"Am trecut prin atât de multe, prin accidentări, prin dezamăgiri, prin înfrângeri," a spus emoționat Zverev echipei sale în timpul ceremoniei de premiere, după ce l-a învins pe italianul Flavio Cobolli în finala de la Roland Garros.
"Au fost momente când am fost pierzători, dar acum suntem campioni de Grand Slam. Asta contează."
Triumful germanului 6-1, 4-6, 6-4, 6-7(5/7), 6-1 a încheiat unul dintre cele mai dificile drumuri din sport către un titlu major.
La patru ani după ce a părăsit Roland Garros într-un scaun cu rotile, cu șapte oase rupte la picior, și la doi ani după ce a suferit agonia de a fi învins în finala de la Paris de Carlos Alcaraz, Zverev a pus în sfârșit mâna pe trofeul care i-a scăpat atâta timp.
Jucătorul de 29 de ani a adus un omagiu echipei care i-a fost alături în momentele grele, glumind că nu poate scăpa nici de tatăl său, care l-a antrenat de-a lungul carierei, nici de fratele său, Mischa. I-a mulțumit și preparatorului fizic, care lucrează cu el din 2014.
"Probabil am cea mai longevivă echipă și cel mai longeviv antrenor din circuit," a spus el.
Zverev a avut cuvinte calde și pentru Cobolli, al cărui parcurs remarcabil s-a oprit la un singur pas de primul său titlu de Grand Slam.
"Din toată inima, sper să ridici acest trofeu foarte curând," i-a transmis Zverev italianului. "Ești unul dintre cei mai buni oameni din circuit."
Cobolli l-a felicitat pe Zverev după ce a petrecut câteva minute încercând să digere înfrângerea în cinci seturi.
"Sunt fericit pentru tine, dar sunt și trist pentru că am fost aproape și simt acum că tu ți-ai împlinit visul, lasă-mă să câștig data viitoare,” a spus italianul înainte ca Adriano Panatta, ultimul italian care a câștigat la Roland Garros în 1976, să-i înmâneze Cupa Muschetarilor lui Zverev.
"A fost cea mai frumoasă săptămână din viața mea. Mereu am urmărit Roland Garros la TV, nu pe tine, Adriano, pentru că nu eram născut, dar a fost un privilegiu și o onoare să te am aici. Am simțit puțină presiune din partea ta, e mereu greu să joci în fața ta."
Cobolli le-a mulțumit și suporterilor săi îmbrăcați în albastru.
"Vreau să le mulțumesc celor din zidul albastru din spatele meu. Nu pot să mă uit la voi, altfel o să plâng,” a spus el.
"Vreau doar să vă cer un lucru: vreau să văd toate zâmbetele voastre pentru că a fost fantastic să fiu cu voi. Vă mulțumesc că ați venit. Mama mea este încă în viață, așa că sunt fericit."