„Francezii” care ar putea elimina Franța în sferturile de finală ale Cupei Mondiale

Nu doar prin stilul său de joc, caracterizat prin organizare tactică, intensitate și disciplină fără minge, ci și prin originea unei bune părți a protagoniștilor săi.

Dacă Franța va fi eliminată, vor cădea în fața unei echipe care a învățat multe din fotbalul francez și care, în multe momente, pare o extensie a acesteia.

Experimentatul fundaș al echipei Fulham, Issa Diop, născut la Toulouse, este unul dintre liderii defensivei marocane.

La mijlocul terenului, Ayyoub Bouaddi, născut la Senlis și format în categoriile inferioare ale clubului Lille, a devenit una dintre revelațiile acestui Mondial, datorită capacității sale de a controla ritmul echipei, la fel ca Neil El Aynaoui, de la Roma, mijlocaș în banda stângă.

În atac, Yassine Gessime, născut la Lyon și format în fotbalul francez, aduce viteză și profunzime pe benzi, deși a intrat de pe bancă.

Toți s-au născut în Franța, s-au format în sistemul local de centre de copii și juniori și, la un moment dat în cariera lor, ar fi putut visa la naționala Franței înainte de a opta pentru a reprezenta țara de origine a familiilor lor.

Jucători marocani născuți în Franța

• Issa Diop: Toulouse

• Ayyoub Bouaddi: Senlis

• Neil El Aynaoui: Nancy

• Samir El Mourabet: Strasbourg

• Yassine Gessime: Lyon

• Redouane Halhal: Montpellier

Diaspora

Dar Marocul înseamnă mult mai mult decât influența franceză. Lotul este o oglindă a diasporei marocane răspândite în Europa și în restul lumii. Bono este canadian, iar Brahim Díaz și Saibari sunt spanioli.

Și există jucători născuți în Belgia, precum Bilal El Khannouss și Anass Zaroury; în Țările de Jos, așa cum este cazul lui Sofyan Amrabat, Noussair Mazraoui și Zakaria Aboukhlal; în Spania, precum Achraf Hakimi. Pe lângă aceștia mai sunt jucători care s-au format în centre europene, deși s-au născut pe pământ marocan.

La acest Mondial, majoritatea jucătorilor convocați s-au născut în afara țării africane, un rezultat al unei strategii începute în urmă cu mai bine de un deceniu pentru a aduce talentele din diasporă mai aproape de echipa națională.

Acest mozaic de influențe a contribuit la forjarea unei echipe extrem de competitive. Marocul combină disciplina tactică și intensitatea specifice școlilor europene cu identitatea și competitivitatea care au marcat ascensiunea sa recentă în fotbalul internațional.

Rezultatul este o selecționată capabilă să se apere jos atunci când este nevoie, să preseze în momente concrete și să atace cu viteză pe benzi. Aceste caracteristici amintesc, în multe aspecte, chiar de Franța.

Schimbare în centrul de talente

Legătura dintre cele două țări vine de departe. Franța continuă să fie cel mai mare furnizor de jucători pentru echipele naționale din întreaga lume. La acest Mondial, aproape o sută de fotbaliști născuți pe teritoriu francez joacă pentru naționalele participante.

Doar 26 sunt în lotul Franței, restul reprezintă țări diferite, în principal africane, ceea ce reflectă forța comunităților de imigranți și unul dintre cele mai eficiente sisteme de formare a jucătorilor de pe planetă.

Marocul încearcă de ceva timp să reducă decalajul în formarea talentelor, prin crearea unui centru specific în țară care începe deja să dea roade. Azzedine Ounahi este un exemplu în acest sens.

Astfel, duelul dintre Franța și Maroc merge mult mai departe de o simplă confruntare din sferturile de finală. Pe de o parte se află puterea care de decenii stabilește tendințele în formarea sportivilor. Pe de altă parte, o selecționată care a știut să transforme această școală într-un avantaj competitiv, reunind talente formate în diferite țări europene, în special în Franța.

Dacă va trece de această rundă, Marocul va demonstra că, uneori, cea mai mare amenințare pentru Franța apare tocmai din influența pe care fotbalul francez a răspândit-o în întreaga lume.