Flashscore a vizitat locul vechiului stadion, care a primit o nouă viață chiar în inima unui cartier tipic din nordul Londrei.
7 mai 2006. Etapa 38 din Premier League. Ora 15:00. Pentru ultima dată, primul 11 al Arsenal, condus de Thierry Henry, a trecut prin tunelul de la Highbury și a ieșit pe teren, pregătit să înfrunte Wigan Athletic.
Trecuseră doi ani de la titlul Invincibililor, iar acum obiectivul era altul: obținerea unui loc în UEFA Champions League. Elevii lui Arsene Wenger au reușit să transforme despărțirea într-o după-amiază magică.
Thierry Henry a reușit un hat-trick, în timp ce Tottenham pierdea cu West Ham. Arsenal și-a depășit rivalii și a prins locul patru, asigurându-și prezența în cea mai importantă competiție europeană.
În East Stand se afla Michael, acum în vârstă de 86 de ani, care își amintește acea după-amiază târzie, petrecută acum două decenii.
„A fost modul perfect de a ne lua rămas bun de la Highbury, o după-amiază memorabilă”, și-a amintit el pentru Flashscore.
Discuția noastră a început chiar în interiorul Highbury, unde am intrat aproape întâmplător. Am ieșit din stația de metrou Arsenal și am urcat pe Highbury Hill, unde copacii și fațadele caselor nu trădează deloc faptul că te afli lângă unul dintre cele mai emblematice stadioane de fotbal ale secolului XX.
O relicvă a altei epoci, când clubul era inima cartierului, foarte diferit de stadioanele izolate ale secolului XXI, construite în zone vaste, cu centre comerciale și tot mai departe de comunitatea locală.
„Pe atunci puteai intra în clubul președintelui, am întâlnit chiar și câțiva jucători, treceam pe lângă vestiare – acum e imposibil. Sunt aproape de neatins”, a spus Michael, arătând spre East Stand, acolo unde avea abonament – aceeași tribună unde stă și acum, la Emirates.
„Am preferat Highbury.”
O a doua viață
La doar 300 de metri de noul Emirates, Highbury nu a fost demolat complet. După acea după-amiază magică din 2006, stadionul a primit o nouă destinație.
După 93 de ani ca „acasă” pentru Arsenal, stadionul a fost transformat într-un complex rezidențial numit Highbury Square. Tribunele unde altădată stăteau suporterii sunt acum structura pentru apartamente cu una, două sau trei camere și penthouse-uri.
Dacă nu ar fi fațadele păstrate și plăcuțele care dezvăluie istoria locului, puțini și-ar da seama că se află acolo unde Henry și Bergkamp făceau magie pentru Invincibili sau unde John Radford și Jon Sammels au marcat în decurs de două minute pentru a reuși o revenire spectaculoasă împotriva celor de la Anderlecht în finala Cupei Orașelor Târguri din 1970.
Acum, pe acest teren odinioară sacru pentru mii de fani londonezi, locuitorii în vârstă își plimbă câinii sau părinții se grăbesc spre casă cu copiii la finalul unei alte zile de muncă.
Complexul a fost inaugurat oficial în 2009 și este aproape complet ocupat.
Ciara este una dintre locatare, mutată recent împreună cu iubitul ei. „Nu sunt fan Arsenal, dar e incredibil să fii înconjurat de toată această atmosferă”, a spus ea.
„Prietenul meu e pasionat de fotbal și îi place la nebunie. E foarte tare să locuiești într-un stadion – mulți dintre prietenii mei țin cu Arsenal și sunt foarte invidioși.”
La 20 de ani distanță, Arsenal pare bine poziționată să câștige Premier League pentru prima dată de la mutarea pe Emirates.
Ar fi prima sărbătoare modernă, cu umbra Highbury și amintirile gloriilor trecute încă prezente acolo unde, acum, copiii se joacă, la doar câțiva pași.
Urmărește live duelul dintre Arsenal și West Ham pe Flashscore