10) Triumful la Campionatul Mondial FIFA de tineret - 1979
La doar 18 ani, Maradona a fost căpitanul unei selecționate argentiniene impresionante și dominante, care a cucerit primul titlu mondial de tineret din istorie.
Echipa Argentinei avea în componență numeroși jucători talentați, precum Juan Barbas, Osvaldo Rinaldi și Gabriel Calderon, însă parteneriatul dintre Maradona și Diaz a fost în prim-plan. Maradona și atacantul Ramon Diaz au contribuit împreună la 14 dintre cele 20 de goluri marcate de Argentina în acea campanie - Diaz a câștigat Gheata de Aur, cu opt goluri, iar Maradona a înscris șase.
Maradona a marcat în fiecare rundă eliminatorie și și-a uimit adversarii prin centrul său de greutate coborât, controlul excelent al balonului și viziunea de joc.
9) Eliminat împotriva Braziliei - Cupa Mondială din 1982
Pe durata turneului din 1982, Maradona a fost vânat, faultat dur și supus unei presiuni fizice constante de adversari - cel mai notoriu caz fiind cel al fundașului Italiei, Claudio Gentile. Arbitrii l-au protejat foarte puțin, iar în meciul cu Brazilia a ajuns la limită.
În minutul 85, când Argentina era condusă cu 3-1 și eliminarea sa era iminentă, Maradona și-a pierdut complet cumpătul după un duel cu Joao Batista da Silva, de la Brazilia. A lovit cu piciorul, cu talpa ridicată și fără precauție, în direcția abdomenului și a zonei inghinale a lui Batista, iar arbitrul mexican Mario Rubio Vazquez i-a arătat imediat cartonașul roșu.
8) Lacrimi la Roma - finala Cupei Mondiale din 1990
La patru ani după ce câștigaseră Cupa Mondială, Maradona și Argentina au revenit în finală, însă echipa lui Carlos Bilardo a practicat un fotbal radical diferit, mult mai pragmatic decât cel din campania triumfătoare din 1986.
În cele din urmă, lovitura de pedeapsă executată de Andreas Brehme, cu puțin timp înainte de final, a frânt inimile argentinienilor, iar echipa Germaniei, pregătită de Franz Beckenbauer, și-a luat revanșa după eșecul de cu patru ani înainte.
Maradona a fost din nou la cel mai înalt nivel și, practic, a dus echipa până în finală. A fost singurul jucător de câmp al Argentinei inclus în echipa turneului, iar lacrimile sale de la fluierul final au scos la iveală o latură mai vulnerabilă a personalității sale, care nu mai fusese văzută până atunci pe teren.
7) Finala Cupei UEFA contra lui Stuttgart - 1989
Maradona a oferit o adevărată lecție de fotbal în finala Cupei UEFA din 1989, disputată în două manșe, conducând-o direct pe Napoli spre o victorie cu 5-4 la general împotriva lui Stuttgart. În ciuda unei accidentări la spate și a faptului că nu era apt fizic 100%, Maradona a contribuit la patru dintre cele cinci goluri ale lui Napoli în cele două meciuri.
Maradona a transformat penaltyul decisiv la Napoli, însă prestația sa din returul disputat în Germania a fost cea mai bună: o demonstrație de măiestrie a unui coordonator de joc. După ce Alemao a deschis scorul, Stuttgart a egalat prin Jurgen Klinsmann. Apoi, Maradona a preluat controlul. L-a servit superb pe fundașul Ciro Ferrara, care a făcut 2-1, înainte de a-i trimite o pasă perfect dozată partenerului său de atac, Careca, pentru 3-1.
6) Bătălia de pe Bernabeu - finala Cupei Regelui din 1984
Între Athletic Club și Barcelona exista deja o rivalitate aprinsă, alimentată în principal de un incident petrecut mai devreme în acel sezon, când fundașul echipei Athletic Club, Andoni Goikoetxea - cunoscut drept Măcelarul din Bilbao - i-a afectat grav glezna lui Maradona printr-un tackling brutal.
Când s-a auzit fluierul final, Miguel Angel Sola, de la Athletic Club, l-a confruntat pe Maradona și l-a provocat, amintindu-i că Athletic câștigase cu 1-0. Maradona, provocat pe durata întregului meci, a reacționat agresiv: l-a lovit cu capul pe Sola, a lovit cu cotul un alt jucător, apoi i-a aplicat mijlocașului o lovitură brutală de kung-fu, cu genunchiul, direct în față, lăsându-l inconștient.
5) Ovații în picioare pe Bernabeu - 1983
În minutul 57, când Barcelona conducea cu 1-0 în fața lui Real Madrid, Maradona a primit o pasă în adâncime, a sprintat printre mijlocași și l-a driblat pe portarul Agustin al lui Real Madrid cu o atingere rapidă. În loc să șuteze imediat în poarta goală, s-a oprit chiar pe linia porții pentru a-l lăsa pe Juan Jose, fundașul care îl urmărea disperat, să alunece pe lângă el. După ce Juan Jose s-a izbit puternic de bară, Maradona a împins calm mingea în plasă.
Suporterii lui Real Madrid, renumiți pentru ostilitatea lor pe teren propriu, s-au ridicat în picioare și au aplaudat un jucător al Barcelonei. Astfel, Maradona a devenit primul fotbalist al Barcelonei care a primit ovații în picioare din partea fanilor de pe Bernabeu.
4) Finalul rușinos al poveștii sale la naționala Argentinei - Cupa Mondială din 1994
Deși se retrăsese practic din fotbalul internațional după 1990, o selecționată a Argentinei aflată în dificultate l-a rugat să revină pentru preliminariile Cupei Mondiale din 1994. După ce a ajutat Argentina să treacă de Australia, la turneul final părea într-o formă fizică remarcabilă și aproape de cel mai bun nivel al său. A marcat un gol legendar împotriva Greciei.
Totuși, după al doilea meci al Argentinei din grupă, împotriva Nigeriei, testul său a ieșit pozitiv pentru cinci variante de efedrină, un stimulent interzis. A fost exclus imediat din turneu în dizgrație, fapt care i-a încheiat practic cariera internațională.
3) Lovitură liberă contra lui Juventus - 1985
În minutul 72, arbitrul Giancarlo Redini a dictat o lovitură liberă indirectă rară pentru Napoli, în interiorul careului de 16 metri al echipei Juventus. Portarul lui Juventus, Stefano Tacconi, a așezat un zid defensiv masiv la doar cinci metri de minge - mult mai aproape decât distanța regulamentară de 10 yarzi - astfel că aproape nu mai exista niciun culoar vizibil spre poartă.
Colegul său Eraldo Pecci a atins ușor mingea, iar Maradona a ridicat-o delicat peste zidul aglomerat și a trimis-o direct în vinclul din stânga sus, pe lângă un Tacconi neputincios, cu un șut înalt și cu efect.
2) Mâna lui Dumnezeu - Cupa Mondială din 1986
La șase minute de la reluare, în sfertul de finală al Cupei Mondiale, mijlocașul englez Steve Hodge a deviat accidental mingea în sus, spre propriul careu. Portarul Angliei, Peter Shilton, a ieșit pentru a o respinge cu pumnul sau a o prinde. Deși avea doar 1,68 metri, Maradona a sărit alături de Shilton, mai înalt, și a trimis mingea în plasă cu mâna și antebrațul stâng ridicat.
Arbitrul tunisian Ali Bin Nasser a validat inexplicabil golul, în ciuda protestelor vehemente ale jucătorilor englezi. Nici tușierul bulgar Bogdan Dochev nu a reacționat la incident.
1) Golul secolului - Cupa Mondială din 1986
La doar patru minute după ce a marcat golul său infam cu Mâna lui Dumnezeu, Maradona a executat o piruetă superbă de 180 de grade pentru a scăpa de Peter Beardsley și Peter Reid. În ciuda căldurii toride de la prânz, a țâșnit practic în jumătatea engleză, lăsându-l pe Reid să se chinuie să-l ajungă din urmă.
Pe măsură ce se apropia de careul de 16 metri, și-a folosit viteza explozivă și controlul perfect al balonului pentru a trece în dribling de fundașii Terry Butcher și Terry Fenwick. A simulat apoi un șut pentru a-l face pe portarul Peter Shilton să intervină, însă, în loc să tragă, a înconjurat complet mingea în jurul goalkeeperului și a trimis-o în plasă în timp ce trecea pe lângă un tackling disperat și în alunecare al lui Butcher.