Reîntâlnirile dintre cele două naționale readuc de fiecare dată în memorie un lung serial început în 1966. Pe Wembley, în sferturi, arbitrul german Rudolf Kreitlein îl elimină pe căpitanul argentinian Antonio Rattin după treizeci și cinci de minute dintr-un meci dur. Fără cartonaș, pentru că nu exista acest sistem la acea vreme, eliminarea devine un incident diplomatic: bariera lingvistică împiedică orice dialog, Rattin refuză să iasă și părăsește terenul doar sub escortă polițienească, nu înainte de a se așeza, provocator, pe covorul roșu rezervat reginei Elisabeta a II-a. Anglia câștigă cu 1-0 și merge spre singurul său titlu mondial, însă selecționerul Alf Ramsey îi va numi pe argentinieni "animale" și le va interzice jucătorilor săi să facă schimb de tricouri.
Douăzeci de ani mai târziu, pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, confruntarea capătă o cu totul altă dimensiune. La patru ani după războiul Malvinelor, sfertul de finală din 1986 devine scena celui mai comentat dublu-gol din istoria fotbalului. În doar patru minute, Diego Maradona îl păcălește mai întâi pe Peter Shilton cu o mână stângă nesancționată de arbitru, celebra "mână a lui Dumnezeu", apoi înscrie "golul secolului" după un slalom nebun printre cinci fundași englezi. Maradona va numi această dublă drept "răzbunare simbolică împotriva englezilor". Argentina câștigă cu 2-1 și va deveni campioană mondială câteva zile mai târziu.
CUPA MONDIALĂ FIFA 2026
Cupa Mondială din 2026 se desfășoară în perioada 11 iunie – 19 iulie în Statele Unite, Canada și Mexic.
Toate știrile de la Cupa Mondială | Programul meciurilor și ore | Tablou faze eliminatorii | Loturile celor 48 de echipe | Cei mai buni marcatori
Cupa Mondială la TV | Predicții și cote | Noi reguli la Mondial | Protocol furtuni și fulgere | Echipa grupelor
În 1998, la Saint-Etienne, scenariul se inversează parțial. Michael Owen, abia la 18 ani, marchează un gol rămas celebru în optimi, dar Argentina egalează înainte de pauză și profită de lovitura aplicată de David Beckham lui Diego Simeone pentru a termina meciul în superioritate numerică. Partida se încheie 2-2, iar Anglia este eliminată la loviturile de departajare. Beckham, considerat țap ispășitor, va fi ținta amenințărilor și huiduielilor luni la rând în țara sa. În 2002, la Sapporo, își ia revanșa transformând un penalty decisiv care aduce Angliei victoria cu 1-0 în faza grupelor, contribuind la eliminarea surprinzătoare, încă din primul tur, a unei Argentine considerată favorită sub comanda lui Marcelo Bielsa.
Scaloni, Tuchel și Kane vor să mute discuția pe teren
Înaintea acestui nou episod, discursurile celor două tabere sunt similare. Selecționerul argentinian Lionel Scaloni a dat tonul încă de sâmbătă, după calificarea Argentinei în semifinala cu Anglia: "Este doar un meci de fotbal, nimic mai mult, punct." El a insistat la conferința de presă din ajunul partidei asupra necesității de a nu instrumentaliza trecutul: "Nu pot să amestec lucrurile, mai ales din respect pentru ce s-a întâmplat. A fost o perioadă foarte tristă. Să amesteci lucrurile ar fi o nebunie în vremurile în care trăim. Se întâmplă lucruri în alte părți ale lumii și criticăm faptul că există război. Și eu să spun că e mai mult decât un simplu meci de fotbal? Mi se pare complet nebunesc. Le aducem un omagiu acelor oameni. Nu trebuie să confundăm lucrurile."
Selecționerul Angliei, Thomas Tuchel, are un discurs asemănător, recunoscând totodată încărcătura simbolică a duelului: "Cred că jucătorii știu foarte bine ce reprezintă acest meci. Dacă o astfel de confruntare a generat atâtea momente emblematice, e greu să spui că e doar un alt meci de fotbal." Totuși, el asigură că staff-ul său lucrează tocmai pentru a-i ajuta pe jucători să nu resimtă această presiune istorică și să se concentreze pe jocul de pe teren.
Căpitanul Harry Kane merge pe aceeași linie: întrebat de ITV, recunoaște că gestionarea emoțiilor din jurul partidei este o provocare "și da și nu", explicând că istoria face parte din contextul mediatic, dar că, din perspectiva jucătorilor, este în primul rând un "duel cu o echipă mare, inteligentă, tactică".
Acest discurs de calm contrastează însă cu ceea ce se întâmplă în tribune. Imnul neoficial al suporterilor argentinieni pentru acest Mondial, "La cuarta estrella", folosește melodia piesei "Muchachos", popularizată în Qatar în 2022, cu versuri care fac referire directă la Malvine și la memoria lui Maradona. Cântecul "El que no salta es un inglés" (cine nu sare e englez), deja auzit pe stadioanele din Argentina, a răsunat și după victoria Argentinei cu 3-1 în fața Elveției în sferturi, fiind cântat de această dată chiar de jucători alături de suporteri.
Poziția delicată a argentinienilor care joacă în Anglia
Acest climat îi pune într-o situație aparte pe jucătorii naționalei Albiceleste care evoluează în Regatul Unit. Șase jucători din lotul lui Scaloni joacă în prezent în Premier League: Emiliano Martínez, Lisandro Martínez, Cristian Romero, Enzo Fernández, Alexis Mac Allister și Marcos Senesi.
Cazul lui Mac Allister ilustrează această dublă apartenență. Mama sa, Silvina Riela, care a locuit o perioadă în Anglia în anii în care fiul său juca la Brighton înainte de transferul la Liverpool în 2023, a povestit că și-a schimbat complet părerea despre țara în care credea, după cum spune ea, că va găsi "oameni reci", dar care "a primit-o cât se poate de bine". "Nepoata mea s-a născut în Anglia, așa că atunci când toată lumea cântă 'Cine nu sare e englez', eu rămân pe scaun cu ea", spune ea.
Mac Allister însuși a ținut să separe rivalitatea istorică de relațiile personale, explicând că înțelege "toată rivalitatea care există din cauza a ceea ce s-a întâmplat și a istoriei", dar a subliniat că nu este "vina nici a poporului lor, nici a al nostru, ci a celor de sus".
Valentina Cervantes, partenera lui Enzo Fernández, care joacă la Chelsea, a avut un mesaj asemănător vorbind despre fiul lor Benjamín, născut în Anglia: "S-a născut acolo. Nu îl lăsăm să sară când se cântă cine nu sare e englez. Nici pe Olivia. Este o țară care ne-a oferit foarte mult." Dar, dovadă că această rivalitate e departe de a fi uitată, mai ales din partea argentiniană: declarațiile familiilor celor doi jucători au stârnit reacții dure din partea suporterilor pe rețelele sociale, amintindu-le că Argentina este țara care le-a dat totul, chiar dacă Anglia le asigură astăzi traiul de zi cu zi. Mac Allister nu s-a abținut totuși de la o mică înțepătură la adresa englezilor, acuzându-i că nu "pot ține ritmul pe care îl au în Premier League". Din acest motiv sau altul, ambii vor avea miercuri o motivație suplimentară de a câștiga.