Răzvan Sava și-a îndeplinit deja un vis al copilăriei, și anume acela de a evolua într-unul din cele mai puternice campionate ale lumii. Cu 10 apariții pentru Udinese în acest sezon în toate competițiile și o medie generală de 6.4 din partea Flashscore pentru prestațiile din Serie A, portarul a rămas unul dintre puținii fotbaliști români care au ”rezistat” în primul eșalon italian față de sezoanele precedente.
Cu toate acestea, Sava nu ar exclude o revenire în Superliga României. Întorcându-ne la fotbalul din Italia, tânărul goalkeeper a recunoscut faptul că i-ar plăcea să poarte o discuție cu Cristian Chivu, antrenorul Interului.
Răzvan, îți mulțumim pentru timpul acordat. Ai menționat chiar înainte de interviu că ai aplicația FlashScore pe telefon. Îți place?
Da, o am mereu deschisă când joc. Mă uit pe FlashScore să văd rezultatele și tot ce se întâmplă.
În fiecare zi?
Da, în fiecare zi. Tot timpul.
”Jocul din Serie A este mult mai tactic”
Mă bucur să aud asta. Hai să începem cu lucrurile legate de fotbal. Voiam să te întreb: atunci când ai decis să pleci din România, de la Cluj, la Udinese, care a fost cel mai mare șoc cultural în primele săptămâni?
Totul a fost diferit din cauza vitezei mingii. Totul se făcea mult mai repede. Acesta a fost primul lucru. Apoi, jocul era mai tactic. Dar pentru mine nu a fost chiar atât de diferit, pentru că în trecut am mai jucat în Italia și cunosc cultura. Din acest motiv, nu a fost foarte greu să mă adaptez stilului.
Pentru un portar, ce înseamnă că este o ligă ”tactică”? Care sunt diferențele pentru tine? Ce trebuie să înveți înainte de fiecare meci?
Să spunem că în România jucam mai mult mingi lungi. Aici, la Udinese, avem un stil în care începem construcția de la portar și jucăm cu fundașii pentru a găsi o soluție. În România erau doar mingi lungi. Nu aveam această tactică, era mult mai simplu.
Așadar, petreci mai multe ore în fața analizelor video pentru a studia atacanții adversi decât făceai în România?
Cred că asta depinde de antrenorul de portari. Și în România petreceam mult timp analizând atacanții, unde se mișcă în careu și toate aceste lucruri. Depinde de antrenor.
Iar aici, la Udine, se pune accent pe asta?
Da, și aici. Desigur. Analiza video face mereu parte din pregătirea personală.
”Săptămâna trecută am jucat împotriva lui De Gea, unul dintre idolii mei”
Crescând în România, ai avut un idol în fotbal? Un superstar pe care îl admirai când erai mic?
În general, erau Buffon și Donnarumma. Și nu pot să-l uit pe De Gea. A fost și el un idol.
Săptămâna trecută am jucat împotriva lui, contra Fiorentinei, și am câștigat, dar eu m-am uitat mereu la ei ca să încerc să... da, am idoli, dar vreau să fac lucrurile în felul meu. Nu știu cum să explic. Încerc să iau lucrurile bune de la ei, dar apoi vreau să mă pot exprima în stilul meu.
”Era visul meu să debutez în Serie A”
Acum un an erau destul de mulți jucători români în Serie A, iar acum ați rămas doar doi (n.r. - Marius Marin, Pisa;). Ați discutat între voi despre faptul că atât de mulți au plecat din Italia?
Nu am discutat despre asta, dar știi cum e: când ai o ofertă mai bună din altă parte, pleci. Asta este fotbalul. Dar da, acum suntem doi: eu și Marin.
Ultimii doi rămași. Cum te face asta să te simți?
Bine. Mă simt bine. Era visul meu să debutez în Serie A. De asta am venit prima dată în Italia și am început să joc la Pro Sesto. Mereu am visat să debutez în Serie A, iar acum uite unde suntem după cinci ani.
Aveam 15 ani atunci, iar la 22 am debutat în Serie A. Mi-am spus: ”Iată-ne aici. Vis împlinit!”
”Mi-ar plăcea să îl cunosc pe Cristi Chivu”
Nu sunt doar jucători români, ci și un antrenor foarte respectat, Cristian Chivu, care o conduce pe Inter. Îl cunoști personal, având în vedere că sunteți în aceeași ligă?
Personal, nu. Dar am auzit lucruri bune despre el. Este un antrenor bun. Și ca jucător a fost la cel mai înalt nivel. Mi-ar plăcea să îl cunosc.
Este un sentiment special să joci împotriva lui Inter când antrenorul este român? Te motivează mai mult să îi învingi?
Nu, nu schimbă prea mult lucrurile, pentru că la fiecare meci încerci să dai tot ce ai mai bun. Nu te uiți cine este antrenorul. Eu nu mă uit dacă antrenorul sau vreun jucător este român.
După meci ne salutăm și stăm de vorbă, dar în timpul jocului nu există prieteni. Nu te gândești cine este antrenorul sau cine este fundașul.
Despre revenirea în Superliga României: ”Dacă aș avea o ofertă sau dacă clubul ar accepta, aș pleca”
Unul dintre jucătorii care au plecat din Serie A este colegul tău român Mihai Popa. El a ales să revină la Cluj pentru a juca mai mult. În prezent, tu ești rezerva lui Maduka Okoye. În cazul lui Popa a funcționat, pentru că joacă mai mult. Te-ai gândi vreodată la o revenire în România pentru mai multe minute?
Dacă aș avea o ofertă sau dacă clubul ar accepta, aș pleca. Dar acum încerc să mă concentrez pe antrenamente, ca să fiu cât mai pregătit. Apoi, în vară, când se deschide perioada de transferuri, vom vedea ce își doresc.
Dacă vor să rămân aici și să joc sau dacă vor să plec. Dar, desigur, este mai bine să joci. Asta e valabil pentru fiecare jucător și pentru fiecare portar. Este bine și pentru cei tineri, ca mine și Popa. Pentru el e foarte bine, îl ajută mult. Îi doresc tot binele.
Cum faci față acestei situații? Este dificil din punct de vedere mental să stai pe bancă și să fii mereu pregătit chiar dacă nu joci?
Este greu, pentru că simți jocul chiar și atunci când primul ”11” este pe teren. Simți că ești acolo, în meci. Cred că simt jocul chiar mai intens de pe bancă decât atunci când sunt pe teren. Dar, ca orice portar, încerc să mă antrenez cât mai bine. Când vine momentul, trebuie să arăți că ești pregătit.
Răzvan, îți mulțumim foarte mult pentru timpul acordat, apreciem! Mult succes!
Vă mulțumesc mult. A fost o plăcere.
