Moștenitorul lui Griezmann? Ascensiunea spectaculoasă a lui Michael Olise

Sincronizarea e aproape prea frumoasă ca să fie adevărată. Marți, 7 iulie, la Orlando, Antoine Griezmann îmbrăca pentru prima dată tricoul magenta și albastru al noului său club, unde abia își cunoștea noii colegi și vorbea despre visul său de a juca în MLS încă de la 18 ani. În aceeași zi, la câteva sute de kilometri distanță, Michael Olise își definitiva pregătirea pentru sfertul de finală cu Maroc, programat joi seară la Boston, cu ambiția de a duce Franța în a treia semifinală mondială consecutivă. Pe de o parte, un capitol european care se închide după 17 ani petrecuți în Spania. Pe de altă parte, un prim Mondial care deja se transformă într-o demonstrație. Între cele două, o întrebare care bântuie fotbalul francez de câteva săptămâni: Michael Olise preia, pe teren dacă nu și în acte, lumina reflectoarelor pe care Antoine Griezmann a ocupat-o timp de un deceniu?

Citește și - Nici n-a ajuns bine și deja a înscris! Antoine Griezmann marchează pentru Orlando City

Oameni-cheie veniți din străinătate

Există, mai întâi, un punct comun care frizează ironia. Franța, atât de mândră de modelul său de formare a tinerelor talente, exportat în întreaga lume prin academia de la Clairefontaine, le datorează doi dintre cei mai importanți coordonatori de joc ai erei Didier Deschamps unor centre de pregătire... din afara țării.

Considerat prea firav de către scouterii francezi, Antoine Griezmann a fost refuzat de mai multe cluburi profesioniste înainte ca un scouter de talente de la Real Sociedad să îl remarce la un turneu de juniori. La doar 13 sau 14 ani, potrivit surselor, a părăsit orașul Mâcon pentru Țara Bascilor, unde a învățat limba spaniolă, și-a perfecționat calitățile tehnice și a disputat primele sale meciuri la nivel profesionist, înainte de a se transfera la Atletico Madrid, în 2014.

În cazul lui Michael Olise, situația este și mai aparte: înainte de debutul la prima reprezentativă a Franței, nu a evoluat niciodată pentru un club francez. Născut la Londra dintr-un tată nigerian și o mamă franco-algeriană, Olise s-a format la academiile lui Arsenal, Chelsea și Manchester City, înainte de a se afirma la Reading și de a-și confirma valoarea la Crystal Palace. Parcursul său a fost în totalitate britanic până la transferul la Bayern Munchen, în 2024.

Doi fotbaliști formați în afara Franței, deveniți însă piese esențiale în compartimentul ofensiv al naționalei „Les Bleus”. O binecuvântare de pe urma căreia fotbalul francez profită din plin, fără să fi avut vreun rol în formarea lor.

Cifrele vorbesc despre o schimbare de generație accelerată. După doar patru meciuri jucate la acest Mondial 2026, Olise egalase deja numărul de pase decisive reușite de Griezmann în toată cariera sa la Cupa Mondială: cinci. Doar că Griezmann a avut nevoie de nouăsprezece partide, pe parcursul a trei ediții (2014, 2018, 2022), ca să ajungă la această bornă. Simbolul e puternic, chiar dacă trebuie nuanțat: comparația pe un eșantion atât de mic rămâne fragilă, iar cel mai bun pasator al unui turneu nu este automat și cel mai valoros jucător al Franței pe acest post în istoria recentă. Mai ales într-o competiție care are acum mai multe echipe, unele clar mai slabe, și mai multe meciuri.

Totuși, modul în care se obțin aceste cifre contează cel puțin la fel de mult ca totalul lor. Pe 30 iunie, contra Suedia, Olise a reușit una dintre cele mai complete prestații ofensive văzute anul acesta la națională: două pase decisive pentru Kylian Mbappé și Bradley Barcola, o gamă largă de preluări orientate și schimbări de ritm care au făcut ca tot jocul să graviteze în jurul său, și mai ales acea foarfecă acrobatică de la marginea careului, care a lovit bara portarului suedez Jacob Widell Zetterström înainte să revină la Ousmane Dembélé. Execuția nu s-a transformat în gol, dar a fost suficientă pentru a stârni superlativele presei sportive, până la comparații cu Zinédine Zidane pentru grația controlului și capacitatea de a decide soarta unui meci de unul singur.

O predare neoficială a ștafetei

Există chiar și o coincidență tulburătoare de menționat, care datează cu mult înainte de acest Mondial. Pe 6 septembrie 2024, la Décines, la un Franța-Italia din Liga Națiunilor, Michael Olise debutează la naționala mare și, imediat, prinde și primul său meci ca titular, fiind aliniat din primul minut în același unsprezece cu... Antoine Griezmann. Seara aceea va rămâne, fără ca cineva să știe atunci, ultima dată când Griezmann începe un meci pentru Franța: învins cu 3-1 de Squadra Azzurra, este trimis pe bancă trei zile mai târziu contra Belgiei, unde intră abia pe final, la ceea ce avea să fie ultima sa apariție în tricoul albastru, înainte să-și anunțe retragerea internațională pe 30 septembrie. O predare a ștafetei fără ca ei să știe: în ziua în care unul debuta ca titular, celălalt începea pentru ultima oară.

În acest interval, pe 8 septembrie 2024, la două zile după Franța-Italia și cu o zi înainte de ultimul său meci la națională, Antoine Griezmann îi făcea deja elogii succesorului său, abia transferat la Bayern München. "De fiecare dată când atinge mingea, aduce un plus pe plan ofensiv. Poate juca atât în dreapta, cât și în centru. Este un jucător care va aduce multe lucruri bune echipei noastre", declara el la Téléfoot despre Olise, lăudându-i polivalența între banda dreaptă și zona centrală. O recunoaștere care, retrospectiv, capătă aspectul unei predări neoficiale a ștafetei: un fost număr 7 care, cu doar câteva zile înainte să părăsească scena, spunea deja tot ce credea despre moștenitorul său.

Această succesiune nu a fost însă deloc o certitudine de la început. În martie 2025, L'Équipe dezvăluia că staff-ul Franței, conștient că Olise va trebui să preia un rol esențial după plecarea lui Griezmann, încă avea dificultăți în a construi o relație apropiată cu el: discreția naturală a jucătorului și bariera lingvistică complicau dialogul cu Didier Deschamps, care nu vorbește fluent engleza, în timp ce Olise, născut la Londra, stăpânește mai bine această limbă decât franceza. Momentul acestor dezvăluiri nu era întâmplător: cu câteva zile înainte, extrema lui Bayern trecuse printr-un sfert de finală tur dificil în Liga Națiunilor contra Croației (înfrângere 0-2), alunecând de mai multe ori și primind observații din partea staff-ului pentru lipsa de impact. Un memento util, acum când tragem linie la Mondialul 2026: înainte să devină omul forte al ofensivei Franței, succesorul anunțat a trebuit, ca orice nou-venit, să se adapteze în ritmul său la codurile unui vestiar și ale unui selecționer pe care nu îi cunoștea încă.

Un statut de construit

Așadar, succesorul potrivit? Prudența rămâne necesară. Griezmann nu a avut însă nevoie de zece ani ca să se impună drept omul ofensivei Franței. Încă de la EURO 2016, la doar 25 de ani, devine omul parcursului francezilor până în finală: sosit obosit și șters la meciul de deschidere cu România, încât a fost schimbat, a crescut apoi de la meci la meci, terminând golgheterul turneului cu șase reușite și fiind desemnat cel mai bun jucător al competiției, chiar dacă a pierdut finala cu Portugalia. Acea explozie, venită cam la vârsta la care Olise joacă acum primul său mare turneu, l-a transformat în noul simbol al ofensivei Franței cu doi ani înainte să ridice trofeul în Rusia.

Totuși, Griezmann a confirmat pe termen lung, adunând 137 de selecții, un titlu mondial cucerit în 2018 unde a fost omul finalei, și de două ori consecutiv cel mai bun pasator la Cupa Mondială. Olise, la rândul său, se află la primul mare turneu cu naționala de seniori după o medalie de argint la Jocurile Olimpice din 2024. Poartă numărul 11, nu 10 sau 7, și evoluează mai degrabă ca o extremă dreapta inversată cu o viziune excepțională, decât ca un playmaker clasic. Trebuie și el să confirme pe termen lung, într-o selecționată care nu a avut niciodată atâta talent ofensiv, încât jucători precum Désiré Doué sau Rayan Cherki pot ajunge pe bancă.

Însă direcția în care se îndreaptă lucrurile este evidentă. Dacă Antoine Griezmann a avut nevoie de ani de luptă pentru a se impune drept principalul creator de joc al Franței, înainte ca EURO 2016 să îl propulseze definitiv în prim-plan, Michael Olise pare să fi sărit peste etapa maturizării treptate. El este susținut de o excelentă înțelegere a jocului și de o eleganță aparte în posesia mingii, calități care, odată depășită perioada de adaptare, au cucerit atât vestiarul echipei, cât și observatorii din afara lui.

Comparația dintre cei doi nu se va decide în urma unui singur turneu, oricât de spectaculos ar fi acesta. Ea va depinde de capacitatea lui Olise de a menține în timp nivelul de joc pe care îl afișează de trei săptămâni în Statele Unite, la fel cum Griezmann a reușit să transforme prestația excepțională de la EURO 2016 într-un deceniu în care a fost un jucător indispensabil pentru naționala Franței.

Sfertul de finală cu Maroc, programat joi seară la Boston, va reprezenta o nouă etapă în construirea acestui statut pentru Olise. Iar Griezmann, aflat în Florida, cu siguranță nu va rata niciun moment al partidei.