-odată a trebuit să pregătesc o echipă împotriva lor. A fost un moment foarte dificil. Dacă aș fi putut evita acel meci, probabil că aș fi făcut-o. Dar suntem profesioniști și trebuie să ne lăsăm emoțiile deoparte. În același timp, fotbalul este alimentat de pasiune și emoție. Fără ele, jocul nu ar fi la fel de captivant pentru nimeni.”
Și primul dumneavoastră meci a fost un test uriaș. La doar două zile după ce ați preluat funcția, ați întâlnit-o pe Arsenal în Champions League. A fost un botez al focului.
„Da, a fost extrem de dificil. Practic, nu am avut timp de pregătire și am beneficiat de o singură ședință de antrenament înaintea meciului cu una dintre cele mai bune echipe din Europa la acea vreme. Chiar și așa, cred că am jucat foarte bine în prima repriză, până la golul lor de deschidere, și am dat tot ce am avut.
„Este nevoie de timp pentru a implementa idei noi, pentru a construi relații cu jucătorii și pentru a stabili acea conexiune pe teren. A fost un început dificil, dar, din fericire, ne-am revenit rapid și am început să câștigăm. În cele zece luni de când suntem împreună, am avut norocul să câștigăm multe meciuri.”
Sezonul s-a încheiat fantastic. Ați ajuns în faza eliminatorie a Champions League și, cel mai important, ați câștigat titlul. De ce s-a descurcat Brugge atât de bine în a doua jumătate a sezonului?
„În primul rând, avem un lot foarte bun, cu jucători talentați, iar acest lucru face o diferență uriașă. De asemenea, ne-am ajustat stilul de joc și i-am convins pe jucători să creadă pe deplin în această viziune. Am practicat un fotbal foarte agresiv și ofensiv, am marcat multe goluri și ne-am asumat riscuri. Când am preluat echipa, eram pe locul al treilea, la cinci puncte în spatele liderului. În final, am terminat pe primul loc, cu un avans de patru puncte, recuperând astfel o diferență de nouă puncte.
„Am jucat un fotbal spectaculos și am creat o chimie excelentă între jucători și suporteri, precum și între lot și staff, prin munca de zi cu zi. A fost un proces complex, iar privind în urmă sunt extrem de mândru de ceea ce am realizat.”
Vă place campionatul belgian și pentru că este, de regulă, foarte orientat spre atac? Se potrivește acest lucru filosofiei dumneavoastră?
„Trebuie întotdeauna să-ți adaptezi stilul la lotul de care dispui. Am antrenat echipe diferite și am folosit stiluri de joc diferite cu fiecare dintre ele. Trebuie să evaluezi instrumentele pe care le ai la dispoziție și să stabilești care abordare îți oferă cele mai mari șanse să câștigi, pentru că, în cele din urmă, toți suntem aici pentru a câștiga. Mă consider norocos că am antrenat diverse cluburi în moduri diferite, lucru care m-a ajutat să devin un antrenor mai bun de la o zi la alta.”
Doi dintre atacanții dumneavoastră au fost extraordinari sezonul trecut. Mai întâi, Christos Tzolis, care a marcat 17 goluri și a oferit 23 de pase decisive. Ce îl face un jucător atât de excepțional?
„Christos este un jucător de clasă mondială, cu o calitate incredibilă. Etica sa de muncă și profesionalismul sunt la cel mai înalt nivel posibil. I-a plăcut să fie aici și a creat o legătură puternică cu coechipierii, stafful și întregul club. De asemenea, am reușit să construim un sistem care i-a permis talentului să strălucească cu adevărat. Sunt încântat să-l văd demonstrând acum această calitate în Premier League, la Arsenal, unul dintre cele mai bune cluburi din Europa. Va avea mereu un loc special în inima mea, pentru că este o persoană fantastică, dar și un fotbalist extraordinar.”
Tzolis a ajuns la Arsenal în această vară pentru 40 de milioane de euro, o sumă record pentru un transfer realizat de Brugge. Cât de mândru a fost clubul de această afacere?
„Extrem de mândru. Când poți vinde un jucător unuia dintre cele mai mari cluburi din lume pentru o asemenea sumă, toată lumea simte o mândrie imensă. Ca antrenor, cred că există trei obiective principale. Primul este întotdeauna obținerea rezultatelor, câștigarea cât mai multor meciuri. Al doilea este practicarea unui fotbal bun, astfel încât suporterilor să le facă plăcere să vină la stadion și să se identifice cu echipa lor. Iar al treilea, esențial pentru modelul de afaceri al oricărui club, este dezvoltarea jucătorilor și ajutorul oferit lor pentru a progresa.
„Atât clubul, cât și eu punem mare accent pe toate cele trei componente. Până acum am făcut o treabă excelentă, dar este esențial să rămânem modești și să muncim în continuare zi de zi, pentru că în fotbal lucrurile se pot schimba foarte repede.”
Al doilea jucător remarcabil este Nicolo Tresoldi, care a marcat 19 goluri și are din nou evoluții excelente în acest sezon. Încă nu este la fel de cunoscut precum Tzolis. Cum l-ați descrie?
„Este un alt băiat extraordinar, complet dedicat meseriei sale. Este mereu primul care ajunge la baza de pregătire și ultimul care pleacă. Tot ceea ce face este realizat cu convingere și cu dorința de a se îmbunătăți. Pe teren are calități excepționale. Este un atacant foarte complet, care poate marca goluri, poate combina, poate face presing agresiv și își poate asuma responsabilitatea în timpul meciului. Acest sezon este esențial pentru el. Este al doilea an în care trebuie să construiască pe baza talentului și potențialului său și să le confirme.”
Tresoldi a marcat un hat-trick în victoria cu 4-3 împotriva lui Inter, pe San Siro. A fost aceasta cea mai importantă victorie din cariera dumneavoastră de antrenor?
„Cu siguranță se numără printre cele mai importante. Am avut norocul să trăiesc câteva victorii memorabile. Acum câțiva ani, am învins-o pe Monaco cu 4-0 în deplasare, în Champions League, cu Club Brugge. Cu Antwerp, am trecut de Tottenhamul lui Jose Mourinho cu 1-0, când londonezii se aflau pe primul loc în Premier League.
„Anul trecut, victoria cu 3-0 împotriva lui Marseille a fost o altă seară uriașă în Champions League. Am mai câștigat meciuri importante de campionat care ne-au ajutat să obținem trofee. Dar victoria împotriva lui Inter, pe San Siro, se află fără îndoială foarte sus în acest clasament.”
Cât de mult v-a ajutat în acel meci Yann Sommer, care a venit de la Inter înaintea sezonului?
„Foarte mult. A fost unul dintre cei mai buni jucători ai noștri și continuă să fie unul dintre cei mai importanți oameni din lot. Toată lumea din fotbal știe că, dacă vrei rezultate excelente, ai nevoie de un portar de talie mondială. Priviți ce face Thibaut Courtois pentru Real Madrid, Donnarumma pentru PSG și acum pentru City sau ceea ce au făcut Alisson și Ederson pentru Liverpool și Manchester City de-a lungul anilor. Ai nevoie de un portar de elită pentru a câștiga constant. Yann a fost un transfer fantastic și un jucător indispensabil pentru noi.”
Cum s-a realizat transferul unui jucător de calibrul lui Sommer?
„Aveam nevoie de un portar de top, așa că oficialii clubului și departamentul de scouting au evaluat mai multe ținte. În cele din urmă, s-a luat decizia de a face tot posibilul pentru a-l aduce pe Yann Sommer. Sunt încântat că clubul l-a convins să ni se alăture în acest proiect. Până acum, totul a funcționat în cel mai bun mod posibil.”
Căpitanul Hans Vanaken se află în al 12-lea sezon la club și a jucat la o Cupă Mondială. Cât de important este pentru Brugge?
„Este extrem de important. Să evoluezi cu o asemenea constanță timp de atât de mulți ani, să joci practic fiecare meci și să fii adesea decisiv, este incredibil. Spun adesea că ceea ce reprezintă Hans Vanaken pentru noi este ceea ce a reprezentat Luka Modric pentru Real Madrid. Asta vă oferă o idee despre valoarea sa. Rămâne extrem de motivat, are o calitate extraordinară cu mingea la picior, o personalitate puternică și mentalitate de învingător.
„L-am antrenat în primul meu mandat la Brugge și chiar am fost coechipieri în ultimul meu sezon ca jucător. Îl cunosc pe Hans de foarte mult timp și sunt sincer încântat că îl antrenez din nou.”
Dar Brandon Mechele, internațional belgian aflat în al 14-lea sezon la club? Cum conduc el și Vanaken echipa împreună?
„Faptul că îi avem pe amândoi este un atu uriaș. Sunt învingători dovediți și rămân foarte motivați să obțină și mai mult. Hans este un coordonator fantastic, în timp ce Brandon este un fundaș central extrem de sigur, care aduce calm și încredere defensivei. Sper doar ca amândoi să poată evolua la acest nivel încă câțiva ani și să ajute clubul să obțină succese și mai mari.”
Ați strâns 13 selecții pentru Croația și ați făcut parte din lotul pentru Cupa Mondială din 2006, alături de un tânăr Luka Modric. Douăzeci de ani mai târziu, el este o legendă vie, cu 205 selecții internaționale. Ați anticipat atunci că va avea o carieră atât de extraordinară?
„Când s-a alăturat pentru prima dată echipei naționale, cu toții puteam vedea că era un puști cu un talent și un potențial fenomenale. Acestea fiind spuse, nu cred că nimeni, nici măcar Luka însuși, ar fi putut anticipa o carieră ca aceasta. A fost o carieră de vis. A devenit unul dintre cei mai mari jucători din istoria lui Real Madrid, a câștigat Balonul de Aur și a cucerit toate trofeele imaginabile. Fără îndoială, este cel mai mare jucător din istoria Croației și unul dintre cei mai buni mijlocași pe care i-a văzut vreodată fotbalul european.
„Sunt enorm de mândru că este croat, că am împărțit terenul de câteva ori și că încă ținem legătura. Trebuie doar să privești viața și cariera lui Luka Modric pentru a găsi toată inspirația de care ai nevoie.”
Ați fost, de asemenea, martorul unui moment bizar la acea Cupă Mondială, când Josip Simunic a primit trei cartonașe galbene împotriva Australiei. Vă amintiți cum a reacționat lotul?
„Da, bineînțeles! Am fost cu toții complet șocați pe banca de rezerve, dar nimeni nu a spus nimic în acel moment, pentru că meciul continua, iar apoi îți dai seama că arbitrul a uitat să arate cartonașul roșu după al doilea galben. A fost o eroare evidentă de arbitraj, dar cu toții facem greșeli, fie că suntem jucători, antrenori sau arbitri. Momentul a intrat în istorie și probabil că oamenii vor vorbi despre el încă zeci de ani, pur și simplu pentru că aproape niciodată nu vezi așa ceva în fotbalul profesionist.”
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
