Iată cele trei concluzii principale ale sale după Marele Premiu al Azerbaidjanului din 2026, câștigat de George Russell.
Russell de altădată revine în sfârșit
Fără îndoială, cea mai mare surpriză pentru mine în acest sezon a fost forma slabă a lui George Russell, despre care eu și mulți alții credeam că este cel mai bun pilot de pe grilă după Max Verstappen.
La Baku, însă, britanicul a arătat întru totul ca pilotul care își câștigase această reputație.
A fost în mare formă de la prima sesiune de calificări până la ultimul tur al cursei. Turul care i-a adus pole position-ul, cu un avantaj de 0,8 secunde — cea mai mare diferență a sezonului — a fost absolut remarcabil. La fel și tururile de la finalul cursei, când a scos tot ce avea mai bun pentru a rezista atacului lansat de Verstappen.
Să reziști unui atac total din partea unuia dintre cei mai mari piloți din toate timpurile, pe un circuit la fel de dificil precum cel de la Baku, se numără printre cele mai mari provocări cu care se poate confrunta un pilot de F1.
Russell a trebuit să forțeze la limită pentru a fi suficient de rapid ca să rămână în față, iar chiar și cea mai mică eroare l-ar fi putut trimite în zid și în afara cursei. Să-și păstreze calmul și viteza sub o asemenea presiune este extrem de impresionant.
Deși prestațiile sale s-au îmbunătățit constant după pauza de vară, nu cred că este o coincidență faptul că cea mai bună evoluție a venit imediat după ce coechipierul său, Kimi Antonelli, și-a construit un avans aparent imposibil de recuperat în clasament, cu două victorii consecutive.
Russell se confrunta în mod evident cu presiunea luptei pentru titlu, dar poate că aceasta nu îl mai apasă la fel de mult acum, când lupta este practic încheiată. Asta îi permite să piloteze liber și fără teamă, așa cum o făcea mereu înaintea acestui an.
Mă îndoiesc că nici măcar evoluții precum cea de la Baku la fiecare weekend de cursă i-ar fi suficiente pentru a recupera deficitul de 66 de puncte față de Antonelli. Totuși, acestea îi pot oferi încrederea și convingerea că îl poate învinge pe puștiul-minune din cealaltă parte a garajului. Iar de acest lucru are nevoie dacă vrea să revină în forță și să devină campion mondial în 2027.
Red Bull este în ascensiune
Deși Verstappen nu a reușit chiar să obțină prima victorie a sezonului, ratând-o la mai puțin de o secundă, Red Bull a plecat totuși din Azerbaidjan cu moralul ridicat din mai multe motive.
În ultimul an sau cam așa ceva, nu-mi imaginez că echipa s-a putut bucura pe deplin de demonstrațiile de măiestrie ale lui Verstappen. Cu siguranță, fiecare membru al staffului se temea, într-o anumită măsură, că ar putea pierde un asemenea talent.
Acum, însă, el a semnat un nou contract pe termen lung, iar cursa sa de la Baku trebuie să-i fi făcut pe toți să fie extrem de încântați de acest lucru.
Olandezul a compensat cu prisosință o sesiune de calificări rar dezamăgitoare. A avut un ritm uluitor, a reușit numeroase depășiri și a fost la câțiva centimetri de victorie.
A fost un spectacol să-l urmărești folosindu-și fiecare fărâmă din talentul său greu de crezut pentru a-l ajunge din urmă pe Russell.
La fel de încurajator pentru Red Bull a fost faptul că pilotul numărul doi, Isack Hadjar, a avut o prestație de top pe cont propriu, la revenirea după accidentare.
Nimeni nu i-ar fi reproșat dacă nu ar fi fost la cel mai bun nivel în acest weekend, având în vedere că nu mai concurase într-o cursă de două luni. El a fost însă rapid pe tot parcursul weekendului și, uneori, chiar i-a ținut piept lui Verstappen, ceea ce reprezintă o performanță remarcabilă.
Red Bull le-a oferit, de asemenea, celor doi o mașină competitivă pentru acest weekend, iar rezultatul a fost prima clasare a echipei cu ambii piloți pe podium după 57 de curse, punând capăt unei perioade de secetă care data din 2024.
Pentru prima dată după mult timp, echipa are asigurați doi piloți de top pentru anii următori și pare să facă progrese în eforturile de a stăpâni noile regulamentări. Viitorul arată luminos.
Situația dificilă a lui Oscar Piastri
Deși a ratat trei curse și a avut mai des decât nu o mașină mai lentă, Hadjar este mai aproape de Oscar Piastri în clasament decât este australianul de oricare dintre ceilalți piloți ai primelor patru echipe. Acest lucru este la fel de îngrijorător pentru australian pe cât este de impresionant pentru francez.
La Baku, Piastri avea șansa de a obține doar al treilea podium al sezonului și se lupta cu Hadjar pentru această clasare cu 11 tururi înainte de final. Pilotul McLaren a blocat însă roțile și a pierdut nu doar șansa podiumului, ci și posibilitatea de a mai înscrie vreun punct. Iar acesta nu a fost nicidecum primul moment din acest sezon în care pilotajul său a lăsat de dorit.
Lipsa sa de viteză este o problemă de mult timp, australianul fiind vizibil mai lent decât coechipierul său, Lando Norris, în mai multe etape. La Baku, Piastri părea în sfârșit să fi găsit ritmul necesar pentru a-l depăși pe britanic, după care a aruncat totul pe apa sâmbetei printr-o eroare.
Acum nu a mai obținut niciun podium în ultimele 11 curse, în timp ce Norris a bifat patru, dintre care două victorii. Iar numărul mic de puncte adunate de Piastri începe să devină o problemă pentru McLaren, fiind motivul pentru care echipa mai speră foarte puțin să o devanseze pe Ferrari și să ocupe locul secund în Campionatul Constructorilor.
După ce l-a îndepărtat pe Daniel Ricciardo, aflat într-o formă slabă, pentru a-i face loc lui Piastri, directorul executiv al McLaren, Zak Brown, este recunoscut pentru lipsa de sentimentalism. Iar Piastri are mult mai mult credit decât a avut compatriotul său, însă acest lucru nu va fi suficient pentru a-l împiedica pe american să-l înlocuiască dacă va considera că există un pilot mai bun disponibil.
Dovada este suficient să o căutăm în faptul că purta negocieri cu Verstappen înainte ca olandezul să semneze un nou contract cu Red Bull.
Pare absurd să spui că viitorul lui Piastri la echipă ar putea fi în pericol, având în vedere că în urmă cu doar un an a fost atât de aproape de câștigarea titlului. Dar Formula 1 nu așteaptă pe nimeni.
