Istoria clubului Rapid București începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartier, lucrătorii de la Atelierele Grivița (cunoscuți, în acea vreme, sub denumirea de 'ciocănari') au pus bazele 'Asociației Generale Sportive și Culturale CFR' (AGSC-CFR), potrivit site-ului www.fcrapid.ro. Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit președintele asociației), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Geza Ginzer, Tudor Petre și Franz Hladt, menționează pagina de Facebook a FC Rapid 1923.
Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la 'Ateliere' cu cei de la 'Excelsior' (care reprezenta cartierul muncitoresc 'Steaua' și care-i avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) și a închiriat terenul CAB de la Şosea, pentru antrenamente și jocuri. Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.
De-a lungul vremii, clubul Rapid București s-a impus printre cele mai valoroase organizații sportive din țară. Denumirile anterioare ale clubului au fost: 'CFR' (1923-1936); 'Rapid' (1936-1946); 'CFR' (1946-1949); 'Locomotiva' (1949-1958); 'Rapid' (din 1958 și în prezent).
Secția de fotbal
Prin anul 1922 exista o echipă de fotbal care se antrena și juca la 'Rampa Militari', pe locul unde se află în prezent Gara Basarab. Câțiva dintre jucătorii acelei echipe (Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau să facă parte și din formația născută în iunie 1923 în cartierul Grivița. O altă echipă, Excelsior, activa în cartier. Jucătorii de la 'Rampa Militari' și de la 'Excelsior' (Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Mărculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echipă CFR București, care l-a ales ca președinte pe maistrul Teofil Copaci, iar căpitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.
În toamna anului 1923, CFR a debutat în campionatul districtual al Bucureștiului. Pe 28 octombrie 1923, echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timișoara, pe care îl pierde cu 8-4. Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost împotriva Gloriei Arad, pierdut și acesta cu 2-1. Echipa a fost exclusă pe 25 ianuarie 1925, pentru neprezentarea la unele meciuri. Cauzele absențelor au fost lipsa echipamentului și imposibilitatea de a aduna 11 jucători.
Începând cu 1926, CFR București a activat în Categoria a doua a campionatului Capitalei. În 1928, CFR București a câștigat competiția, dar a pierdut 'barajul' de promovare în 'Promoție', unde a ajuns un an mai târziu. În 1931, CFR a intrat în lumea bună a fotbalului bucureștean, obținând dreptul de a juca în Categoria 'Onoare'. Rezultatele excelente ale feroviarilor aveau să-i propulseze apoi până în Divizia Națională, sistemul divizionar care a luat ființă în vara anului 1932. În toată această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ştefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.
În sezonul 1932-1933, echipa se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar. Primul meci a fost cel cu Ripensia Timișoara, disputat la 11 septembrie 1932 și câștigat cu scorul de 3-2. Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroș. Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediții organizate înaintea celui de-al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941). În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au fost Kruger, Huniade, Wana, Konrad, Schaffer și Ştefan Auer.
Finala Cupei Europei Centrale
În anul 1936, echipa își schimbă denumirea în Rapid București, fiind luată ca model formația austriacă Rapid Viena. În sezonul competițional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului național, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timișoara, pierzând în ambele manșe cu 0-2. În perioada interbelică, formația feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câștigând șapte Cupe ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie 1935, în finala cu Ripensia câștigată cu scorul de 6-5, echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roșculeț, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila. Între 1937 și 1942 cucerește de șase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent. În 1940, Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii războiului. După ce trecuse de Hungaria FC MTK în sferturi și de Gradanski Zagreb în semifinale, feroviarii ar fi trebuit să-i întâlnească în finală pe cei de la Ferencvaros TC Budapesta.
După război, în 1950 (când federația română de fotbal copiază sistemul sovietic, cu turul primăvara și returul toamna, în același an), echipa își schimbă denumirea în Locomotiva București, pe care o va păstra timp de opt ani. În acest interval, echipa a retrogradat de două ori (1951 și 1954) în eșalonul secund. În vara lui 1958, echipa își schimbă (de data asta definitiv) numele, revenind la cel de Rapid, purtat și între anii 1936 și 1944. La exact 29 de ani de la ultima aventură în Divizia B, Rapid a retrogradat din nou (1973-1974), petrecând tot un singur un an în eșalonul doi. După alți doi ani, a urmat cea mai neagră perioadă din istorie (1977-1983), cu șase campionate la rând jucate în Divizia B.
Era George Copos
În 1992, secția de fotbal a clubului s-a desprins de restul secțiilor sportive și a luat ființă, astfel, UFC (Uniunea Fotbal Club) Rapid București, structură care a figurat până în 2001, când s-a transformat în asociație non profit, cu denumirea de AFC (Asociația Fotbal Club) Rapid București.
A fost cea mai prolifică perioadă din istoria clubului intrat sub patronajul omului de afaceri George Copos: titluri naționale (1999, 2003), Cupe ale României (1998, 2002, 2006, 2007), Supercupe ale României (1999, 2002, 2003, 2007), șapte plasări pe podiumul primului eșalon (de trei ori locul II - 1998, 2000 și 2006, de patru ori locul III - 1996, 2002, 2004, 2005), Cupa Ligii (1994), calificare în sferturile de finală ale Cupei UEFA (2006). Societatea s-a transformat în vara lui 2006, când s-a înființat SC FC Rapid București SA, societate comercială pe acțiuni având ca principal obiect de activitate crearea unui climat de performanță pentru echipa de fotbal.
În decembrie 2012, clubul a declanșat procedura de intrare în insolvență, iar, în vara lui 2013, George Copos s-a retras și i-a cedat acțiunile lui Adrian Zamfir. Peste doar un an, clubul a fost preluat de Valerii Moraru. Echipa a intrat într-un declin accentuat și, în 2013, a fost trimisă de TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) în Liga a doua, pe criterii financiare, după ce disputase, totuși, un baraj (câștigat cu 2-1 în fața Concordiei Chiajna) și primele două runde ale Ligii I. A revenit imediat în prima divizie, dar, în 2015, a retrogradat pentru a șaptea oară în eșalonul secund.
Cel mai negru an din istoria clubului
În mai 2016, Rapid a sărbătorit promovarea în Liga I, dar la 14 iunie, justiția a pronunțat falimentul clubului, în primă instanță. În cele din urmă, falimentul a fost pronunțat definitiv la 14 decembrie 2016. Începea anul cel mai negru din istoria rapidistă, arată site-ul www.fcrapid.ro. Din toamna anului 2016, două proiecte, Asociația Fotbal Club Rapid și Clubul Sportiv Mișcarea CFR, au încercat să țină în viață spiritul rapidist, în Liga a cincea a Municipiului București. La sfârșitul sezonului, ambele grupări au reușit promovarea în Liga a IV-a.
În vara anului 2017, în parteneriat cu Primăria Sectorului 1, a fost lansat proiectul Academia Rapid, echipa fiind înscrisă în Liga a IV-a. Academia Rapid a licențiat dreptul de folosire a mărcii și și-a anunțat hotărârea de a participa la licitația pentru adjudecarea acesteia. Proiectul a fost sprijinit de comitetul de susținere financiară a Clubului Sportiv Mișcarea CFR București, nu însă și de Asociația Fotbal Club Rapid. Contractul de licențiere a mărcii dă dreptul Academiei Rapid să folosească sigla, culorile și denumirea brandului 'Rapid', reprezentând modalitatea legală de reprezentare în competițiile sportive a echipei de fotbal Rapid, menționează sursa citată mai sus.
În vara anului 2021, FC Rapid a revenit, după șase ani de absență, pe prima scenă a fotbalului românesc.
Construcția stadionului
Construcția stadionului CFR (actualul Rapid Giulești) a început în anul 1936, arena fiind inaugurată la 10 iunie 1939 cu ocazia 'Ceferiadei' din 1939, organizată la aniversarea a 70 de ani de la deschiderea primei linii de cale ferată din România, notează https://csrapid.ro/istorie.
La inaugurare avea o capacitate de 12.160 locuri, iar ziarele vremii scriau că era 'arena cea mai încăpătoare și cea mai elegantă din țară', chiar dacă nu avea gazon de iarbă (ci zgură) și instalație de nocturnă. Arena avea 60 de loji pentru oficiali, situate sub tribune, însă spectatorii de la peluză erau nevoiți să vadă meciurile în picioare, astfel că la mijlocul anilor '80 a început construirea celei de-a doua peluze a stadionului. 'Potcoava' a fost închisă, lucrarea fiind definitivată zece ani mai târziu, atunci când arena și-a mărit capacitatea la 19.100 de locuri, toate pe scaune.
Stadionul Giulești, redenumit 'Valentin Stănescu', a fost demolat și înlocuit cu o arenă modernă, numărul locurilor fiind diminuat la 14.050. Noul stadion cuprinde și o pistă de atletism sub tribune, o sală de sport sub Peluza Nord, 28 de spații de cazare pentru sportivi, spații administrative, magazin, zonă de mâncare, spații pentru mass media și VIP. Pe 16 aprilie 2021, a fost anunțat numele oficial, Stadionul Rapid-Giulești.