Cu un loc pe Wembley în joc pentru două formații aflate în dificultate în Premier League (PL), nu a fost deloc surprinzător să vedem ambele echipe pline de energie în startul partidei.
Noah Okafor a fost primul care a amenințat, obligându-l pe Alphonse Areola să intervină spectaculos, iar West Ham a profitat pentru a contraataca, forțându-l pe Lucas Perri să scoată o minge și mai grea, blocând șutul lui Valentín Castellanos. Perri a avut mult de lucru în poarta celor de la Leeds și a fost din nou la post la scurt timp, respingând șutul puternic trimis de Jarrod Bowen pe lângă poartă.
Aceste intervenții s-au dovedit și mai importante la mijlocul primei reprize, când Leeds a deschis scorul. Elevii lui Daniel Farke au finalizat o acțiune rapidă prin Ao Tanaka, care și-a făcut loc în careu și a trimis un șut deviat ce a intrat în poartă după ce a lovit bara transversală.
Iar Leeds putea să-și dubleze avantajul după un contraatac fulger, când Anton Stach a scăpat singur spre poartă, dar Areola a intervenit excelent și a păstrat scorul neschimbat.
Nemulțumit, Nuno Espírito Santo a făcut două schimbări ofensive la pauză, însă tot doi dintre oamenii săi de bază au creat prima mare ocazie a reprizei secunde, când centrarea lui Adama Traoré a fost reluată cu capul în bară de Valentín Castellanos.
Această ratare i-a costat pe Ciocănari, pentru că Max Kilman a comis un fault neglijent în careu asupra lui Brenden Aaronson, iar Dominic Calvert-Lewin a transformat fără emoții penalty-ul acordat.
Pe final, Wilfried Gnonto a deviat inspirat centrarea-șut a lui Jayden Bogle, dar mingea a trecut milimetric pe lângă bară, iar această ratare s-a dovedit decisivă.
Matheus Fernandes a înscris ceea ce părea doar golul de onoare, iar cei 9.000 de fani ai lui Leeds prezenți pe stadion au început să guste, pentru prima dată după o generație, bucuria unei semifinale de FA Cup. Totuși, lovitura de teatru a venit în minutul șase al prelungirilor, când centrarea lui Traoré a fost trimisă în plasă de Disasi, cu o execuție acrobatică, iar după verificarea VAR, golul a fost validat și meciul a intrat în prelungiri.
Startul reprizelor suplimentare a fost nebun: Castellanos a marcat pentru West Ham după doar două minute, dar golul a fost anulat pentru un offside la limită, iar la faza următoare, Tomáš Souček a respins de pe linia porții șutul lui James Justin.
Presiunea lui West Ham a fost sufocantă pe alocuri, iar londonezii au mai înscris o dată înainte de pauza prelungirilor, când Pablo a marcat după ce Bowen a trimis în bară, dar și de această dată bucuria a fost de scurtă durată, golul fiind anulat pentru offside.
Partea a doua a prelungirilor a fost mai liniștită, singurul moment notabil fiind accidentarea lui Areola, care a obligat-o pe West Ham să-l arunce în luptă pe Finlay Herrick, aflat la debutul în prima echipă, direct în lumina reflectoarelor la loviturile de departajare.
Herrick a reușit să apere penalty-ul executat de Joël Piroe, însă ratările lui Bowen și Pablo i-au permis lui Pascal Struijk să o trimită pe Leeds pe Wembley cu a cincea lovitură de la 11 metri, asigurându-le prezența în semifinale pentru prima dată din 1957.
