Son Heung-Min (Coreea de Sud)
Cea mai mare vedetă din fotbalul asiatic este pregătit să ducă Coreea de Sud spre o medalie de aur după decenii de așteptare. Deși țara a fost mult timp una dintre favorite, a câștigat Cupa Asiei doar de două ori, în 1956 și 1960.
În acest mileniu, Coreea de Sud a terminat de trei ori pe locul trei, a pierdut o dată finala și, cel mai recent, a terminat în sferturile de finală. Son este căpitanul și liderul echipei și este de așteptat să fie și golgheterul ei. El mai are nevoie de doar 20 de meciuri pentru a deveni jucătorul cu cele mai multe meciuri ca titular pentru țara sa și este la 19 goluri distanță de a fi cel mai bun marcator.
Takefusa Kubo (Japonia)
Extrema japoneză (22 de ani) a fost considerată unul dintre marile talente ale fotbalului mondial, motiv pentru care Real Madrid l-a transferat, dar nu a avut parte de atât de multe oportunități în echipă pe cât și-ar fi dorit. După câteva împrumuturi, el a ajuns în cele din urmă la rivalii de la Real Sociedad și nici că se putea să îi meargă mai bine.
A avut un start excelent în actuala campanie, dar își arată calitățile de ceva vreme. Cu șase goluri în campionat și trei pase de gol până acum în acest sezon, el ar trebui să își depășească bilanțul din cel precedent, care s-a încheiat cu nouă goluri și patru pase de gol. De asemenea, s-a speculat și despre un transfer la un club mai mare.
Mehdi Taremi (Iran)
Deși echipa iraniană nu impresionează prea mult pe hârtie, aceasta are două "diamante" în atac. Primul este Taremi, care a fost mult timp unul dintre cei mai buni marcatori din Europa, dar este adesea un jucător trecut cu vederea. În 2019, Taremi a fost cumpărat de la Al-Gharafa din Qatar de către portughezii de la Rio Ave, iar în sezonul următor s-a transferat la Porto, pentru care a marcat 61 de goluri în campionat în 114 meciuri.
În ultimele două sezoane, a marcat cel puțin 20 de goluri (20 și 22). A făcut parte de patru ori la rând din echipa sezonului în liga portugheză și a fost de două ori cel mai bun marcator al acesteia. Datorită reușitelor sale de golgheter, se pare că Inter Milano este interesată de achiziționarea sa.
Kim Min-Jae (Coreea de Sud)
La fel de mult cum Coreea de Sud se bazează pe Son în față, există așteptări la fel de mari de la Kim în spate. El s-a transformat într-unul dintre cei mai buni fundași centrali din lume și a fost practic infailibil în timpul călătoriei lui Napoli spre titlu, evoluând la fel de bine și pentru Bayern acum.
Faptul că oferă o mare experiență este o dovadă a importanței sale. Este singurul membru al apărării care a jucat în afara țării sale natale, cu o singură excepție. Este vorba de Kim Ji-Soo, dar acesta se află doar în echipa de rezerve a lui Brentford. Convocarea sa este cu atât mai surprinzătoare cu cât nu a avut nicio apariție în echipa națională de seniori.
Kaoru Mitoma (Japonia)
Japonia încearcă să câștige al cincilea titlu la Cupa Asiei și să îmbunătățească rezultatele de la ultimele două ediții, după ce prima dată a fost eliminată în sferturile de finală și, cel mai recent, a pierdut finala împotriva Qatarului. Abila aripă de la Brighton, care a fost asociată cu o mutare la Manchester City, ar trebui să ajute semnificativ, dar există o problemă.
Mitoma nu este pe deplin apt în acest moment. Potrivit antrenorului lui Brighton, De Zerbi, el nu ar trebui să joace timp de aproximativ o lună. Mitoma nu a mai evoluat pentru Brighton din 21 decembrie, când s-a retras prematur din meciul cu Crystal Palace. De Zerbi nu era sigur la începutul anului dacă va fi capabil să se recupereze și să joace în campionat.
Hwang Hee-Chan (Coreea de Sud)
Atacantul are un sezon excelent în tricoul lui Wolverhampton. El a marcat deja zece goluri în cele douăzeci de meciuri pe care le-a jucat și are nevoie de doar două reușite pentru a-și egala cea mai bună campanie din viața sa, cea din 2016/17, în care a marcat de douăsprezece ori pentru Salzburg. De asemenea, el are trei pase de gol în campionat.
Împreună cu Son, acest duo va provoca teroare în orice linie defensivă. Cu toate acestea, Hwang trebuie să își transpună forma de la club la echipa națională, unde a marcat un număr relativ mic de goluri - 12 - în cele 60 de meciuri pe care le-a jucat pentru Coreea de Sud.
Sardar Azmoun (Iran)
Iranul vizează, de asemenea, aurul, care ar fi al patrulea din istoria sa și primul din 1976 încoace. De atunci, au existat patru clasări pe locul trei, ultima dintre ele fiind o semifinală. În afară de Taremi, Azmoun, care joacă la AS Roma, va crea probleme pentru apărarea adversă.
Cu 49 de goluri, el este al treilea cel mai bun marcator din istoria echipei naționale. Este puțin probabil să îl ajungă din urmă pe legendarul Ali Daei (108), dar se află la doar un gol în spatele celor 50 ale lui Karim Bagheri. Azmoun a semnat cu Bayer Leverkusen în urmă cu două sezoane, după ce anterior a jucat la Zenit Sankt Petersburg
Takehiro Tomiyasu (Japonia)
Fundașul japonez este unul dintre numeroșii jucători talentați care evoluează la un club mare. Deși numele său a fost asociat cu posibilitatea unui împrumut sau chiar a unui transfer, se pare că va rămâne pe Emirates Stadium.
Tomiyasu a fost chinuit de probleme de sănătate în actuala campanie, dar a jucat un număr respectabil de treisprezece meciuri în Premier League și a jucat de cinci ori în faza grupelor Ligii Campionilor. El a primit chiar și premiul de "Jucătorul lunii" al Gunners pentru luna octombrie, votat de fani.
Lee Kang-In (Coreea de Sud)
Tânărul mijlocaș aduce creativitate de la echipa franceză PSG, la care s-a transferat în vară, după performanțe de calitate pentru Mallorca. Până în prezent, el a apărut în 16 meciuri în toate competițiile, cu un bilanț de trei goluri și două pase de gol.
Și-a luat rămas bun de la echipă cu golul victoriei în Supercupa națională împotriva lui Toulouse.
Wataru Endo (Japonia)
La 30 de ani, este al doilea cel mai în vârstă jucător din echipa japoneză și, de asemenea, căpitanul acesteia. Nu este o coincidență faptul că a fost luat de antrenorul lui Liverpool, Jurgen Klopp, în vară.
Deși Endo are doar 178 de centimetri înălțime, el poate juca și ca fundaș central, pe lângă poziția sa principală de mijlocaș defensiv. Fostul jucător de la Stuttgart are o condiție fizică bună și este un jucător de calitate pentru duelurile importante de la mijlocul terenului, unde depune multă muncă, de multe ori invizibilă.