1) Miracolul de pe gheață, Lake Placid 1980
Rivalitatea geopolitică din timpul Războiului Rece dintre SUA și Uniunea Sovietică s-a transpus într-o confruntare de proporții pe patinoarul din Lake Placid, unde o echipă a Statelor Unite formată din jucători universitari, fără mari șanse, a înfruntat deținătoarea titlului, Uniunea Sovietică, care venea la Jocuri cu avantajul unei echipe alcătuite exclusiv din profesioniști.
Cu mai puțin de două săptămâni înainte de startul Jocurilor Olimpice de iarnă, americanii fuseseră umiliți cu 10-3 de puternica echipă a Uniunii Sovietice într-un meci demonstrativ, iar sovieticii au ajuns la Lake Placid după ce câștigaseră patru medalii de aur la rând. Cele două echipe s-au întâlnit în primul meci din faza pentru medalii.
După ce prima repriză s-a încheiat la egalitate, 2-2, iar sovieticii au condus cu 3-2 după a doua, echipa SUA a marcat de două ori în ultima repriză, preluând pentru prima dată conducerea și câștigând meciul cu 4-3.
Ulterior, americanii au reușit să obțină medalia de aur după ce au învins Finlanda în ultimul lor meci.
2) Nancy Kerrigan și Tonya Harding, Lillehammer 1994
În 1994, patinatoarea americană Nancy Kerrigan a fost atacată, genunchiul fiindu-i lovit de un bărbat angajat de fostul soț al rivalei Tonya Harding, într-un complot menit să o forțeze să se retragă de la Jocurile Olimpice de iarnă. Shawn Eckardt (bodyguardul lui Harding) a lovit-o pe Kerrigan cu o bâtă deasupra genunchiului, încercând să o împiedice să participe la Naționalele din 1994 și la Jocurile Olimpice, deschizând astfel drumul pentru Harding.
Kerrigan nu a putut concura la Campionatul SUA, dar s-a recuperat la timp pentru a participa la Jocurile Olimpice de iarnă. Ea a câștigat medalia de argint, în timp ce Harding a terminat pe locul opt.
După Jocuri, Harding a pledat vinovată pentru conspirație în vederea obstrucționării justiției, primind o pedeapsă cu suspendare, o amendă de 100.000 de dolari și interdicție pe viață din partea Federației Americane de Patinaj Artistic. Scandalul a fost intens mediatizat la nivel internațional, generând numeroase documentare, cărți și filmul „I, Tonya” din 2017.
3) Eddie the Eagle, Calgary 1988
De obicei, sportivii își dedică o mare parte din carieră pregătirii pentru un eveniment de talia Jocurilor Olimpice, însă unul dintre cei mai cunoscuți olimpici de iarnă ai Marii Britanii a făcut excepție de la regulă, având la dispoziție doar 22 de luni pentru a se pregăti pentru una dintre cele mai așteptate competiții sportive.
Cu mai puțin de doi ani înainte să participe la Jocurile Olimpice de iarnă din 1988 de la Calgary, săritorul cu schiurile Eddie „the Eagle” Edwards lua parte la primele sale concursuri din acest sport.
Edwards nu se bucura de respectul colegilor săi, care aveau ani de experiență, iar antrenorii îi spuneau constant că proiectul său de a ajunge la Jocurile Olimpice era sortit eșecului, pentru că nu va reuși să sară suficient de departe. În plus, avea dificultăți de vedere în timpul săriturilor, deoarece purta ochelari groși sub ochelarii de protecție, care se abureau adesea chiar înainte de start.
Totuși, Edwards a devenit primul britanic care a concurat la sărituri cu schiurile la Jocurile Olimpice de iarnă, iar după ce a terminat pe ultimul loc atât la proba de 70m, cât și la cea de 90m, a devenit un adevărat erou și un nume cunoscut în toată lumea, povestea sa fiind transpusă și într-un film de la Hollywood în 2016.
4) Hermann Maier - Nagano 1998
Legendarul schior austriac Hermann Maier a ajuns pe prima pagină a ziarelor pe 13 februarie 1998, la proba de coborâre de la Jocurile de la Nagano, după ce a suferit o căzătură spectaculoasă, imaginile dramatice ale accidentului făcând înconjurul lumii.
La doar 16 secunde de la start, campionul mondial austriac a ajuns într-un viraj care i-a surprins pe mulți dintre concurenți, el având o viteză de peste 105 km/h.
Linia sa a fost mult prea dreaptă, așa că și-a pierdut imediat echilibrul și a zburat câțiva metri prin aer, prăbușindu-se violent în zăpadă, dincolo de plasele de protecție. S-a temut imediat pentru starea sa de sănătate, dar nu a trecut mult până când uriașul austriac s-a ridicat, acoperit de zăpadă, și a făcut semn că este bine.
Accidentul spectaculos nu a însemnat finalul participării sale la Jocuri. Doar câteva zile mai târziu, Maier a câștigat două medalii de aur la super-G și slalom uriaș.
5) Steven Bradbury - Salt Lake City 2002
Steven Bradbury a scris istorie la Salt Lake City, devenind primul australian care a câștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice de iarnă, la proba de 1000 de metri patinaj viteză pe pistă scurtă.
Ahn Hyun-Soo din Coreea de Sud, americanul Apolo Anton Ohno, medaliatul cu argint din 1998 Li Jiajun (China) și excelentul Mathieu Turcotte (Canada) erau considerați favoriți la podium, în timp ce Bradbury părea doar să completeze lista participanților.
Însă nimeni nu ar fi putut anticipa deznodământul, când una dintre cele mai spectaculoase răsturnări de situație din istoria patinajului viteză s-a produs chiar pe ultima curbă a finalei.
Li Jiajun a încercat să-l depășească pe Ohno, ceea ce a dus la o căzătură în care au fost implicați ambii sportivi, trăgându-i la pământ și pe Ahn Hyun-Soo și Turcotte. Spre surprinderea tuturor, Bradbury, singurul rămas pe picioare, a trecut linia de sosire și a obținut o medalie de aur neașteptată.
Bradbury a decis să se retragă din patinajul viteză după acest succes incredibil de la Salt Lake City.
6) Jayne Torvill și Christopher Dean - Sarajevo 1984
De Ziua Îndrăgostiților, în 1984, Jayne Torvill și Christopher Dean au scris istorie la Jocurile Olimpice de iarnă și au stabilit un nou standard pentru patinajul artistic de top.
Astăzi, programul „Boléro” al lui Torvill și Dean din Sarajevo 1984 este considerat unul dintre cele mai mari momente olimpice din istorie, datorită celor 12 note perfecte de 6.0 și coregrafiei inovatoare.
Jayne Torvill și Christopher Dean au revoluționat dansul pe gheață cu un program de 4 minute și 28 de secunde pe muzica lui Ravel, iar prestația lor – plină de emoție și măiestrie tehnică – a pus capăt dominației rusești în acest sport.
Chiar dacă au revenit și au câștigat bronzul în 1994, programul lor din 1984 rămâne de neegalat, fiind adesea descris drept un „moment 1966” pentru sportul britanic.
7) Sidney Crosby - Vancouver 2010
Golul marcat de Sidney Crosby în prelungiri la Vancouver 2010 a devenit un simbol al mândriei naționale, după ce țara gazdă, Canada, a cucerit aurul în fața celor mai mari rivali, Statele Unite.
La finalul timpului regulamentar, scorul era 2-2. După șapte minute de prelungiri, Sidney Crosby a înscris golul victoriei, după o combinație cu Jarome Iginla, trimițând pucul printre picioarele portarului american Ryan Miller și declanșând sărbători uriașe în toată țara.
Meciul pentru medalia de aur a fost cel mai urmărit meci de hochei de la victoria SUA din 1980 încoace. În ultimii 15 ani nu a mai existat o asemenea tensiune olimpică.
Sidney Crosby a devenit ulterior căpitanul echipei Canadei, pe care a condus-o spre un al doilea titlu olimpic consecutiv la Sochi, patru ani mai târziu.
8) Echipa de bob a Jamaicăi, Calgary 1988
Jamaica s-a calificat pentru prima dată la Jocurile Olimpice de iarnă la ediția din 1988 de la Calgary.
Povestea reală a inspirat filmul „Cool Runnings” din 1993, cu regretatul John Candy în rol principal. De atunci, Jamaica a reușit să se califice de șase ori la Jocurile Olimpice la bob, iar moștenirea echipei din 1988 rămâne o parte importantă a identității sportive jamaicane.
Datorită statutului lor de „outsideri”, jamaicanii au devenit rapid celebri ca niște concurenți neașteptați într-un sport de iarnă, provenind dintr-o țară cu climat tropical.
Echipa debutantă, formată din Devon Harris, Dudley Stokes, Michael White, Freddy Powell și înlocuitorul de ultim moment Chris Stokes, a fost nevoită să ceară ajutorul altor națiuni, deoarece nu dispunea de echipament de bază pentru a concura, iar cunoștințele lor despre acest sport erau limitate când au pornit să se califice la Jocuri.
Au ajuns până la Calgary, însă în a treia din cele patru manșe de calificare au pierdut controlul bobului, s-au răsturnat și nu au reușit să termine oficial cursa.