Când vine vorba de etica muncii, ar trebui să existe un capitol întreg dedicat lui Lucas Biglia, care, adolescent fiind, parcurgea zilnic 200 de kilometri din orașul natal Mercedes până la Buenos Aires și înapoi, totul pentru a-și urma visul de a deveni fotbalist.
Nevoit să-și termine studiile după ce a ajuns deja la cel mai înalt nivel în fotbal, fostul mijlocaș al Lazio, AC Milan și al naționalei Argentinei face acum parte din staff-ul tehnic al gigantului belgian Anderlecht.
În acest interviu exclusiv pentru Flashscore, el dezvăluie că și acum își împarte timpul între studiu și muncă, făcând naveta săptămânal între Bruxelles și Coverciano.
Cu ce îți ocupi timpul în prezent?
"De exemplu, weekendul acesta noi (Anderlecht) am jucat duminică (23 noiembrie). Luni dimineață iau avionul, aterizez la Milano, apoi iau trenul spre Florența.
Miercuri seara mă întorc la Milano, rămân peste noapte, iar joi dimineață zbor înapoi la Bruxelles."
Sună chiar mai solicitant decât perioada în care jucai...
”Și iau și lecții de engleză, pentru că la Anderlecht aceasta este limba în care comunicăm cu jucătorii. De-a lungul carierei am învățat franceza și italiana, iar pe teren am vorbit mereu engleză, dar acum încerc să merg la cursuri de două ori pe săptămână.
Între antrenamente și faptul că trebuie să trec de la spaniolă acasă, la franceză la club și italiană la Coverciano… până termin cursul, la mijlocul lui decembrie, i-am cerut profesoarei să aibă puțină răbdare cu mine!”
Parcă așa a fost mereu povestea ta. În adolescență ai renunțat la liceu pentru fotbal...
"Da, pentru că zilnic luam două trenuri și două autobuze ca să ajung la Buenos Aires, atât pentru a juca la juniorii lui Argentinos Juniors, cât și la naționalele de tineret.
Într-o zi, școala l-a sunat pe tata și i-a spus că nu mă descurc cum ar trebui, așa că a trebuit să aleg, iar studiile le-am terminat mai târziu, ca adult."
De ce ai ales Coverciano?
"Am vorbit cu Cambiasso (Esteban), pentru că inițial mă gândeam să fac cursurile în Spania. Dar la sfatul lui, am decis să urmez licențele UEFA B și UEFA A în Italia, la care lucrez acum, pentru că din punct de vedere tactic, acest campionat mi-a oferit ceva unic.
Și e esențial, dacă vrei să devii antrenor, să asculți și să te dezvolți."
Ți-ar plăcea să antrenezi în Italia într-o zi?
"La un moment dat, da, dar nu de la început. Să zicem că până în iunie aș vrea să preiau o echipă, dar în Italia se așteaptă rezultate imediat.
În Olanda, Belgia sau Elveția accentul e pus mai mult pe proiecte pe termen lung și ai mai mult timp să lucrezi. În Italia, după cinci meciuri deja ești sub presiune."
Cazul lui Cristian Chivu la Inter e aproape unic...
"Dar Cristian a antrenat ani buni la Primavera și apoi la Parma. Totuși, cred că o echipă Primavera de top din Italia ar fi un punct bun de plecare pentru mine.
Când voi prelua primul rol de antrenor principal, mi-aș dori să am timp să greșesc și să învăț, dar în Italia e greu – nu se acordă răbdare tinerilor, nici măcar ca jucători.
Echipele U23 din Belgia, de exemplu, sunt formate din jucători de 17-18 ani, dar nu și în Italia. Mentalitatea asta trebuie schimbată."
Simone Inzaghi a început cu Primavera lui Lazio...
"Simone e unul dintre antrenorii pe care îi studiez cel mai mult. A câștigat un titlu cu Primavera lui Lazio și e printre tehnicienii care au evoluat cel mai mult.
Să nu ne lăsăm păcăliți de sistemul 3-5-2 – la Lazio nu era la fel ca la Inter. Dar în Italia și peste tot trebuie să înțelegem că cineva ca (Pep) Guardiola e excepția, nu regula."
Ai fost cu Inzaghi la Lazio, unde ai ajuns în vara lui 2013.
"Am fost recomandat de actualul meu antrenor, Besnik Hasi, care era secund la Anderlecht atunci, către Igli Tare, care, după un meci în care am bătut Bruges, a venit să-mi spună că din sezonul următor voi fi jucătorul lui Lazio. Dar negocierile au fost extrem de obositoare."
Ce s-a întâmplat?
"Am stat 18 zile închis într-un hotel din Roma, lângă Foro Italico, pentru că transferul nu se concretiza. Eram chiar în pericol să ajung la un caz FIFA, pentru că nu m-am prezentat la pregătirea de vară în Belgia și am mers direct la Roma.
(Claudio) Lotito nu voia să plătească cele două milioane comision, doar cele șapte milioane pentru transfer, așa că a trebuit să găsim o soluție pentru diferență."
Cum s-a rezolvat?
"Au organizat un amical între Anderlecht și Lazio în Belgia, la care eu nu am jucat, iar restul sumei, cam 400.000 de euro, a trebuit să o acopăr eu împreună cu agentul meu.
Dar nici asta nu a fost tot, pentru că atunci când am mers să semnez la casa lui Lotito – și nici nu-ți spun cât m-a ținut să aștept – după ce am semnat, s-a întors spre Tare și a zis: 'Și cine e ăsta?' Nici măcar nu știa cine sunt."
Acele 18 zile blocate în hotel trebuie să fi fost un coșmar…
"Totul în timp ce soția mea era însărcinată! Ea, împreună cu mama ei, se ocupau de mutarea din Bruxelles la Roma.
Soția mea a ajuns la Roma pe 14 august, iar două săptămâni mai târziu s-a născut fiul nostru. Sosirea a fost un haos, dar plecarea a fost poate și mai grea."
De ce?
"Am fost criticat dur de fani pentru că voiam să plec. Asta pentru că în 2015 primisem o ofertă de la Manchester United, când (Louis) Van Gaal era acolo. Lotito mi-a spus că nu mă va lăsa niciodată să plec, iar eu am acceptat să rămân cu condiția să-mi prelungească contractul.
Pe deasupra, urma să vină și Marcelo Bielsa, dar până la urmă nu s-a mai întâmplat nimic. Mi s-a promis un nou contract, dar nu a mai apărut."
Negocierile cu Lotito trebuie să fi fost un coșmar...
"Mă chema la Formello la miezul nopții, probabil când termina el munca. Se așeza, mânca, apoi adormea!
Între timp, Tare îi spunea agentului meu să-i vorbească oricum, că el ascultă, iar când ajungeam la subiectul majorării salariale promise după ce am refuzat oferta de la United, se trezea și spunea că nu poate, că i-ar face geloși pe ceilalți jucători, sau că nu poate din cauza Fair Play-ului Financiar."
Dar în vara lui 2017 ai reușit să ajungi la Milan!
"Semnasem deja un precontract cu Milan în ianuarie, pentru că decisesem să plec, deși Inzaghi voia să rămân. I-am mulțumit, dar i-am spus că am 31 de ani și după eșecul prelungirii contractului, voi merge la Milan, care urma să-și schimbe proprietarul.
A fost un blocaj, pentru că Lotito nu răspundea la ofertă pe email și voia să mă prezint la Auronzo pentru pregătire.
Până la urmă, am ajuns la cantonament noaptea, iar a doua zi erau 5.000 de fani pregătiți să mă înjure. Și de obicei acolo veneau familii, nu ultrașii, care nu știau nimic despre situație."
A fost greu de dus totul.
"Angelo Peruzzi a venit și mi-a spus să merg să vorbesc cu fanii, dar am refuzat, iar după ce a insistat, am părăsit cantonamentul și am convins Lazio să mă lase să plec, după ce am vorbit cu Inzaghi, care mi-a spus că am dreptate.
A doua zi am mers la Formello să semnez rezilierea – încă îmi datorau trei luni de salariu și bonusul pentru calificarea în Europa League.
Dar unul dintre asistenții lui Lotito s-a chinuit atât de mult să mă lase fără acei bani, încât am plecat fără să iau nimic. Iar agentul meu încă mă bate la cap pentru asta. Dar nu mai puteam suporta."
Totuși, ai avut ani importanți la Roma, nu?
"Primul an a fost de adaptare, dar apoi cred că am avut trei sezoane excelente. Îmi amintesc acea dublă cu Fiorentina, singura din cariera mea.
Și, chiar dacă despărțirea a fost complicată și dureroasă, nu voi închide niciodată ușa, pentru că dacă într-o zi Lotito mă sună să antrenez Lazio, bineînțeles că voi merge!"
Când ai ajuns la Milan, a fost acel moment 'Forza Lazio' care a făcut vâlvă.
"Ajunsesem cu o seară înainte, după două zile extrem de intense. A doua zi am făcut testele la Milan Lab, care sunt foarte solicitante fizic, iar eu veneam după vreo patruzeci de zile de vacanță fără antrenamente specifice.
Eram foarte stresat și chiar am vomitat la finalul testelor. Când am ieșit, cineva – nici măcar un fan adevărat – mi-a cerut un salut și am spus 'Forza Lazio', care a rămas celebru, mai ales că a fost filmat. Dar nimeni nu știa ce se întâmplase înainte."
Cel care te-a descoperit, Igli Tare, lucrează acum cu Milan.
"Când lucrezi cu un patronat străin, nu e ușor, dar dacă i se dă spațiu și timp, poate face treabă foarte bună."
La Milan ai avut mai puțin noroc, din mai multe motive, nu?
"Am avut multe accidentări, trebuie spus. N-am reușit niciodată să câștig un derby de campionat, dar am o amintire frumoasă cu victoria 1-0 din Coppa Italia."
La Milan, deja îi aveai colegi pe Rafael Leao și Matteo Gabbia, acum titulari de bază.
"Îmi amintesc că Gabbia a fost certat serios de Ibra (Ibrahimovic) după o greșeală, cum se întâmpla des, și a reacționat. Zlatan făcea asta ca să scoată caracterul din colegii lui.
Iar după ce Gabbia i-a răspuns, i-a zis: 'Asta voiam să văd de la tine.'"
Ce părere ai despre Leao?
"Pentru mine, poate ajunge la un alt nivel. Dar problema e că trebuie să creadă el însuși în asta; altfel, riscăm să avem un nou caz Joao Felix.
Atât de mult talent care nu explodează niciodată cu adevărat din cauza propriilor alegeri... Trebuie să se schimbe și să nu-și mai pună singur limite."
Să încheiem cu Ibra, care a revenit la Milan aproape de finalul carierei și a câștigat din nou.
"La scurt timp după ce a venit, a izbucnit pandemia de COVID, iar clubul a început să spună că trebuie reduse salariile.
Răspunsul lui a fost clar: 'Eu am jucat pentru Milanul lui Berlusconi și nu renunț la niciun euro. Dați faliment dacă vreți.'
Acum e director, dar nu la fel de implicat ca anul trecut...
"Cred că și-a dat seama că trebuie să învețe să delege și nu poate face totul singur. Acum îl are lângă el pe Tare, așa că a făcut un pas înapoi, pe bună dreptate.
Pe teren a fost extraordinar, cu o mentalitate unică."
Ai jucat cu atacanți ca Lionel Messi, Ibrahimovic, Sergio Aguero, Gonzalo Higuain și Miroslav Klose, ca să-i numim doar pe câțiva. Pe cine ai vrea mereu în echipa ta?
"În afară de Messi, desigur, aș spune Higuain."