Flashscore a stat de vorbă cu Rodrigo Moreno după conferința de presă a echipei sale, Al-Rayyan, în timpul vizitei noastre la Qatar Stars League.
Ai trecut prin academia lui Real Madrid, apoi ai debutat la echipa de seniori a Benficăi, cunoscută pentru modul în care formează tineri jucători. De ce crezi că reușesc să producă atât de multe talente?
”A fost o perioadă minunată, o generație extraordinară. Andre Gomes era acolo, Joao Cancelo, Ivan Cavaleiro, Ederson, Jan Oblak… Cred că, de exemplu, în Spania sau Italia se preferă jucători pregătiți pentru rezultate imediate. Portugalia are un alt tip de piață – acolo tinerii primesc șansa de a se dezvolta direct în prima echipă.
Benfica funcționează foarte bine. De când am fost eu acolo, clubul a investit enorm în academie, în facilități, în antrenori – totul pentru jucătorii tineri. Ei știu că roadele acestui efort vin mai târziu.”
L-ai menționat pe Andre Gomes, iar voi doi ați ajuns mai târziu împreună la Valencia. Transferul vostru, de 30 de milioane de euro, a fost un record pentru club la acea vreme. Cum îți amintești perioada petrecută acolo?
”A fost o etapă foarte frumoasă, dar și una dificilă. Valencia este un club cu pretenții mari. Am avut sezoane bune, mai ales sub conducerea lui Marcelino, care e acum la Villarreal, și a lui Mateu Alemany. Am avut o echipă puternică și am reușit să ne calificăm în Liga Campionilor trei ani la rând.
Am câștigat Cupa împotriva marii Barcelona a lui Messi, Suárez și a altor jucători uriași. Au fost momente speciale pentru mine, nu doar profesional, ci și personal — fiica mea s-a născut la Valencia, am fost convocat la națională și am reprezentat clubul la Cupa Mondială din 2018.
Îmi amintesc acea perioadă cu mare drag. Sper mereu ca Valencia să fie acolo sus, în top.”
Valencia nu o duce la fel de bine în acest sezon, pe locul trei în LaLiga... Mulți fani dau vina pe controversatul proprietar Peter Lim. Ce părere ai avut despre el în perioada în care ai fost la Mestalla?
"Pot spune că poate primul sezon după ce a ajuns acolo a fost ok, iar apoi a început să se deterioreze foarte mult. Este dificil să vorbesc despre poziția lui acum, pentru că nu am mai fost acolo de cinci ani.
Dar este adevărat, situația este foarte diferită, poate că generația mea de jucători a fost ultima care a luptat pentru lucruri mari și trofee, așa cum Valencia era obișnuită.
Clubul a trecut printr-o situație dificilă, s-au zbătut în ultimele sezoane. În cele din urmă, cel puțin au găsit o modalitate de a rămâne în prima divizie. Nu este cea mai bună parte a istoriei clubului, dar sunt sigur că în viitor, clubul va fi mult mai bun."
Care a fost principala schimbare odată cu transferul la Leeds, trecând din LaLiga în Premier League? Două dintre cele mai importante campionate din lume, dar foarte diferite între ele...
”Cred că pentru orice jucător care ajunge în Premier League, primul sezon este mereu dificil. Campionatul este extrem de fizic și solicitant, iar ritmul de joc e complet diferit.
Uneori, Premier League pare chiar un sport în sine, știi? A fost o perioadă foarte provocatoare pentru mine, mai ales în primul an și jumătate sub comanda lui Bielsa – un antrenor excelent, dar și foarte exigent.”
Am vrut să te întreb despre amintirile tale legate de Marcelo Bielsa, pentru că este aproape o figură legendară nu doar la Leeds…
”A fost o experiență foarte bună. Am învățat multe de la el, în multe privințe. Este o legendă la Leeds, iar oamenii îl iubesc pe bună dreptate.
După mai bine de 20 de ani, el a reușit să readucă echipa în Premier League. A fost special să joc sub comanda lui și îi doresc mereu tot ce e mai bun.”
După retrogradarea lui Leeds, Al-Rayyan ți-a activat clauza și te-ai mutat în Qatar, imediat după Cupa Mondială. Care au fost așteptările tale și cum îți place viața aici, după trei ani?
”Nu mai fusesem niciodată în Orientul Mijlociu, așa că nu știam exact la ce să mă aștept. Dar, sincer, m-am adaptat foarte repede, încă din prima lună. Oamenii de aici sunt foarte profesioniști și m-au primit excelent încă de la început.
Datorită Cupei Mondiale, infrastructura este de top – stadioane moderne, baze de antrenament excelente, condiții foarte bune. Și, în general, viața aici este plăcută. Doha e un oraș cosmopolit, ușor de trăit, cu oameni din toată lumea.
Acesta este al treilea meu sezon la Al-Rayyan și simt că nivelul ligii crește de la an la an. QSL investește constant în jucători și antrenori valoroși, dar și în îmbunătățirea facilităților.
Se încearcă dezvoltarea unei competiții mai echilibrate și chiar confruntări cu echipe din Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. E plăcut să faci parte dintr-un campionat unde simți că oamenii vor cu adevărat să progreseze.”
Care a fost cea mai mare schimbare între Europa și Orientul Mijlociu?
”Diferențele culturale sunt evidente, e o altă religie, o altă mentalitate. Trebuie să te adaptezi, desigur. Totuși, sincer, m-am așteptat să fie mai greu. Dacă respecți cultura locală, nu ai nicio problemă și poți duce o viață normală. În special în Qatar, unde atmosfera este foarte cosmopolită, lucrurile sunt mult mai ușor de gestionat.
Un aspect care m-a surprins au fost fanii. În Premier League e foarte multă pasiune, stadioane pline cu 40-60.000 de oameni. Aici, atmosfera e diferită, mai liniștită, dar tot avem suporteri care vin constant la meciuri.”
Ai făcut parte dintr-o generație de mare succes a Spaniei. Ce a făcut acea echipă să pară aproape de neoprit uneori?
”În acea perioadă era extrem de greu să ajungi la echipa națională, pentru că aveam generația de aur – Xavi, Iniesta, David Silva, Villa, Torres...
Am avut totuși șansa să fiu parte din finalul acelei ere, la Cupa Mondială din 2018, dar și din începutul noii generații, care a câștigat Liga Națiunilor împotriva Croației. Un an mai târziu, Spania a câștigat Euro.
Cred că Spania are un tip special de jucători – foarte tehnici, care vor mereu să dețină posesia și să controleze jocul. În opinia mea, Spania rămâne una dintre principalele favorite la câștigarea Cupei Mondiale, cu această generație de Pedri, Gavi, Lamine Yamal, Nico Williams, Rodri... Le doresc tot ce e mai bun, atât lor, cât și lui Luis de la Fuente, un antrenor excelent cu care am o relație foarte bună.”
Te gândești vreodată la o revenire la echipa națională, sau este un capitol închis?
"Nu cred că mă voi întoarce. Am aproape 35 de ani, joc la un alt nivel. Spania are acum un grup foarte bun pentru a realiza ceea ce își dorește.
Dar voi fi întotdeauna recunoscător pentru echipa națională, de la Cupa Mondială U20, Jocurile Olimpice, prin Euro și Cupa Mondială cu La Roja... Și sunt fericit că am reușit să închei câștigând și Liga Națiunilor cu ei. Voi fi întotdeauna recunoscător pentru perioada petrecută acolo și pentru toți oamenii alături de care am împărtășit-o."