Potrivit lui Gabriele Gravina, care a demisionat din funcția de președinte al Federației Italiene de Fotbal pe 2 aprilie, după ce naționala nu a reușit să se califice la Cupa Mondială pentru a treia oară consecutiv, situația fotbalului din Italia, care altădată domina atât la nivel de cluburi, cât și de echipă națională, este extrem de îngrijorătoare.
Studiul evidențiază "deficiențele sistemului", subliniind nivelul scăzut al primei ligi și existența unor infrastructuri învechite care nu permit Italiei să concureze cu elita europeană. De asemenea, avertizează asupra unui model de afaceri "nesustenabil din punct de vedere economic" pe care se bazează fotbalul italian.
Conform datelor prezentate de Gravina, între 2018 și 2026, fotbalul italian a pierdut, în medie, peste 730 de milioane de euro pe an. Acest lucru demonstrează nesustenabilitatea sistemului, deși nu a împiedicat investițiile masive în jucători străini, ceea ce îi dezavantajează pe cei crescuți în Italia. Țara are doar două academii printre cele mai bune 50 din lume.
Jucătorii de alte naționalități au adunat 67,9% din totalul minutelor jucate în Serie A, al șaselea cel mai mare procent din Europa. Această cifră contrastează negativ cu alte ligi importante, precum Spania și Franța, unde străinii reprezintă 39,6%, respectiv 48,3% din total.
Prima ligă italiană este o "competiție îmbătrânită", cu o medie de vârstă de 27 de ani și o scădere clară a calității tehnice. De fapt, nu se regăsește printre primele 10 ligi europene la mai mulți indicatori de analiză a jocului.
"În majoritatea cazurilor, incapacitatea de a interveni eficient, din cauza unor factori interni și externi sistemului, a predominat până acum și a împiedicat identificarea unor soluții posibile", a declarat Gravina, avertizând că "este nevoie de clarificarea competențelor reale ale federației, ale ligilor (și, implicit, ale cluburilor) și ale instituțiilor".