Relația lui Messi cu echipa națională a fost una cu multe suișuri și coborâșuri. Considerat urmașul legendarului Maradona, Messi a capotat de multe ori în fața presiunii puse de o întreagă națiune.
Dragostea conaționalilor pentru el a fost mereu una pasională, dusă de multe ori până la extrem și capabilă să se transforme în furie într-o fracțiune de secundă, atunci când rezultatele nu erau cele așteptate. Iar pentru Argentina lui Messi, eșecurile au fost mult mai numeroase decât reușitele.
UN DEBUT CU STÂNGUL
Drumul lui Messi la echipa națională cu greu ar fi putut avea parte de un început mai prost decât cel din 17 august 2005.
Argentina întâlnea Ungaria într-un meci amical, iar în minutul 64 antrenorul José Pékerman avea să introducă pe teren un tânăr jucător pe care mulți îl considerau a fi unul dintre cei mai talentați ai generației sale.
Messi se alăturase deja de aproape un an primei echipe a Barcelonei, iar pe 1 mai 2005 a marcat și primul gol pentru catalani în campionat, devenind la acel moment cel mai tânăr marcator din istoria La Liga (17 ani, 10 luni și 7 zile).
Intrat pe teren în meciul cu Ungaria, Messi a vrut să impresioneze încă din primele minute. A preluat o minge la mijlocul terenului și a început să dribleze jucătorii adverși. Când Vilmos Vanczák, disperat de viteza adversarului său, l-a tras de tricou pentru a-l opri, Messi a încercat să se elibereze și l-a lovit cu mâna în gât.
Arbitrul a considerat că lovitura a fost intenționată și a scos cartonașul roșu. Debutul lui Messi la națională se încheiase după doar două minute de joc.
PRIMA CUPĂ MONDIALĂ
Pe 3 septembrie 2005, Argentina a jucat în preliminariile Cupei Mondiale contra Paraguay, într-un meci pe care Messi avea să îl descrie ca fiind ”re-debutul” său.
Primul post de titular a venit în următoarea partidă din preliminarii cu Peru, când Messi a obținut penalty-ul care avea să asigure victoria Albiceleste, evoluția sa făcându-l pe antrenorul Pékerman să spună că are de a face cu o ”bijuterie” și să îl includă ulterior în lotul pentru Cupa Mondială din Germania (2006).
După ce a stat pe bancă în primul meci al Argentinei, Messi a devenit cel mai tânăr jucător al Albiceleștilor la Cupa Mondială, când a fost introdus în minutul 74 împotriva Serbiei și Muntenegrului.
A avut nevoie de doar câteva minute pentru a-i da o pasă de gol lui Hernan Crespo, iar mai târziu a marcat golul de 6-0 dintr-o pasă a lui Carlos Tevez.
Spectaculoasa apariție a lui Messi a fost răsplătită cu o titularizare în ultimul meci din grupă, împotriva Olandei, o remiză 0-0 care a asigurat calificarea Argentinei din postura de lideră a Grupei C.
După un succes în fața Mexicului în optimi, ”Pumele” aveau să fie învinse în sferturi de marele lor nemesis, Germania, care s-a impus la loviturile de departajare după 120 de minute în care scorul a fost egal, 1-1.
În urma acestui meci au rămas criticile la adresa selecționerului Pékerman, în special pentru că a refuzat să îl introducă pe teren pe tânărul Messi.
MESSI și MARADONA
La 23 de ani, Messi era deja considerat unul dintre cei mai buni jucători din istoria fotbalului mondial, fiind asemuit adesea cu legendarul Maradona.
Africa de Sud 2010 a fost primul turneu internațional în care argentinianul a fost una dintre cele mai mari vedete. Momentul era cu atât mai special, cu cât Leo făcea echipă chiar cu Diego Maradona, care era selecționerul Argentinei în acea perioadă.
Drumul spre turneul final a fost cel puțin turbulent. Messi a marcat doar patru goluri în cele 18 meciuri din preliminarii, fiind nemulțumit de poziția în care i se cerea să joace.
Înainte de turneul final a avut loc o întâlnire între selecționerul Diego Maradona și superstarul Barcelonei, pentru a discuta despre rolul care i se potrivește cel mai bine jucătorului de 23 de ani.
Maradona a insistat că Messi trebuie să continue să joace într-o poziție ceva mai retrasă pentru a coordona jocul argentinian.
Argentina a trecut fără probleme de grupe, iar în optimi a învins din nou Mexicul, însă Messi nu a reușit să marcheze niciun gol la acest turneu.
Și, la fel ca în urmă cu patru ani, după Mexic a urmat Germania, iar ”Pumele” au fost îngenuncheate cu un categoric 4-0.
Dacă după turneul din 2006 s-a spus că Messi ar fi putut fi salvatorul naționalei, acum înfrângerea i-a fost aruncată în cârcă, iar la Buenos Aires lumea se răzgândise: jucătorul Barcelonei nu avea nimic în comun cu marele Maradona care câștigase aproape de unul singur Cupa Mondială din 1986.
CU O MÂNĂ PE TROFEU
Patru ani mai târziu, criticile aduse după turneul african erau demult uitate. Messi avea deja în palmares șase titluri de campion al Spaniei, trei Ligi ale Campionilor și patru Baloane de Aur.
Urma să împlinească 27 de ani chiar în timpul Cupei Mondiale, o vârstă considerată a fi ideală pentru marea performanță, iar pentru că turneul avea să fie găzduit de Brazilia, marea rivală sud-americană, pasiunile urmau să atingă apogeul.
”Acum veți vedea, Messi va câștiga Cupa Mondială, Maradona este mai mare decât Pele” - așa sunau versurile unei cântec compus de fanii argentinieni pe muzica celor de la Creedence Clearwater Revival. Iar dorința lor aproape că a fost îndeplinită.
Trei victorii în grupă, cu Bosnia&Herțegovina, Iran și Nigeria au lansat ca din pușcă naționala Albiceleste, care după două victorii la limită cu Elveția și Belgia, avea să dea piept cu Olanda în semifinale.
După 120 de minute de fotbal tensionat, în care olandezii s-au apărat exemplar, partida a ajuns la loviturile de departajare. Messi s-a numărat printre marcatori, iar ratările lui Ron Vlaar și Wesley Sneijder au făcut ca Albiceleștii să meargă mai departe în finală.
În calea primei Cupe Mondiale din carieră se afla din nou Germania, care îi eliminase pe sud-americani la precedentele două turnee.
Rezultatul nu a fost nici de această dată diferit, golul lui Gotze din prelungirile partidei, refuzându-le argentinienilor al treilea succes din istorie.
Messi a plecat acasă cu premiul Golden Ball, acordat celui mai bun jucător al turneului, o palidă consolare pentru un jucător care ar fi fost dispus să își dea viața pe teren doar pentru a obține acea Cupă Mondială pe care o întreagă națiune o aștepta de la el.
O RETRAGERE DE CINCI ZILE
Nu doar Cupa Mondială i-a scăpat printre degete lui Messi. Starul argentinian și-a condus naționala către două finale consecutive ale Copei America (2015, 2016), dar ambele au fost pierdute în fața aceluiași adversar - Chile.
După ce a ratat una dintre loviturile de departajare ale finalei din 2016, Messi a fost complet dărâmat.
”Nu l-am mai văzut niciodată atât de devastat”, avea să spună după acel meci colegul său de la națională, Sergio Aguero.
Totuși, trei finale pierdute în trei ani la rând, plus o alta în Copa America în 2007, și-au pus amprenta asupra psihicului lui Messi, care avea să își anunțe retragerea de la națională.
”Pentru mine echipa națională este o afacere încheiată. Am făcut tot ce am putut. Au fost patru finale. Am încercat. Era lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult, dar nu l-am putut obține. Îmi este greu, dar decizia este luată și nu există cale de întoarcere”, a declarat atunci Messi, care făcea eforturi vizibile pentru a-și opri lacrimile.
50 de mii oameni au ieșit pe străzile din Buenos Aires scandând ”No te vayas, Leo” (”Nu pleca, Leo”) și cinci zile mai târziu cotidianul argentinian La Nacion anunța că dorința fanilor a fost ascultată: Leo Messi va continua alături de naționala Albiceleste.
”Dragostea mea pentru țară și pentru tricoul naționalei este prea mare”, avea să spună Messi după ce a hotărât că nu a venit totuși momentul să renunțe.
”SĂ NU ÎL MAI ZEIFICĂM PE MESSI”
La Cupa Mondială din Rusia, Messi a fost doar o umbră a jucătorului adorat de o planetă întreagă.
Argentina se chinuise să obțină calificarea la turneul final cu o echipă îmbătrânită și mediocră din multe puncte de vedere și doar un hattrick al lui Messi în ultima partida cu Ecuador din preliminarii a făcut ca ”Pumele” să nu rateze prezența în Rusia.
Islanda, Croația și Nigeria părea la prima vedere o grupă mai mult decât abordabilă, dar după un 1-1 cu islandezii într-un meci în care Messi a ratat un penalty și o înfrângere usturătoare în fața Croației (0-3), viitorul depindea de întâlnirea cu naționala africană.
Victoria a venit abia în minutul 86, după un gol al lui Marcos Rojo (2-1), iar Argentina era asimilată unui muribund ținut în viață doar de mașini.
Firele aveau să fie scoase definitiv din priză în optimi, unde Argentina a pierdut cu 4-3 în fața Franței, într-un meci mult mai puțin echilibrat decât o indică scorul.
”Nu ar trebui să îl mai zeificăm pe Messi”, a spus Maradona după acel turneu. Deși legenda argentiniană a fost de cele mai multe ori alături de cel care era considerat a-i fi urmaș, au fost și momente în care l-a atacat fără să ezite, iar turneul din 2018 a fost unul dintre ele.
”Când joacă la Barcelona e un Messi, când joacă pentru Argentina e alt Messi. E un mare jucător, dar nu e un lider. E inutil să încercăm să facem un lider din cineva care merge de 20 de ori la toaletă înaintea unui meci”, a mai spus Maradona.
Messi avea atunci 31 de ani și existau deja îndoieli că va mai putea câștiga vreodată Cupa Mondială - dacă nu ai făcut-o până acum, oare o mai poți face la 35 de ani?
ULTIMUL CARTUȘ
”Cupa Mondială din Qatar va fi ultima mea Cupă Mondială”, a anunțat Messi cu puțin timp înainte de începerea turneului final. În 2026 ar avea deja 39 de ani și a spus că îi este greu să se mai imagineze jucând pentru Argentina la acea vârstă.
Pentru suporterii argentinieni, însă, vârsta nu contează. Și ce dacă Messi are 35 de ani? Când în echipa ta joacă cel mai bun fotbalist din lume, nu poți decât să visezi că vei câștiga Cupa Mondială.
”Muchachos, Ahora nos volvimos a ilusionar, Quiero ganar la tercera, Quiero ser campeon mundial”, spun versurile cântecului compus în acest an de fanii argentinieni (Băieți, Acum ne vom iluziona, Că vom câștiga a treia cupă, Că vom fi campioni mondiali).
Și după o înfrângere cu 2-1 în fața Arabiei Saudite în primul meci din grupă, Cupa Mondială părea într-adevăr doar o iluzie.
Victoriile cu Mexic, Polonia, Australia, Țările de Jos și Croația au schimbat complet perspectiva. Messi și Argentina sunt din nou la un pas distanță de trofeu, după ce anul trecut au câștigat Copa America după o finală cu Brazilia.
Un succes în fața Franței îl va face pe Messi cel mai bun jucător din istoria fotbalului? E greu să îl compari cu jucători din ere diferite, precum Maradona și Pele, dar cu siguranță că o victorie în partida de duminică îi va consolida statutul de nemuritor. Messi va fi zeu pentru totdeauna!