Despre alegerea dintre sala de fitness și o bere, precum și despre mononucleoză:
„Sincer, nu prea îmi păsa. Nu conta pentru mine dacă cineva de aici considera că fac lucrurile diferit, că exagerez sau că nu ar trebui să procedez așa, pentru că trebuia să mă simt mai integrat în echipă. Am aceeași mentalitate și acum, în Anglia.
Nu poți mulțumi pe toată lumea, iar important este să faci lucrurile într-un mod care te face fericit, te ajută să te simți bine și are sens pentru tine.
Totul s-a întâmplat într-o perioadă în care jucasem două meciuri pentru Pardubice, primisem un cartonaș roșu, apoi am făcut mononucleoză și am fost indisponibil timp de trei luni.
Știam că am la dispoziție șase luni pentru a ajunge la nivelul la care sunt acum. Când aveam de ales între a ieși seara la o bere și a merge la sală, pentru ca apoi să mă antrenez și a doua zi, decizia era simplă pentru mine.
Fiecare este liber să facă ce dorește. Nu sunt eu în măsură să judec dacă cineva a băut 10 beri sau a mers să se antreneze. Când intri pe teren, totul se rezumă la victorie. Iar eu știu că pot contribui mai mult la obținerea ei prin antrenamente decât prin orice altceva.”
Despre motivul pentru care munca asiduă pe teren nu este suficientă: „Când lucrurile merg bine și ai succes, nu este dificil. Toată lumea este bine dispusă și totul este în regulă. Dar când lucrurile nu stau așa, trebuie să înveți să gestionezi situația.
Desigur, există un nivel de bază pe care trebuie să-l ating. Trebuie să mă antrenez și să tratez pregătirea cu seriozitate. Dar este vorba și despre evoluția mea ca persoană și despre a fi un om bun.
Progresul sportiv merge mână în mână cu dezvoltarea personală. Educația și munca la propria persoană, departe de teren, joacă un rol important, iar eu simt că acestea sunt lucrurile care aduc, în cele din urmă, cele mai mari beneficii.”
Despre căutarea inspirației din afara fotbalului: „Totul a început când eram mai mic. Voiam să fiu portar, îl vedeam pe tatăl meu și îmi plăcea foarte mult. Cu timpul, însă, am început să urmăresc oameni de succes din tot felul de domenii – sport, afaceri sau zone complet diferite.
Am urmărit ce au făcut pentru a ajunge să aibă succes. Am ascultat diverși vorbitori și am citit cărți scrise de antrenori, psihologi și antreprenori... Iar principiile de bază sunt, de obicei, foarte asemănătoare. Pentru mine, cheia a fost să le preiau și să le aplic la ceea ce fac pe teren.”
Despre Premier League: „Diferența față de Cehia este absolut uriașă, în toate privințele. Calitatea jucătorilor, audiențele ligii, condițiile de la fiecare club, resursele financiare ale acestora... Sunt atât de multe aspecte.
Nu spun asta pentru a lăuda Anglia și a critica Cehia; pur și simplu descriu lucrurile așa cum sunt. Iar această diferență ar trebui să existe. Dacă Premier League este în prezent cel mai bun campionat din lume, atunci acest lucru trebuie să fie evident. Așa am văzut situația încă din prima zi în care am ajuns aici.”
Despre baza de pregătire a lui Tottenham: „Am fost extrem de recunoscător că, dintr-odată, aveam într-un singur loc toate condițiile de care aveam nevoie pentru antrenamente și pentru a ajunge la cel mai înalt nivel. Până atunci, trebuia să găsesc singur toate aceste lucruri.
Diferența era că, la 18 ani, în Cehia, traversam tot orașul Praga pentru a include în program antrenamentul, sala de fitness, recuperarea și toate celelalte. La Tottenham, ajungi și ai totul într-un singur loc.
Terenuri excelente, personal de calitate și o intensitate uriașă. A fost o provocare pe care am acceptat-o imediat și pe care m-am bucurat să o înfrunt.”
Despre planul inițial de a se transfera în Germania: „Paradoxal, când eram mai mic îmi notam obiectivele, dar Anglia nu s-a aflat niciodată pe listă ca prim pas în străinătate. Germania era acolo, pentru că portarii care au fost înaintea mea plecaseră acolo.
Mă pregăteam pentru acest drum și la școală, învățam germană și făceam tot ce puteam. Până la urmă, nu s-a concretizat, dar mă bucur că nu s-a întâmplat.”
Despre faptul că este mijlocaș între buturi: „De câteva ori, la antrenamente, mi s-a spus că nu sunt portar, ci mijlocaș. Îmi place, mă bucur de acest stil și mi se potrivește. Îmi place pentru că nu toate cluburile joacă astfel, iar în alte părți portarul nu primește mingea la fel de des.
Dar antrenorul nu m-ar ierta dacă aș încerca să creez ceva ce nu era necesar sau nu era potrivit în acel moment. Dacă o pasă sau o atingere nu îți reușește, dar decizia de a juca astfel a fost cea corectă, asemenea lucruri se întâmplă la orice nivel.
Dar trebuie să-mi amintesc că sunt portar. Nu sunt acolo pentru a vedea dacă îmi reușește o pasă riscantă, ci pentru a mă asigura că faza de construcție funcționează perfect.”
Despre însușirea stilului de joc spaniol: „Când eram mai mic, am făcut câteva estimări privind înălțimea, iar acestea indicau că voi ajunge la aproximativ 190 de centimetri. Așa că tatăl meu și cu mine ne-am antrenat într-un mod mai potrivit stilului spaniol, bazat pe viteză, joc de picioare, mișcare și agilitate.
Tatăl meu m-a îndrumat în acest sens, chiar dacă nu am avut niciodată un antrenor spaniol – decât dacă îl punem la socoteală pe tatăl meu deghizat în spaniol. Acum îl am ca antrenor de portari la națională pe Ruben Martínez și trebuie să spun că îmi plac foarte mult acele ședințe, pentru că se potrivesc exact cu ceea ce am învățat de la o vârstă fragedă.”
Despre debutul împotriva Spaniei: „Mi-am dorit foarte mult să joc împotriva Spaniei din momentul în care am fost repartizați în grupa de Nations League. M-am gândit: «Este exact genul de meci în care mi-ar plăcea să joc.»
Am aflat că voi fi titular cu trei zile înainte de startul meciului și am fost absolut încântat. Cred că astfel de momente nu apar din întâmplare sau datorită norocului.
Le atragi prin felul în care trăiești, te antrenezi și gândești. Din păcate, nu am obținut rezultatul dorit în acel meci, dar nu am fost departe.”
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
