Tudor Chirilă, mesaj emoționant după dispariția lui Mircea Lucescu: ”O moarte învingătoare”

Mircea Lucescu pe vremea când activa la Beșiktaș
Mircea Lucescu pe vremea când activa la BeșiktașBulent Aslan / ANADOLU / Anadolu via AFP / Profimedia

Dispariția lui Mircea Lucescu a generat reacții puternice nu doar din lumea fotbalului, ci și din spațiul cultural. Tudor Chirilă a publicat un mesaj amplu, în care a vorbit despre pasiunea totală a fostului antrenor pentru fotbal și despre modul în care acesta și-a construit, prin muncă, propriul destin.

Artistul a subliniat că faptul că Lucescu s-a stins din viață în plină activitate reprezintă un privilegiu câștigat în timp, prin dedicare și disciplină.

Amintiri despre copilăria lui ”Il Luce”

Tudor Chirilă a rememorat și o poveste transmisă de tatăl său, jurnalistul Ioan Chirilă, legată de anii de început ai lui Mircea Lucescu. Episodul ilustrează determinarea celui care avea să devină unul dintre cei mai importanți antrenori români.

Artistul a explicat că admirația tatălui său pentru Lucescu s-a construit pe capacitatea acestuia de a-și depăși condiția și pe pasiunea dusă la extrem pentru fotbal, idee sintetizată de Ioan Chirilă în titlul volumului dedicat tehnicianului.

Respectul lui Ioan Chirilă pentru Lucescu

În mesajul publicat, Tudor Chirilă a evidențiat faptul că jurnalistul Ioan Chirilă l-a susținut pe Mircea Lucescu inclusiv în momentele dificile, apreciind rigoarea și preocuparea permanentă pentru perfecționare.

”Fotbalul nu este (doar) un joc, este o scenă. Pe scena asta se joacă meciul fără sfârșit, fenomenul contagios din tată în fiu, fularul, șapca, fanatismul, speranța. Jocul e simplu și are nevoie de un teren, patru pietre și o minge. În formele lui cele mai primitive a fost sportul unui întreg oraș, când mulțimile din Anglia urmăreau frenetic o minge de la un capăt la altul al orașului. Așa că, de la început, fotbalul a fost o luptă mereu rotundă. Un circuit. O buclă. Ceva care se poate întoarce într-o fracțiune de secundă împotriva ta.

”Lucescu a murit practic în vestiar, o moarte fericită și, de fapt, învingătoare. Nu toată lumea are privilegiul ăsta, un drept pe care și l-a câștigat. Dreptul de a nu fi pensionar.

”Scriu textul ăsta gândindu-mă mai ales la tata, care i-a dedicat o carte, «Lucescu și drogul său fotbalul». Tot de la tata am auzit prima dată povestea asta că le făcea temele fraților săi ca să poată folosi singura lor pereche de teniși. Tata l-a admirat necondiționat. L-a apărat în momentul greu cu Irlanda de Nord când nu ne-am dus în Mexic. Și a făcut-o pentru puterea lui Lucescu de a-și depăși condiția. Pentru facultatea făcută pe bune. Pentru pasiunea aia împinsă la paroxism pentru fotbal. Pentru că învăța mereu”, este o parte din mesajul publicat de Tudor Chirilă, pe Facebook.