Meciul dintre Sepsi și FC U Craiova este doar un alt exemplu în care ceea ce se dorea a fi un duel sportiv s-a transformat într-un bâlci al declarațiilor și acuzelor, însă adevărații vinovați au fost dați repede uitării.
Ce s-a întâmplat este deja binecunoscut. La un meci de campionat, suporterii echipei oaspete dau dovadă de un comportament xenofob (strigă ”afară, afară, cu ungurii din țară”), iar arbitrul, după câteva avertismente, decide să întrerupă partida. La comisii se împart amenzi, iar clubul vizitator pierde meciul la ”masa verde” cu 3-0.
Și apoi a început goana după căutarea unui țap ispășitor. Ba că arbitrul Chivulete e vinovat pentru că nu a respectat regulamentul, în care scrie că doar în caz de rasism se poate întrerupe partida (un alt exemplu de cât de înapoiat este regulamentul actual, care lasă să se înțeleagă că nu tolerăm rasismul, dar cu xenofobia mai vedem), ba că clubul vizitator e vinovat pentru că nu și-a ținut în frâu suporterii, ba că cel gazdă trebuia să facă nu știu ce și nu a făcut. Ba că, ba că…
În tot acest timp, nimeni nu a arătat înspre adevărații vinovați, și anume suporterii, cei care au scandat. Au venit la un meci, i-au pus lacăt prin ura lor și apoi au plecat acasă nestingheriți fără ca nimeni să-i întrebe ceva de sănătate, fără nicio sancțiune, fără nimic.
Ba chiar, la câteva zile distanță, au amenințat că vor acționa la fel sau chiar mai drastic dacă situația o va impune.
În orice campionat serios, acei suporteri ar fi fost cel puțin identificați și interziși pe viață pe stadioane. În România, nici măcar în treacăt nu s-a discutat public această posibilitate.
Decizia de la recurs, de rejucare a partidei, le face dreptate în primul fotbaliștilor. E frustrant pentru un sportiv să știe că munca lui poate trece pe planul doi din cauza urii și frustrării unor suporteri, la fel cum și pentru ”beneficiarii” unui 3-0 la ”masa verde” ar trebui să existe dorința de a dovedi pe teren că sunt mai buni.
Pe de altă parte, decizia creează un precedent periculos și, după cum am menționat și mai sus, lasă să se înțeleagă că xenofobia este ceva mult mai acceptabil ca rasismul. Nu este!
Administratorii acestor regulamente trebuie să se asigure că acest lucru este foarte bine înțeles, dar trebuie să o facă într-un mod în care să nu lase soarta unor partide la cheremul peluzei.
Pentru că de fiecare dată când se suspendă o partidă, au de pierdut sportivii, au de pierdut cluburile, au de pierdut oamenii decenți care merg la stadion pentru a vedea un meci de fotbal.
Câștigă doar acești propagatori ai urii, care rămași nepedepsiți, vor avea în continuare puterea de a opri un meci oricând au ei chef.
Amenzile și sancțiunile de după nu fac decât să trateze superficial simptomele unei ”boli”, care sub o formă sau alta, afectează de multă vreme fotbalul românesc și așa slăbit de multe alte maladii, printre care se numără falimentarea unor cluburi participante în Liga Campionilor, îngroparea unor formații de tradiție și, mai nou, moda ”închirierii” de antrenori cu licență, că să enumăr doar câteva.
Din păcate, cangrena e din ce în ce mai mare. Va fi cineva dispus să pună mâna și pe bisturiu?