Timp de decenii, jucătorii suedezi au dominat tenisul mondial, câștigând numeroase trofee de Grand Slam. Astăzi, nu există niciun suedez, bărbat sau femeie, în Top 200. Ce s-a întâmplat? Flashscore încearcă să dezlege una dintre enigmele tenisului internațional.
Pe 13 septembrie, Suedia și-a asigurat calificarea în următoarea rundă a Cupei Davis, după ce a întâlnit Tunisia într-un baraj din World Group I la Partille Arena din Göteborg.
Ironia face ca Leo Borg, fiul legendarului Bjorn Borg, să câștige meciul decisiv la 50 de ani după ce tatăl său a adus Suediei primul trofeu în Cupa Davis, când au învins Cehoslovacia cu 3-2 în finala din 1975.
Dacă Bjorn, tatăl, a pus atunci bazele ascensiunii Suediei ca superputere în tenis, victoria lui Leo la Göteborg a oferit o rază rară de speranță pentru o națiune care a cunoscut o cădere rapidă, după ce Suedia a dominat tenisul masculin mondial timp de decenii, din anii '70 până în 2010.
Generații de aur
Bjorn Borg, Mats Wilander și Stefan Edberg au condus generațiile de aur ale Suediei, alături de Anders Jarryd, Joakim Nystrom, Henrik Sundstrom, Kent Karlsson și alții, iar 26 de suedezi născuți în anii '60 au reușit să intre în Top 100. Nouă dintre ei au ajuns în Top 10, iar doi sunt considerați printre cei mai mari jucători ai Erei Open.
Între 1974 și 1992, bărbații suedezi au câștigat nu mai puțin de 24 din 76 turnee de Grand Slam. În 1988, suedezii au cucerit toate cele patru turnee majore, cu Edberg triumfând la Wimbledon și Wilander adjudecându-și-le pe celelalte trei.
Deși au reușit să câștige trei Cupe Davis în anii '90, succesul Suediei la Grand Slam-uri s-a oprit brusc după 1992.
Astăzi, victoria surprinzătoare a lui Thomas Johansson la Australian Open 2002 rămâne singurul triumf major al țării în ultimii 21 de ani.
Thomas Enqvist, Magnus Norman și Robin Soderling au ajuns în finale de Grand Slam, dar când Soderling, unul dintre puținii care l-au învins pe Rafael Nadal la Roland Garros, a fost lovit de mononucleoză și a fost nevoit să-și încheie cariera, nu a mai existat nimeni care să ducă mai departe ștafeta.
Tenisul suedez a devenit prea relaxat
În 2023, niciun jucător suedez nu a încheiat sezonul în Top 100, iar în prezent, niciun bărbat sau femeie din Suedia nu se află în Top 200 mondial.
Potrivit lui Mats Wilander, tenisul suedez a decăzut deoarece alte națiuni au învățat din epoca de aur a Suediei și au depășit-o, în timp ce Suedia nu a investit suficient în dezvoltarea jucătorilor, antrenori și resurse, devenind prea mulțumită după succesul istoric.
Simon Aspelin, antrenorul echipei suedeze de Cupa Davis, spune într-un interviu pentru Flashscore că "atunci când tenisul a devenit un sport global și competiția s-a intensificat, tenisul suedez nu a reușit să țină pasul cu ritmul de dezvoltare."
Aspelin subliniază că Suedia se confruntă astăzi cu mai multe provocări pentru a produce jucători capabili să se mențină în Top 100, atât la masculin, cât și la feminin. Una dintre aceste provocări este că țara nu oferă suficiente facilități pentru tinerii interesați de tenis.
Politicienii nu prioritizează sportul
"Dacă ne uităm la zona Stockholm, nu avem suficiente terenuri sau facilități, iar aceeași problemă există și în celelalte orașe mari din Suedia. Politicienii nu acordă suficientă importanță facilităților sportive. Nu este o problemă doar pentru tenis, ci și pentru alte sporturi," explică Aspelin.
Magnus Norman, care a fost al doilea în clasamentul mondial în 2000, același an în care a jucat finala la Roland Garros, este de acord cu Aspelin și a declarat într-un interviu pentru tennis.com că, deși tenisul recreațional este popular, țara duce lipsă de facilități de performanță necesare pentru dezvoltarea jucătorilor de elită, mai ales având în vedere iernile lungi care impun terenuri acoperite, costisitoare.
Sunt necesari sponsori pentru mai multe turnee
O altă problemă este numărul redus de turnee organizate în Scandinavia. Suedia găzduiește două turnee majore de tenis anual, atât la masculin (ATP), cât și la feminin (WTA), deși turneul WTA este de nivel inferior.
Pe lângă un turneu ATP Challenger, Good to Great Challenger din Danderyd are loc pe teren suedez, iar diverse competiții ITF și Tennis Europe, precum M25 Varnamo și W35 Bastad, oferă puține ocazii tinerilor suedezi să se testeze împotriva elitei mondiale acasă.
Lipsa turneelor de elită în Suedia pune o presiune financiară uriașă pe talentele suedeze și, nu în ultimul rând, pe părinții lor și pe federație, din cauza costurilor de deplasare la turneele din străinătate pentru a acumula puncte în clasament.
"Desigur, ar fi mult mai ușor dacă am avea același calendar de turnee ca Italia, unde ai turnee Futures și Challenger aproape în fiecare săptămână, alături de competiții ATP.
"Dar turneele Futures și Challenger sunt destul de costisitoare, așa că este nevoie de sprijin din partea sponsorilor publici sau privați," adaugă Aspelin.
Statul social creează dificultăți
Deși populația suedeză beneficiază de un stat social-democrat cu școlarizare gratuită, asigurare medicală și protecție împotriva șomajului, finanțate din taxe, acest lucru nu este neapărat un avantaj când vine vorba de formarea tinerilor talentați pentru performanță sportivă la nivel mondial.
"În Suedia, școala este obligatorie cel puțin până în clasa a IX-a, și e foarte bine că ai o plasă de siguranță. Dar tenisul modern cere multă dedicare de la o vârstă fragedă, iar acest lucru poate fi greu de împăcat cu viziunea scandinavă asupra unei copilării echilibrate.
"De exemplu, dacă ne comparăm cu Europa de Est, unde sacrificiul și implicarea pentru dezvoltarea tinerilor jucători sunt mult mai mari, trebuie să fim conștienți că asta este concurența cu care ne confruntăm," spune Aspelin.
Cu Nellie Taraba Wallberg pe locul 13 și Lea Nilsson pe 24 în clasamentul mondial de junioare, iar William Rejchtman Vinciguerra pe 34 și Ludvig Hede pe 50 la juniori, există speranța că acest fost gigant scandinav al tenisului poate renaște.
Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, tenisul suedez are nevoie de o structură mai bună privind programele de tranziție de la juniori la seniori.
Lipsa unui plan pentru trecerea la tenisul de seniori
"Avem juniori promițători atât la fete, cât și la băieți, dar nu am reușit să-i dezvoltăm în etapa următoare, astfel încât să ajungă în Top 100.
"Provocarea este că suntem o țară destul de mare, cu multe cluburi care au programe de competiție, ceea ce pe de o parte e bine, dar calitatea nu este suficientă pentru a-i pregăti pentru nivelul următor.
"Cluburile trebuie să fie mai clare în privința opțiunilor și traseelor pentru tinerii jucători, iar noi trebuie să avem un plan mai bun pentru ce trebuie să ofere programul pentru juniori."
"Jucătorii nu plătesc foarte mult pentru antrenamente în Suedia, fie pentru că acestea sunt reduse, fie pentru că le primesc gratuit. Dacă mergi în străinătate, lucrurile stau diferit, pentru că părinții sau jucătorii știu că trebuie să investească pentru a ajunge la nivel înalt."
"În afara țării, există o imagine mai clară despre ce trebuie să conțină programele și ce implicare se cere din partea jucătorului. De aceea, în Suedia, trecerea de la juniori la circuitul profesionist este o schimbare uriașă," încheie Aspelin.
