Au trecut doar trei zile de la fluierăturile de pe Stadio Olimpico până la cel mai bun meci al Italiei din ultimul timp, la Bursa. La Roma, după o înfrângere logică în fața Belgiei (0-2), naționala Italiei a plecat sub huiduieli. Pe un teren dificil și îmbibat de apă, a surclasat însă Turcia (1-4), reușind mai multe goluri construite și etalând secvențe de joc întâlnite prea rar în ultimii ani. Situația rămâne critică, dar nu este disperată.
După ce Luciano Spalletti și Gennaro Gattuso au eșuat lamentabil, Roberto Mancini a revenit, la trei ani după ce a preferat contractul profitabil oferit de Arabia Saudită , deși își păstrase postul chiar și după ce ratase calificarea la Campionatul Mondial. Ca de multe ori în Italia, s-a preferat soluția de a face lucruri noi cu oameni vechi. La cinci ani de la victoria neașteptată de la Euro, „Mancio” o ia practic de la zero... deși dispune de un nucleu care ar face multe reprezentative să pălească.
Serie A nu mai este ce a fost, iar jucătorii tineri nu au oportunități. Argumentul potrivit căruia în campionat sunt prea mulți străini este real, dar simplist. În realitate, problema este că vorbim despre jucători mediocri, care nu aduc un plus de valoare. În plus, mai mulți fotbaliști au plecat în străinătate. Împotriva Belgiei și Turciei, patru „exilați” au fost titulari.
În teorie, Mancini are la dispoziție toate ingredientele pentru o echipă competitivă și soluții de rezervă. Faptul că nu reușește să obțină rezultate cu, printre alții, Gianluigi Donnarumma, Alessandro Bastoni, Federico Dimarco (absent în această fereastră internațională), Riccardo Calafiori, Nicolò Barella, Sandro Tonali, Davide Frattesi, Pio Esposito ține de neglijență profesională, responsabilitatea fiind împărțită între conducere, staff și jucători.
Este oare aceasta, în principal, o problemă legată de selecționer? La urma urmei, Mancini, fost atacant rafinat, a reușit acolo unde mulți au eșuat după Mondialul din 2006. Acest lucru se datorează uneia dintre forțele sale mentale: este convins că este cel mai bun. Italia ratează Cupele Mondiale, dar eșuează rareori la Campionatul European: eliminări în sferturile de finală la loviturile de departajare, în 2008 și 2016, finală în 2012 și victorie în 2021.
Primele două meciuri din cea de-a doua eră Mancini au oferit o imagine a ceea ce poate deveni Italia. Să acorde încredere debutanților, indiferent de greșelile firești pe care le vor comite, și să se bazeze pe jucători experimentați care evoluează prea des fără pic de teamă, în ciuda nivelului și experienței lor. Fără presiune, naționala Italiei are totul de câștigat pe Stade de France, pentru a confirma progresul evident arătat în Turcia.
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
