Dacă nu acum, atunci când? Anul acesta la Paris, s-a ivit o oportunitate unică pentru grupul larg de pretendenți eterni la titlu. Campionul en-titre Carlos Alcaraz nu a putut concura din cauza unei accidentări la mână, iar numărul unu mondial Jannik Sinner a cedat în turul secund. O vreme, fanii tenisului au sperat la al 25-lea triumf al lui Novak Djokovic.
Dar nici el nu a reușit...
Iar de această dată, eternul pretendent Zverev nu a lăsat șansa să-i scape printre degete. Pe drumul spre titlu, a pierdut doar patru seturi, deși în finală le-a pus nervii la încercare fanilor săi. A supraviețuit unei bătălii de cinci seturi, chiar dacă s-a confruntat cu crampe.
„Dar a fost mai degrabă ceva psihologic”, a explicat el. S-a apărat excelent și și-a forțat adversarul să greșească. Mingea de meci i-a fost oferită de eroarea adversarului.
„Când l-am văzut pe tata ridicând brațele, am realizat: am reușit”, și-a dat seama Zverev.
A devenit primul german de la Boris Becker încoace, care ridică un trofeu de Grand Slam, după Melbourne 1996.
Momente cheie
Zverev - Rafael Jodar 7-6(3), 6-1, 6-3
Super-talentul spaniol a început excelent. Când a condus cu 5-2 în primul set, mulți fani au simțit că se pregătește o nouă surpriză. Dar Zverev a rămas calm și a domolit treptat euforia lui Jodar. A recuperat diferența, a dus setul în tie-break și a câștigat cu siguranță primul set. După aceea, adversarul său, cu 10 ani mai tânăr, a părut lipsit de vlagă. Sfertul de finală a durat doar 148 de minute.
Zverev – Jakub Mensik 7-5, 6-2, 3-6, 6-3
Zverev a jucat semifinala împotriva curajosului ceh cu multă autoritate. L-a ajutat și faptul că Mensik atinsese vârful de formă în sfertul de finală cu Joao Fonseca și nu mai semăna cu „bestia flămândă” din meciurile anterioare. Lipsa de concentrare care l-a costat setul trei a fost corectată printr-un start puternic în setul patru. Zverev a condus cu 3-0 și a menținut avantajul până la final. A fost penultimul test pentru viitorul campion.
Zverev – Cobolli 6-1, 4-6, 6-4, 6-7(5), 6-1
A condus de două ori în finală, dar rivalul său italian a reușit de fiecare dată să egaleze. Setul patru s-a decis la tie-break, unde Zverev a pierdut patru din cele șase puncte pe propriul serviciu.
În mod normal, asta l-ar fi afectat psihic. Dar la această ediție a French Open, Zverev nu a fost dispus să cedeze. A gestionat excelent setul cinci, a făcut break pe serviciul lui Cobolli, iar în al patrulea game - când era condus cu 15-40 pe propriul serviciu - a salvat trei mingi de break și a ajuns la 4-0.
Acesta a fost momentul decisiv, iar Zverev a oferit o defensivă excepțională - în timp ce Cobolli a ratat un smash, la fel ca la mingea de meci.
Cifre cheie
4 – Se spunea că nu are mentalitatea necesară pentru o victorie mare. Cu siguranță vă amintiți US Open 2020, când o cădere pe propriul serviciu i-a oferit practic titlul lui Dominic Thiem. Apoi a pierdut la Paris în 2024 și la Melbourne în 2025. În sfârșit, a reușit la a patra încercare.
Dar cifra patru este simbolică din mai multe motive: Să câștigi la toate cele patru cele mai prestigioase competiții - Grand Slam, Masters, ATP Finals și Jocurile Olimpice? Înaintea lui, doar Andre Agassi, Andy Murray și Djokovic reușiseră asta. A devenit al patrulea muschetar.
306 – Atâtea mingi direct câștigătoare a reușit pe parcursul turneului. La acest capitol nu a avut rival, deși următorii doi - Mensik și Matteo Arnaldi (ambii cu 277) - au jucat mai puține seturi. Cel mai convingător meci al lui Zverev a fost împotriva lui Tomas Machac în turul secund (45 de mingi direct câștigătoare la 17 greșeli neforțate), în timp ce în finala cu Cobolli a avut un bilanț negativ (50-54).
41 – Zverev a așteptat literalmente trofeul de Grand Slam. A fost nevoie de 41 de turnee de Grand Slam până să-și confirme talentul cu un triumf. Doar Goran Ivanisevic a așteptat mai mult pentru primul și singurul său Grand Slam. Când a câștigat la Wimbledon în 2001, avea 30 de ani și juca la al 48-lea Grand Slam.
Terenul Philippe Chatrier din Paris a devenit un loc cu adevărat predestinat pentru Zverev. Nu e vorba doar de finala pierdută în 2024 cu Carlos Alcaraz, când a condus cu două seturi la unu. Are amintiri și mai dureroase din urmă cu patru ani, când a fost nevoit să se retragă dintr-o semifinală cu Rafael Nadal. Și-a rupt ligamentele la glezna dreaptă, a părăsit arena în scaun cu rotile și, la acel moment, s-a întrebat dacă nu cumva acela a fost ultimul meci al carierei sale.
Dar, după 1.465 de zile, a părăsit același teren cu primul și mult-așteptatul trofeu de Grand Slam: „Acest teren este cu adevărat special pentru mine din atât de multe motive. Aici am trăit atât cele mai bune, cât și cele mai grele momente din viața mea,” a spus el.
De aceea lacrimile și tricoul au fost pline de zgură. „Când eram la pământ, toate emoțiile au izbucnit pur și simplu din mine,” a recunoscut.