Exclusiv. Alicia Gogîrlă și drumul spre succes: ”Vreau cât mai multe trofee la club și națională”

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Exclusiv. Alicia Gogîrlă și drumul spre succes: ”Vreau cât mai multe trofee la club și națională”
Alici Gogîrlă: "Sunt pregătită să depășesc performanțele fiecărei jucătoare de top"
Alici Gogîrlă: "Sunt pregătită să depășesc performanțele fiecărei jucătoare de top"Facebook Alicia Gogîrlă
Într-un interviu exclusiv acordat Flashscore.ro, tânăra și talentata Alicia Gogîrlă (20 ani), inter dreapta la CSM București și fiica vicecampioanei mondiale din 2005, Simona Gogîrlă, a vorbit despre visul ei măreț, despre cariera pe care dorește să o urmeze, dar și planurile pe care le are după ce termină cu handbalul.

Alicia Gogîrlă a început să joace handbal la Râmnicu Vâlcea, sub îndrumarea antrenoarei Maria Ciulei. Aceasta a continuat la Corona Brașov și a jucat pentru toate categoriile de vârstă ale echipelor de junioare și tineret ale clubului.

La vârsta de doar 16 ani, începutul sezonului 2019-20202, aceasta a fost promovată la echipa de senioare a Coronei Brașov. Alicia a făcut parte din echipele de junioare și tineret ale României, participând și la Campionatul European U17 din 2019 și Campionatul European U19 din 2021.

În 2018 a reușit să obțină medalia de bronz la Open European pentru Cadete U16 din Suedia. Un an mai târziu, s-a clasat cu echipa României pe locul al V-lea la Festivalul Olimpic al Tineretului European, care a avut loc în Azerbaidjan.

Cariera Aliciei Gogîrlă
Cariera Aliciei Gogîrlăeurohandball.com

Alicia, cum ai apucat-o pe acest drum al handbalului? Ți-a insuflat mama ta acest lucru sau pur și simplu ți-a plăcut atât de tare încât ți-ai dorit să faci o carieră?

Handbalul a fost sportul de care am avut parte încă din prima mea zi de viață datorită mamei mele. Nu a fost primul sport pe care l-am practicat. Nu aveam nici cea mai mică idee că voi face performanță din handbal, chiar dacă eram mereu prezentă la antrenamentele mamei mele când era jucătoare, iar când a devenit antrenoare, pasam non-stop cu tata.

Cred că am fost unul din copiii norocoși pe care părinții nu l-au obligat să facă niciun sport. Am avut și am toată susținerea lor în tot ceea ce fac, iar pentru asta le sunt recunoscătoare mai mult de o viață.

La Vâlcea a fost prima oara când am început să am tangențe cu handbalul, în vacanța de iarnă. Unchiul meu l-a rugat pe tata să o luăm pe verișoara mea de la antrenament, iar eu am mers cu el. Am fost acaparată de modul de antrenament al doamnei antrenoare Maria Ciulei, și am decis că voiam să încerc și eu.

Prin urmare, în fiecare vineri plecam singură cu autocarul spre Vâlcea unde mă aștepta bunicul meu să mă ducă la antrenament, iar duminica ma întorceam la București. În timpul săptămânii mergeam și la atletism și karate în București.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit și după care te ghidezi sau pe care încă îl ai întipărit în minte? Fie că a venit de la mama ta sau de la o altă persoană care și-a pus amprenta asupra ta.

Am primit mai multe sfaturi de-a lungul carierei, dar unul dintre cele mai importante pe care l-am primit de la mai multe jucătoare, inclusiv mama mea, este să mă bucur de momente, de victorii, de goluri, de apărarea bună, de aplauzele și atmosfera făcută de fani… să nu pun presiune pe mine, sa depășesc momentele din trecut si să mă concentrez pe cele care urmează. 

La ce echipa iți dorești să joci si care este visul tău?

Îmi doresc să plec din țară, să joc la o echipă precum Metz, Brest, Vipers… Visul meu este să devin cea mai bună versiune a mea ca handbalistă și să câștig cât mai multe medalii și trofee cu echipa de club, dar mai ales cu echipa națională.

Cum e să fii colegă cu Cristina Neagu? Ai învățat multe de la ea? Cum vă motivează Cristina?

Să fiu în echipă cu Cris este o onoare. Deși nu am avut-o ca idol principal, mereu am admirat-o pentru felul în care se antrenează, cum joacă, dar și atitudinea pe care o are. Deși avem stiluri diferite, am avut și încă am foarte multe de învățat de la ea, iar ea nu ezită niciodată să îmi dea sfaturi constructive. Este genul de căpitan care ține sa îți aducă aminte că este mereu alături de tine, și că numai împreună putem să atingem potențialul maxim al echipei. Ne ține unite.

Ești pregătită să o depășești pe Cristina Neagu?

Sunt pregătită să depășesc performanțele fiecărei jucătoare de top.

În urmă cu ceva timp s-a ivit un scandal. Cristina a fost înjurată de fanii Rapidului. Au afectat-o aceste lucruri. V-a afectat pe voi ca echipă?

Nu a afectat cu nimic discuția dintre Cris și Galeria din Giulești, totul a mers normal și la antrenamente cât și la meciuri, pentru că pe asta ne focusăm în momentul acesta: să ne antrenăm cât mai bine și să câștigam tot ce avem de câștigat. Ca echipa toate i-am fost, îi suntem și mereu îi vom fi alături. 

Crezi că Federația ar trebui să măsuri mai drastice când vine vorba de astfel de evenimente nefericite?

Nu am vrut niciodată să fiu implicată în acest subiect, pentru că eu am crescut în Sala Rapidului și pe pista de atletism a Rapidului, dar injuriile și comportamentul adoptat la nervi nu fac bine nimănui. Sper să nu se mai ajungă la un asemenea moment ca Federația să nu aibă motiv sa ia măsuri mai serioase. 

Care este momentul preferat din cariera ta de până acum?

Când am intrat pentru prima oară în teren într-un meci de Champions League, în care am și reușit să înscriu. Nu-l voi uita niciodată!

Te-ai gândit vreodată ce vrei să faci după ce termini cu handbalul? Ți-ar plăcea să antrenezi?

Nu, nu aș dori să antrenez. Am mai multe idei și planuri de pus cap la cap după ce îmi voi termina cariera, dar sper să nu am nevoie de ele pentru o perioadă îndelungată de timp. Ca și un sneak-peak (n.r. mic secret), pentru că sunt o mare iubitoare de cafea și cărți, aș vrea să deschid o cafenea cu tematică de Bibliotecă/Anticariat.