Asta nu înseamnă că susținătorii celor Trei Lei nu și-au format deja o părere clară despre unde se află problema și de ce turneul s-a încheiat, din nou, cu un eșec „glorios”.
Valul de critici amintește de Beckham în 1998
Valul de critici care la adresa lui Thomas Tuchel imediat după înfrângerea cu Argentina a trezit amintiri din 1998, când David Beckham a devenit persona non grata.
Și totuși, cu doar nouă zile înainte, neamțul era lăudat drept salvatorul fotbalului englez după victoria cu Mexic. O victorie pe care mulți au numit-o, pe bună dreptate, una dintre cele mai mari partide ale Angliei din istorie.
Tuchel a trecut, aparent, de la erou la indezirabil în mai puțin de două săptămâni, dar așa este natura schimbătoare a „susținerii” fanilor fotbalului englez.
Să nu uităm una dintre cele mai bune campanii de calificare din ultimii ani, în care Anglia a câștigat toate cele opt meciuri fără să primească gol, inclusiv un 5-0 notabil în deplasare cu Serbia.
Cea mai bună clasare la Cupa Mondială din 1966 încoace
Aceasta este, fără îndoială, o echipă construită după imaginea dinamică a lui Tuchel și, sincer, fiecare suporter al Angliei a crezut cu toată inima în acest proiect, până la ultimele 20 de minute ale meciului cu Argentina.
Accuzațiile apărute ulterior, legate de corupția FIFA sau de faptul că Tuchel „a cedat presiunii”, sunt complet absurde și, aș spune, reprezintă o reacție impulsivă la eliminarea dintr-un turneu care părea, din nou, la îndemână după 60 de ani de așteptare.
Mulți au trecut cu vederea faptul că locul trei rămâne cea mai bună clasare a Angliei la o Cupă Mondială de la acea zi toridă din iulie 1966.
Chiar dacă modul în care cei Trei Lei au fost eliminați va continua să doară, nu este corect să fie ignorat tot ce s-a realizat până acum.
Bellingham, talisman sub comanda lui Tuchel
Progresul există, iar Anglia este o echipă mult mai curajoasă – cu excepția acelor ultime 20 de minute cu La Albiceleste – decât a fost de mult timp.
Tuchel nu a renunțat la principiile pe care le-a perfecționat ca antrenor de club, asigurându-se că naționala joacă mereu ofensiv, construind din apărare, cu fiecare jucător sigur pe minge și încrezător în abilitățile colegilor.
Jude Bellingham, de exemplu, a explodat cu adevărat sub conducerea neamțului, iar rolul său liber i se potrivește perfect atât lui, cât și echipei, după cum o demonstrează cele șapte goluri și mai multe prestații de jucător al meciului la Cupa Mondială.
Privind lucrurile și dintr-o altă perspectivă: de cât timp așteaptă suporterii englezi să aibă un selecționer care să nu aleagă jucătorii doar pe baza reputației?
Decizii importante privind Palmer și Foden
Cole Palmer și Phil Foden ar fi putut, poate, să facă parte din lotul deplasat, dar Tuchel a avut toate motivele să-i lase acasă.
Subiectiv, unul sau doi alți jucători s-ar fi putut simți nedreptățiți că nu au prins lotul final, dar măcar selecționerul a fost ferm și consecvent în mesajul său.
Un mesaj care nu s-a schimbat nici când s-a adresat lotului.
În înregistrarea video apărută cu discursul lui Tuchel către echipă, acesta a fost categoric încă de la început: acest turneu era despre a obține a doua stea pe tricou. Fără să te prezinți doar ca să speri. Aceasta era șansa Angliei.
Privirea spre 2028...
Da, cei Trei Lei au ratat din nou obiectivul, dar faptul că neamțul nu s-a abătut niciodată de la mesajul său și a avut pretenții mari de la jucători chiar și după victorii (Norvegia, de exemplu?) este o gură de aer proaspăt pentru un selecționer al Angliei.
Federația Engleză, spre meritul său, a reacționat rapid și a anunțat că îl susține ferm pe selecționer și că, cel puțin, acesta își va duce contractul la bun sfârșit, până la Campionatul European din 2028.
În următorii doi ani, se pot și se vor trage învățăminte, iar Anglia va avea din nou șansa să câștige un trofeu pe teren propriu.
Dezamăgirea de a nu fi mers până la capăt în SUA poate fi folosită ca motivație pentru a reuși în 2028.
Până atunci, în loc să caute motive de dezbinare, suporterii Angliei ar face bine să... susțină!