Fostul câștigător Pichichi (n.r un premiu acordat de cotidianul de sport Marca jucătorului cu cele mai multe goluri marcate în campionat) pe vremea când juca la Racing Santander în sezonul 09/10 și cu Atlético în sezonul următor, a vorbit despre situația sportivă dificilă a Sevillei și cea instituțională a Valenciei, două dintre celelalte echipe la care a evoluat.
Iată cum a decurs discuția.
Ce duminică minunată! Ne așteaptă un alt derby al anului. Acest meci este pe Bernabéu, așa că-i putem acorda echipei Real Madrid statutul de favorită, dar derby-urile sunt întotdeauna diferite. Mentalitatea jucătorilor este diferită, atmosfera este diferită cu presa, fanii, coechipierii... asta alimentează puțin mai mult emoțiile. Apoi, când mingea începe să se rostogolească, fotbalul este fotbal și ceea ce vedem sunt derby-uri foarte tactice, cu multă strategie. Dar sunt la fel de intense, la fel de verticale, cu multă rivalitate.
Pericolul pentru Real Madrid: Trebuie să recunoaștem că de la mijlocul terenului în față este o echipă verticală, rapidă și de calitate, iar asta se vede. Dar noi, atléticos, trebuie să-i mulțumim lui Cholo pentru saltul calitativ pe care echipa l-a făcut la nivel sportiv, dar și la nivel de management cu Miguel Ángel (Gil) și (Enrique Cerezo). Nu există niciun motiv să nu contăm în continuare pe Simeone.
În Supercupă, Madrid a câștigat, în Cupă Atleti și-a luat revanșa. Acum ce urmează? Revanșa a fost foarte importantă pentru că Atlético este o echipă care joacă în Cupă și este, de asemenea, o competiție foarte importantă datorită situației din LaLiga. În acest moment nu ești în situația de a câștiga LaLiga și este cel mai rapid mod de a ajunge în competițiile europene. Dar mă bucur de meciuri, mi-a plăcut foarte mult Supercupa, mi-a plăcut Copa del Rey și sperăm să ne bucurăm de acest al treilea derby.
Problemele grave ale Sevillei și Valenciei
Sevilla nu se bucură de nimic. Nu vrea să 'pornească' și nu prea există lumină. Cu voia lui Dumnezeu, vor reveni pe drumul cel bun și vor începe să câștige. Dar nici rezultatele nu sunt cele pe care și le doresc și nici atmosfera din afara "bucătăriei Sevillei" nu este atractivă. Cheia nu a fost încă găsită. Acest lucru se întâmplă ciclic: există echipe care te surprind și ajung în vârf, iar altele la care nu te aștepți să fie la fund. Din experiență pot să vă spun, din anul în care am retrogradat, că ai impresia că ai mereu timp și spațiu pentru a ieși din subsolul clasamentului, dar dacă ești neglijent, retrogradezi și e foarte greu acolo. Și pentru că adversarii nu mai au în față o echipă a Sevillei pe care o respectă, ci o văd slabă, cu probleme, merg la sigur. Au pierdut meciuri la Pizjuán, cum a fost cel cu Alavés, la care nu se aștepta nimeni. Iar apoi, înfrângerea cu 5-1 de la Gerona a fost o altă lovitură. Știu că antrenorul încearcă și tot încearcă, dar ceea ce contează este momnetul în care mingea intră în poartă.
Valencia este un alt club cu probleme instituționale, deși din punct de vedere sportiv stă mult mai bine: Avem această rivalitate și lipsă de înțelegere între conducere și cei care se ocupă de jucătorii de mulți ani. S-a întâmplat deja cu antrenorii anteriori, cărora li s-a promis și nu li s-a dat. Pipo Baraja face o muncă extraordinară, iar susținerea oficialilor ar putea întări echipa. Chiar și așa, acolo se întâmplă contrariul, o slăbesc. Iar asta ca antrenor se observă și sunt sigur că îl deranjează.
Cum decurge cariera ta de antrenor, ești încă entuziasmat de ea? Lucrez la un proiect care mă entuziasmează, care mă poate ajuta să mă dezvolt ca antrenor. Sunt antrenor de opt sau zece ani și mă aflu în situația de a face un salt calitativ. De aceea, nu vreau să mă grăbesc cu nimic și următoarea echipă pe care o voi lua trebuie să fie cea potrivită.
Ce crezi că ți-a lipsit pentru a avea această șansă pe banca fotbalului profesionist? Contactele și reprezentanții sunt foarte importante. Am avut ani foarte buni și alții în care am jucat un fotbal foarte atractiv, dar ceea ce contează este să câștigăm meciuri. Iar în lumea asta, după trei meciuri cu rezultate proaste, începi să tremuri și proiectele nu mai durează foarte mult. Dar a fi demis de la un club nu are nimic de-a face cu abilitățile tale de antrenor. Altfel, nu i-ar concedia pe cei mai buni jucători.