Flashscore France: Salut, Lilian, îți mulțumim că ai acceptat acest interviu. Este o plăcere să vorbim despre fotbal cu tine. Cum te simți? Pauza internațională scurtă trebuie să-ți prindă bine.
Lilian Brassier: „Mulțumesc. Da, este adevărat... deși ne-am antrenat destul de mult. Antrenorul ne-a dat patru zile libere consecutive, dar în rest ne pregătim ca de obicei, la intensitate ridicată. Nu există, de fapt, o diferență majoră, în afară de faptul că ne lipsesc câțiva jucători, în special oameni importanți, pentru că mai mulți au plecat la echipele naționale.”
Ai ajuns la noul club în urmă cu o lună. Din punctul tău de vedere, care este cea mai evidentă diferență pe care ai observat-o la antrenamente, inclusiv din punct de vedere tactic? Abordarea antrenorului asupra fotbalului este diferită față de ceea ce ai experimentat în Franța?
„Există atât asemănări, cât și diferențe. Aici, lucrurile sunt mult mai directe. În Bundesliga, odată ce ai dus mingea în față, scopul este să o menții acolo. Se joacă mult înainte: cu una sau două pase, ajungi în treimea finală, iar jucătorii știu să păstreze mingea acolo. În Franța, tendința este mai degrabă de a păstra posesia colectiv, ca echipă.
„Aici, atacurile sunt rapide și, chiar și atunci când jucătorii nu primesc mingi perfecte, știu să profite de ele. Foarte rar vezi un atacant sau un mijlocaș ridicând brațele: se luptă, câștigă duelul și recuperează mingea. Aici văd o diferență reală.”
Per ansamblu, cum decurge integrarea ta? Este prima dată când pleci din țara natală. Îți plac cultura și Germania?
„Sincer, până acum merge foarte bine. Desigur, mi-aș fi dorit să avem mai multe victorii, dar coechipierii m-au primit foarte bine, la fel și antrenorul. Iar acest campionat se potrivește calităților mele. Îmi place foarte mult: este intens, dar mi se potrivește.”
Spune-ne mai multe: de ce ți se potrivește atât de bine fotbalul german?
„Sunt un fundaș destul de atletic, capabil să facă sprinturi repetate, destul de rapid și cu o bună rezistență. Așa că pot urmări mișcările atacanților pe tot parcursul meciului. Și există multe dueluri. Aici sunt lupte foarte fizice, unu la unu: mai întâi îți folosești corpul împotriva atacantului pentru a câștiga duelul. Există anticipare, dar este o anticipare concentrată direct asupra adversarului.”
Având în vedere că jocul este mai direct în Bundesliga și mai reactiv decât în Franța, unde echipele tind să construiască mai mult fazele, nu-i așa? Asta ar însemna mai multe dueluri și contacte cu atacanții.
„Aș spune mai ales că în Franța, iar eu cred că acesta este un lucru pozitiv, întâlnești o varietate mai mare de profiluri de atacanți. Din ce am văzut aici, mă confrunt adesea cu un vârf puternic, care poate juca drept pivot, în timp ce celălalt atacant este mai rapid și mai mobil. Dar, așa cum am spus, acest lucru mi se potrivește. De cele mai multe ori, atacantul mai masiv este în zona mea. Mă lupt cu el, iar câștigarea acelui duel îmi oferă încredere pentru restul meciului.”
Când Frankfurt ți-a făcut o ofertă, în condițiile în care existau și alte opțiuni, ce te-a convins din punct de vedere fotbalistic?
„În primul rând, îmi doream să plec în străinătate. Discutaserăm deja mult despre asta în ultimul meu an la Brest. Avusesem această opțiune și cu aproximativ doi ani mai devreme, dar atunci am decis să rămân la Marsilia
„Când oportunitatea a apărut din nou, mi-am spus că trebuie să profit de ea. Petrecusem mulți ani în Franța, unde am început, și am considerat că ar fi fost păcat să-mi petrec întreaga carieră acolo. Aveam nevoie să descopăr un alt tip de fotbal.
„Am fost norocos că Frankfurt a revenit pentru mine, deoarece clubul fusese interesat de mine și cu doi ani înainte. Am crezut că este destinul, că toate lucrurile se aliniau. Și este un club grozav, cu mulți jucători tineri care au un potențial uriaș, dar poate nu au petrecut mulți ani ca profesioniști, alături de câțiva jucători experimentați. Asta face clubul special.”
Speri să continui aici forma bună arătată sezonul trecut la Rennes la noul tău club, Frankfurt?
„Da, absolut. Mai ales în ceea ce privește intensitatea: încerc mereu să mențin această intensitate în dueluri și să acopăr terenul atunci când atacanții fac sprinturi în spatele defensivei. Când am ajuns aici, am găsit același lucru, doar la un nivel și mai ridicat. După câteva meciuri, mi-am spus: «Ador acest campionat». Este fizic și există multe acțiuni ofensive, atât din partea echipei tale, cât și a adversarului.”
Unii oameni subestimează Bundesliga, spunând: „Totul ține de atac; nu există apărare”. Crezi că această analiză este greșită?
„Nu aș spune că nu există apărare. Germania are fundași foarte buni, iar campionatul este extrem de respectat. Dar există, într-adevăr, multe atacuri, iar asta vine din stilul de joc. Echipele nu vor face opt sau zece pase laterale, implicând cinci atingeri ale mijlocașului și patru ale fundașului dreapta, doar pentru a lansa un atac. Dacă sunt suficiente două pase pentru a găsi un jucător care pătrunde în spatele defensivei, pentru a centra și a marca, o vor face fără ezitare. Așa că da, cred că această analiză este puțin greșită.”
Ai avut un start excelent; ai fost una dintre cele mai mari satisfacții pentru suporteri și ai fost inclus în echipa etapei din Bundesliga la ultima rundă. Cum gestionezi toate aceste lucruri pozitive?
„Este bine pentru moral și pentru încredere. Arată că toată munca grea depusă înainte merită întotdeauna. Dar cel mai important lucru este echipa și victoriile: rolul meu este să ajut echipa cât mai mult posibil. Desigur, este plăcut să fii remarcat, să-ți arăți calitățile într-un alt campionat și să vezi că oamenii sunt atenți la evoluțiile tale.”
Să revenim la începuturi. Ai crescut la Rennes și te-ai întors acolo după experiența de la Marsilia. De ce ai făcut această alegere?
„În primul rând, a fost o provocare: nu jucasem niciodată profesionist pentru Rennes. Am trecut prin întreaga academie și am semnat un contract profesionist, dar când a venit momentul să am răbdare și să-mi aștept șansa, am vrut să joc imediat, deoarece veneam după un sezon complet la Valenciennes. Când eram mai tânăr, vedeam lucrurile în felul acesta: să joc pentru a căpăta rapid experiență, mai ales pe postul meu.
„Nu experimentasem niciodată fotbalul profesionist la Rennes și nici nu jucasem pe Roazhon Park. Am considerat că era momentul potrivit. Clubul avea atunci o echipă foarte tânără, cu mulți jucători tineri și străini care nu cunoșteau neapărat Ligue 1. Aveam nevoie să joc, pentru că lucrurile erau puțin complicate la Marsilia în acel moment. Ce putea fi mai potrivit decât să revin la clubul care m-a format, pentru a începe cariera profesionistă pe care nu reușisem să o încep acolo?”
Când ai ajuns la Rennes, ai simțit imediat că era alegerea potrivită?
„Da, încă de la primirea pe care am avut-o. Am simțit că voi avea un rol de jucat în cele șase luni rămase din sezon și că existau așteptări de la mine. Antrenorul vorbise cu mine despre asta; la acea vreme era Habib Beye. Totul s-a întâmplat natural și mi-a plăcut foarte mult experiența de acolo.”
Ce s-a schimbat față de perioada petrecută la Marsilia? Antrenorul? Sentimentul că ești acasă?
„Da, desigur, și acest lucru a contat: să văd din nou acele culori familiare. Dar și antrenorul a fost important. Vorbisem mult cu el; ne-am înțeles foarte bine, iar stilul său de joc corespundea cu ceea ce căutam. Nu m-am gândit prea mult: am discutat puțin și am plecat!”
Acum ești la Frankfurt, așa că alegerea s-a dovedit una bună. Să revenim la Marsilia, o perioadă importantă și dificilă din cariera ta. Conducerea clubului, coordonată de Medhi Benatia, și-a pus încrederea în tine, iar tu ai vorbit cu Roberto De Zerbi înainte să semnezi. Privind în urmă, ce crezi că nu a mers?
„În primul rând, vreau să le mulțumesc. Chiar dacă pentru mine a fost dificil spre final, era o experiență de care aveam nevoie. A fost îmbogățitor să fiu zi de zi în preajma unui astfel de antrenor, a unor astfel de jucători și colegi.
„Din păcate, nu a funcționat, deoarece am avut impresia că nu corespundea cu ceea ce îmi imaginasem din punct de vedere fotbalistic. A trebuit să fac un efort real pentru a mă adapta și am încercat cât am putut de bine, dar am simțit că voiau să-mi schimbe complet stilul de joc. Sunt un jucător dinamic, căruia îi place să pună presiune pe atacanți, să apere în spatele defensivei, să construiască prin spațiile libere sau să joace lung. O parte din libertatea pe care o aveam la Brest și Rennes și pe care am regăsit-o la Frankfurt mi-a fost luată.
„La Marsilia ești judecat imediat, ceea ce este normal: este un club mare, cu ambiții importante. În scurta perioadă petrecută acolo, nu a funcționat. Când mi-a fost prezentat proiectul, m-am regăsit complet în el, deoarece este un club vibrant, unde ți se cere să joci cu sufletul. Asta îmi doream. Dar asta este viața: treci prin etape care te ajută să crești. Am învățat multe în acea perioadă dificilă și, dacă ceva asemănător se va întâmpla din nou într-o zi, voi fi mai bine pregătit să fac față.”
Poți oferi un exemplu concret, fie sportiv, fie personal, despre ceva ce ai învățat în perioada petrecută la Marsilia?
„Este o întrebare de psiholog; este una dificilă! Sincer, nu există neapărat o lecție anume. Singurul lucru pe care l-am învățat este să mă concentrez pe ceea ce fac bine, să știu că sunt în continuare un jucător bun și să accept asta. Uneori lucrurile nu se leagă, astrele nu se aliniază, iar asta nu înseamnă că trebuie să te pui la îndoială. Mulți jucători schimbă cluburile, lucrurile nu funcționează și își revin în altă parte. Așa că mi-am spus în principal: asta este situația, asta este viața. Continuă-ți cariera, muncește de două ori mai mult și bazează-te pe calitățile tale.”
Cariera ta înseamnă mai mult decât atât; înainte au existat și momente minunate. Să vorbim despre Brest, unde cariera ta a prins cu adevărat avânt, și despre Éric Roy, care a decedat în ultimele săptămâni. Ce poți spune despre om și despre antrenor?
„Dumnezeu să-l odihnească. Éric Roy a fost cu adevărat o persoană minunată. Este dificil să găsesc cuvintele pentru a descrie tot ceea ce am simțit și am trăit alături de el, dar mi-a oferit o încredere enormă. A făcut-o prin gesturi mici și simple, în viața de zi cu zi. De fiecare dată când mă vedea, îmi spunea «la manchina»
„Ca fundaș central, când vrei să fii un lider, acest lucru îți face bine. Spunea că sunt o stâncă și că îi terorizam pe atacanți în acel sezon. Nu vorbeam foarte mult, dar găsea întotdeauna cuvintele potrivite la momentul potrivit, iar asta mă motiva și mai mult.
„Ca om, era incredibil, iar inteligența lui fotbalistică era pe măsură. Avea o înțelepciune care îl făcea dispus să-i asculte pe toți; toți cei care vorbesc despre el au aceeași impresie. Indiferent cum ajungeai la echipă, știa să te primească, să-ți înțeleagă stilul de joc și să te pună în cele mai bune condiții. Mulți jucători și-au arătat calități incredibile sub conducerea lui.”
Pierre Lees-Melou, de exemplu, a atins în acel sezon un nivel apropiat de cel al lui Toni Kroos (râde). Nu a fost o coincidență.
„(Râde) Sincer, nu. Chiar și ca spectator, am urmărit Brest cu foarte multă plăcere; a fost un adevărat spectacol. Îmi amintesc un meci care mi-a rămas întipărit în minte, victoria cu 3-1 împotriva lui Lyon, antrenată de Fabio Grosso. De fiecare dată când o echipă mare venea la Brest, o învingeați. Îți puteai vedea încrederea, iar antrenorul a avut și el un rol în asta.
„A avut un rol uriaș în grupul nostru. Vreau să evidențiez și munca psihologului sportiv, care a făcut o treabă excelentă cu lotul. Dar da, antrenorul a fost incredibil. Nu sunt sigur că voi mai trăi vreodată un alt sezon colectiv ca acela. A fost o experiență incredibilă.”
Să revenim la Frankfurt. Care sunt obiectivele tale personale și colective?
„Am mentalitatea unui învingător. Colectiv, îmi propun să terminăm cât mai sus posibil. Trebuie să strângem puncte meci de meci. Nu voi minți: vreau fotbal european la finalul sezonului. Știu că nu va fi ușor, deoarece acesta este un campionat foarte competitiv, cu echipe excelente, dar trebuie să crezi în tine și în echipa ta și să muncești în fiecare zi pentru acest obiectiv.”
Un loc în primele patru duce în Champions League. Bayern este de neatins, dar mai sunt Dortmund și Leipzig... Iar printre pretendente se poate număra și Frankfurt: clubul a fost în partea superioară a clasamentului în ultimii ani și a jucat chiar în Champions League nu cu mult timp în urmă.
„Da, asta s-a întâmplat acum doi ani. Frankfurt intră într-o nouă eră, cu destul de multe plecări și jucători tineri care au venit. Dar da, clubul participă în mod regulat în competițiile europene și în Champions League.”
La nivel intern, ce obiectiv ți-ai stabilit? Fotbal european sau primele patru locuri?
„Nu am fost prezent la acele discuții; eram încă la Rennes și nu am discutat despre asta cu clubul. Dar când mă uit la echipă, știu că acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am venit la Frankfurt. Vreau să joc în Europa pe parcursul carierei. Aceasta este ambiția mea personală.”
Mai ai și alte obiective pentru carieră?
„Sănătate și evoluții bune. Sănătatea este extrem de importantă pentru un fotbalist: fără ea, nu-ți poți face meseria.”