Cazul care implică sistemul de arbitraj italian continuă să aducă la suprafață noi detalii și dezvăluiri, în timp ce ancheta Parchetului din Milano aprofundează presupusele influențe asupra gestionării VAR-ului. În centrul controversei rămâne Gianluca Rocchi și rolul său în sala de la Lissone, deși în jurul său apar relatări și interpretări care circulau de ceva vreme în mediul arbitrilor.
Potrivit informațiilor apărute în presa italiană, nu ar fi vorba doar despre 'ciocănitul în ușă' care a atras atenția anchetatorilor, ci despre un adevărat sistem informal de comunicare.
Un limbaj non-verbal bazat pe indicații scurte: o mână ridicată pentru a sugera să nu intervină, un pumn strâns pentru a chema arbitrul la monitor. Episoade care, dacă se confirmă, ar ridica semne serioase de întrebare privind autonomia oficialilor de meci. Totuși, rămâne de văzut dacă este vorba despre exagerări generate de tensiuni interne sau despre elemente care pot întări acuzațiile.
Cazul Udinese-Parma
Printre episoadele analizate în anchetă se remarcă ceea ce s-a întâmplat la meciul Udinese-Parma din 1 martie 2025. Atunci, potrivit ipotezei anchetatorilor, supervizorul VAR ar fi influențat decizia responsabilului VAR, Daniele Paterna, care inițial nu intenționa să acorde penalty.
O schimbare bruscă de criteriu care a dus ulterior la revizuirea fazei la monitor de către arbitrul Fabio Maresca. Punctul cheie este acesta: regulamentul nu permite ca delegatul să intervină în deciziile luate în timpul meciului.
Sala de la Lissone
Sala VAR din Lissone, creată pentru a asigura independență și transparență, riscă – potrivit acuzațiilor – să devină un spațiu de influență, trădând spiritul tehnologiei menite să reducă erorile. Între timp, anchetatorii analizează materiale audio și video colectate în ultimii doi ani din sala de control. O muncă minuțioasă care ar putea clarifica dacă în spatele scandalului se află doar folclor sau o practică sistematică.
Din interiorul corpului de arbitri, între timp, apar mărturii contradictorii. Unii susțin că aceste practici erau cunoscute, chiar dacă nu erau permise de protocol, iar alții subliniază că lipsa unor persoane cu greutate în sala VAR, după introducerea unor controale mai stricte, a coincis cu o creștere a erorilor. Un paradox care alimentează și mai mult discuțiile despre echilibru, control și autonomie în arbitrajul modern.
Foștii arbitri
Anchetatorii revizuiesc materiale audio și video adunate în ultimii doi ani pentru a clarifica eventualele responsabilități. În același timp, ies la iveală și mărturii din lumea arbitrilor. Fostul arbitru Daniele Minelli a declarat că în mediul arbitrilor se vorbea deja despre aceste practici și a evidențiat un alt aspect: de când prezența procuraturii federale a schimbat procedurile la Lissone, numărul greșelilor de arbitraj ar fi crescut semnificativ.
"Bătăile în ușă în sala VAR? Se discuta și se știa că protocolul nu permitea acest lucru – susține fostul arbitru –. De când Rocchi și adjuncții săi nu mai merg la Lissone, pentru că Federația a impus prezența procuraturii federale în sala VAR după denunțul lui Rocca, greșelile de arbitraj s-au înmulțit într-un mod devastator".
Despre un sistem de semnale codificate, format din gesturi repetate și împărtășite la întâlnirile arbitrilor, a vorbit și fostul arbitru Pasquale De Meo, care îl descrie ca pe o practică pe care, în opinia sa, "toți din mediul arbitrilor o cunoșteau". Potrivit acestuia, era un limbaj gestual folosit de Rocchi și Gervasoni pentru a orienta intervențiile VAR. "Erau gesturi stabilite la ședințele restrânse ale arbitrilor, care aveau loc săptămânal. De exemplu, unul era cel cu 'piatră-hârtie-foarfecă'. Să faci gesturi din spatele geamurilor era o obișnuință. Toată lumea știa și trăia cu acest disconfort".
O dinamică care, dacă se confirmă, ar contraveni principiilor protocolului VAR. "VAR-ul și AVAR-ul sunt desemnați tocmai pentru a fi autonomi: nimeni nu poate interveni din exterior", subliniază De Meo. Problema, însă, nu ar fi doar existența sistemului, ci și aplicarea sa selectivă. "De ce la unele meciuri se folosea acel semnal, iar la altele nu? Așa se ajungea să fie compromisă competiția."
În ceea ce privește motivele, fostul arbitru nu vorbește despre o direcție menită să favorizeze anumite cluburi, ci indică o logică internă legată de evaluările profesionale: eventualele greșeli necorectate puteau afecta cariera arbitrilor.