Cupa Mondială
Hai să vorbim despre Cupa Mondială. Privind meciurile de deschidere, Germania a învins Curacao și Coasta de Fildeș, în timp ce Ghana – a doua ta țară – a reușit să obțină o victorie pe final cu Panama. Ce impresie ți-au lăsat cele două echipe la debut?
"În ceea ce privește Germania, este o echipă pe care o cunosc foarte bine, pentru că am jucat atât alături de, cât și împotriva aproape tuturor jucătorilor săi, și știu că grupul este cu adevărat puternic.
"Cu tot respectul pentru adversar, cred că este încă prea devreme să judecăm adevăratul potențial al nemților, pentru că meciul cu Curacao nu a fost cel mai dificil test; partida din această seară (victorie 2-1 cu Coasta de Fildeș) a fost cu siguranță mult mai complicată. Dar sunt convins că Germania poate ajunge foarte departe.
"Cât despre Ghana, trebuie să fiu sincer: nu mi s-au părut de neoprit. Este o echipă foarte tânără, iar în acest moment se confruntă cu șase sau șapte accidentări printre cei mai importanți jucători ai săi. Nu evoluează cu cel mai bun prim 11, dar pentru mine nu există scuze. Mă bucur că au câștigat primul meci și sper să mai adune puncte în grupă. Va fi greu din cauza absenței acestor jucători-cheie care evoluează la cluburi de top din Europa.
"Pentru tineri, oricum, rămâne o vitrină excelentă pentru a prinde minute și a acumula experiență, gândindu-se și la următoarea Cupă Mondială, unde cu siguranță vor veni cu un lot mai matur și mai competitiv."
Cum apreciezi abordarea tactică a lui Nagelsmann? Crezi că naționala poate merge până la capăt sub conducerea lui?
"În acest moment, mi se pare că echipa răspunde foarte bine la ideile sale. Este un antrenor tânăr și foarte interesant, face lucruri grozave. Cred că pentru un antrenor de vârsta lui este normal să mai facă mici greșeli, dar dovedește o adaptabilitate excelentă.
"Este foarte autocritic și excepțional în gestionarea grupului. Există o chimie foarte bună între el și jucători, iar știm bine că armonia din vestiar este unul dintre factorii-cheie pentru a ajunge departe la o Cupă Mondială."
Pe lângă Germania, pe cine vezi favorite la câștigarea Cupei Mondiale în acest an?
"Sincer, până acum Spania nu mi s-a părut la cel mai înalt nivel, dar rămâne totuși o națională care trebuie mereu luată în calcul printre pretendentele la titlu. Apoi, cu siguranță, Franța: cu lotul pe care îl are, trebuie să fie printre favorite. Cred că și Anglia are atuuri importante și poate ajunge departe.
"Cât despre Brazilia, nu sunt sută la sută convins. La fel și cu Argentina: este o echipă grozavă, dar am unele dubii legate de cum va rezista când va întâlni adversari de top.
"Dacă ar fi să numesc o posibilă surpriză care poate ajunge departe, aș spune Columbia. Au jucători excelenți, formează un grup unit și știu să lupte împreună pe teren."
Devenind campion mondial
Să ne întoarcem în timp. În 2014, ai fost unul dintre protagoniștii victoriei istorice cu 7-1 împotriva Braziliei, chiar pe terenul lor. Ce amintiri personale ai din acea noapte și ți-ai dat seama imediat că vei câștiga Cupa Mondială?
"Meciul acela cu Brazilia a intrat pe bună dreptate în istoria fotbalului german. Să învingi o națiune atât de mare în fotbal cu acel scor a fost ceva ireal. Eram extrem de bine pregătiți, dar în acea seară totul a venit de la sine pentru noi, în timp ce pentru ei a fost un coșmar. Am marcat la fiecare atac, atmosfera era aproape mistică, iar pentru noi nu a fost ușor să rămânem calmi, concentrați și să ne facem treaba fără să fim copleșiți de emoții.
"Evident, acea victorie ne-a dat un impuls incredibil de încredere înaintea finalei, dar eram conștienți că un 7-1 în semifinale nu îți garantează niciun avantaj în finală. Finala cu Argentina a fost cu totul alt meci, extrem de dificil.
"Este o pagină istorică de care sunt profund mândru. Trebuie să recunosc, totuși, că la finalul meciului a existat și o urmă de tristețe: brazilienii ne-au primit și tratat minunat pe tot parcursul turneului, iar să vezi tot stadionul și o țară întreagă în lacrimi a fost un moment sportiv puternic și oarecum ciudat de trăit pe teren."
În acea finală cu Argentina ai avut o prestație monumentală. Ce amintiri ai din acea zi specială?
"Am o anecdotă aparte legată de acea finală. M-am trezit în dimineața meciului cu o senzație foarte ciudată. Mă întrebam ce se întâmplă, pentru că mă simțeam incredibil de bine. Dormisem excelent și simțeam o energie și o forță în corp ieșite din comun. Desigur, era și tensiune, ca înaintea oricărui eveniment mare, dar era acel tip de emoție pozitivă care te motivează.
"Acea senzație de omnipotență fizică și mentală m-a însoțit toate cele 120 de minute ale meciului. Cred că atunci am făcut cel mai bun meci din întreaga mea carieră. Am avut norocul ca acel vârf de formă mentală și fizică să coincidă exact cu finala Cupei Mondiale."
Amintiri de la Man City
În perioada petrecută la Manchester City, antrenorul tău era Roberto Mancini. Cum era relația cu el și ce impact a avut asupra carierei tale în acea etapă?
"Am avut mereu o relație foarte bună cu el; până la urmă, el a fost cel care m-a dorit la Manchester City. M-a învățat multe din punct de vedere tactic, într-o perioadă în care eram încă un jucător tânăr, în formare. Mi-a oferit bazele și secretele apărării în Anglia, aplicând principiile școlii defensive italiene, și îi sunt profund recunoscător pentru asta."
"Primii mei pași în Premier League sub comanda lui nu au fost ușori, și pentru că m-am accidentat imediat după ce am ajuns la club, dar m-a susținut mereu. Am plecat de la Manchester după doar un sezon, dar nu din cauza unor probleme cu el sau cu mediul – pur și simplu, când te sună Bayern München și ești un jucător important pentru naționala Germaniei, vrei să te întorci acasă, să fii mai mult în centrul atenției.
"L-am întâlnit recent la Doha, în Qatar; ne-a părut rău că nu am putut sta mai mult de vorbă, dar respectul reciproc a rămas neschimbat. Îl consider cu adevărat un antrenor mare."
Când erai la City, clubul abia începea ascensiunea spre a deveni superputerea de azi. Simțeai deja atunci că echipa era destinată să domine fotbalul englez și european?
"În ceea ce privește fotbalul englez, da, am simțit clar ambiția uriașă și prezența unor profesioniști care făceau o treabă extraordinară. Apoi, venirea lui Pep Guardiola a fost piesa finală din puzzle, a fost un fel de 'destin deja scris.'
"În Europa, au făcut foarte bine în sezonul în care au câștigat Champions League. Cred că pot progresa și mai mult în următorii ani, recent au ratat câteva oportunități. Oricum, astăzi s-au impus clar printre cele mai bune patru sau cinci echipe din Europa."
Experiența din Serie A
De-a lungul carierei ai jucat în Bundesliga, Premier League, Ligue 1 și, recent, ai avut parte și de Serie A. Care este cea mai mare diferență de stil de joc și ritm pe care ai observat-o în campionatul italian față de celelalte ligi europene de top?
"Principala diferență ține de aspectul tactic.
"În Italia, pregătirea strategică a antrenorilor și echipelor este dusă la extrem. Fotbalul italian este mai puțin frenetic decât cel englez sau german, dar cere concentrare totală. Este extrem de greu să marchezi, pentru că aproape toate echipele se apără cu o organizare impecabilă. Rar vezi meciuri care se termină cu scoruri mari, precum 5-0; cele mai frecvente rezultate sunt 1-0, 1-1 sau 2-1, iar asta face campionatul foarte interesant.
"Pe de altă parte, din experiența mea, intensitatea generală este puțin mai scăzută față de Premier League, Ligue 1 sau Bundesliga. Cred că dacă granzii istorici precum Inter, Milan și Juventus ar reuși să ridice ritmul și intensitatea la standarde mai înalte, ar redeveni dominante. În Serie A, sunt obișnuite să controleze jocul și să aibă multă posesie împotriva adversarilor teoretic mai slabi, dar când întâlnesc giganți precum Bayern sau Real Madrid în Champions League, lipsa obișnuinței cu intensitatea ridicată se simte."
Ce amintiri ai din experiența ta în Serie A?
"Singurul meu mare regret este că am ajuns la Salerno prea târziu și, din păcate, m-am accidentat după doar câteva meciuri. Dar vreau să spun că am iubit orașul Salerno și oamenii săi. Este un loc fantastic, cu o pasiune incredibilă.
"Din păcate, lucrurile nu au mers așa cum ne-am dorit pe teren, dar sper cu adevărat ca Salernitana să revină rapid și să se întoarcă foarte curând în Serie A. Este un club care merită tot ce e mai bun și le doresc clubului și fanilor mult succes pe viitor."
Întâlnirea cu Del Piero
Există un adversar care ți-a făcut viața grea pe teren?
"Legat de acest subiect, pot să vă spun o poveste amuzantă despre un mare campion italian: Alessandro Del Piero.
"Am mulți prieteni în Italia care, când eram mai tânăr, îmi spuneau mereu cât de bun este. Văzându-l doar la TV sau la Cupa Mondială din 2006, le răspundeam mereu: 'Da, e un atacant grozav, dar nu pare fenomenul acela ieșit din comun despre care vorbiți.'
"Apoi, în 2010, cu Manchester City, am întâlnit Juventus în UEFA Europa League. Avea deja 36 sau 37 de ani. Mi-a fost de ajuns să-l văd atingând mingea pe teren ca să-mi schimb complet părerea: am rămas literalmente fără cuvinte. Mi-am dat seama că aveam în față unul dintre cei mai extraordinari jucători pe care i-am văzut vreodată. Avea un control și o tehnică sublime, ceva incredibil."
"Îmi amintesc că i-a fost de ajuns o singură atingere ca să mă trimită într-o direcție, iar el să plece în cealaltă. A fost o adevărată lecție de fotbal. Sper ca Alessandro să mă ierte că l-am subestimat în tinerețe. Nu îl cunosc personal, dar pe lângă faptul că este un jucător de clasă mondială, pare cu adevărat o persoană minunată și plăcută."
Bayern München și Vincent Kompany
Ai trăit cei mai buni ani ai carierei la Bayern München. Sezonul trecut, sub comanda lui Vincent Kompany – pe care îl cunoști foarte bine din perioada în care ați jucat împreună – Bayern a dominat Bundesliga. Avându-l ca partener de apărare pe teren, vezi la el ca antrenor aceeași personalitate pe care o avea ca jucător? Cum crezi că a readus Bayern în top?
"În primul rând, vreau să spun că Vincent este un prieten foarte bun, am un respect uriaș pentru Kompany ca om. Stilul său actual de joc este clar rezultatul experiențelor avute sub antrenori mari precum Mancini, Pellegrini și, desigur, Guardiola.
"Ca jucător, era un fundaș formidabil: foarte puternic fizic, agresiv, dominant în duelurile aeriene, rapid și dinamic. Fotbalul său reflecta perfect acest caracter. Ca antrenor, în schimb, îl găsesc extrem de calm și calculat. Este foarte stăpân pe deciziile sale, știe exact ce face și are o inteligență incredibilă în a găsi soluțiile tactice potrivite.
"Am avut privilegiul să discut des fotbal cu el și are mereu idei foarte clare. A adus la Bayern o identitate clară și o gestionare excelentă a relațiilor umane cu jucătorii."
"Pe teren, se vede clar că echipa joacă cu liniște; nu spun că joacă doar pentru antrenor, dar se vede că sunt fericiți, relaxați și îmbrățișează pe deplin filosofia sa fotbalistică. În fotbalul modern, acesta este un factor decisiv."
Trecut și viitor
Să revenim la rădăcini: ce te-a inspirat în copilărie să alegi fotbalul?
"Prima și cea mai mare sursă de inspirație a fost tatăl meu. Și el a jucat fotbal, dar din păcate a trebuit să renunțe foarte devreme din cauza unor probleme grave la genunchi și nu a putut ajunge la un nivel înalt. M-a pus să dau cu piciorul în minge de când am început să merg. De acolo a pornit totul.
"Pe măsură ce am crescut, am început să devorez fotbal la televizor: îmi amintesc primele imagini de la Cupa Mondială din 1990 din Italia, spectacolul Braziliei, apoi Euro '96 și Cupa Mondială din 1998. Idolii mei absoluți erau fundașii școlii italiene, în special Paolo Maldini și Fabio Cannavaro; îi studiam constant.
"În 2006, când aveam doar 17 ani, am avut onoarea să joc un amical cu echipa mea împotriva naționalei Germaniei, înainte ca ei să plece la Cupa Mondială; a fost o emoție de nedescris.
"Eram literalmente obsedat de fotbal: eram înnebunit după Ronaldo (Nazario) și Zinedine Zidane. Îmi amintesc că noaptea, când părinții mă trimiteau la culcare, ascundeam televizorul în cameră ca să pot urmări emisiunile cu rezumate din campionatul italian și spaniol. În mintea mea era loc doar și exclusiv pentru fotbal."
Ai jucat la cele mai prestigioase cluburi din Europa, ai câștigat Cupa Mondială și ai reușit două triple istorice. Peste douăzeci de ani, când se va vorbi despre cariera lui Jerome Boateng, pentru ce aspect anume ți-ar plăcea cel mai mult să fii ținut minte?
"Depinde foarte mult de cultura fotbalistică a celui care vorbește despre mine.
"Mi-ar plăcea să fie amintită evoluția mea tehnică și tactică: cum am reușit să-mi schimb și să-mi rafinez stilul de joc, de la un tânăr promițător la un fundaș matur și experimentat în anii de aur la Bayern, în Champions League și la Cupa Mondială. Dacă cei care vorbesc despre mine chiar mi-au urmărit cariera, înțeleg fotbalul și știu de ce am rămas la acel nivel atâția ani, atunci va fi interesant."
"Dacă, în schimb, amintirea se rezumă la un sec 'A câștigat asta și asta, a fost un fundaș bun', atunci înseamnă că e cineva care doar zgârie suprafața fără să pătrundă în adevărata esență a fotbalului."
