Robin van Persie nu a fost niciodată genul de om căruia să-i placă să facă zgomot în afara terenului.
Orice sclipire avea de oferit, o arăta pe teren. A făcut-o în Țările de Jos, la Feyenoord și la naționala olandeză, precum și în Anglia, la Arsenal și Manchester United. O carieră plină de trofee și distincții individuale, ca unul dintre cei mai buni atacanți ai generației sale.
După ce și-a agățat ghetele în cui, Robin încearcă acum să devină antrenor. Privește jocul dintr-o perspectivă diferită și descoperă o nouă latură a fotbalului.
L-am întâlnit pe marginea evenimentului Sea Otter Europe, festivalul internațional de ciclism de la Girona, unde participa în calitate de ambasador global al brandului ENGWE.
La doar câțiva kilometri de Camp Nou, locul unuia dintre cele mai controversate momente ale carierei sale: eliminarea în meciul cu Barcelona din Champions League, după ce a continuat un atac în ciuda fluierului arbitrului: „A fost incredibil. Erau 100.000 de oameni și chiar nu am auzit fluierul arbitrului”.
Am avut cu el o discuție relaxată despre fotbal, cariera sa, lecțiile învățate pe parcurs și pasiunea sa pentru ciclism și un stil de viață activ: „Nu fac multe parteneriate, dar pe cele pe care le accept le aleg cu grijă și sunt sigur că și ei procedează la fel. Totul este atât de bine pus la punct și de fluid, iar acest lucru îl simți și când mergi pe bicicletă. Este foarte distractiv”.
Ce abordări din fotbal te fascinează astăzi?
„În fotbal, mă fascinează abordările foarte diferite. Ca jucător, aveam o viziune mai strâns legată de anumite principii, în timp ce experiența de pe banca tehnică m-a învățat să privesc jocul dintr-o perspectivă mai largă. Astăzi pot aprecia atât o echipă care știe să lovească rapid pe contraatac, cât și una capabilă să domine un meci prin posesie și construcție”.
Ai spus cândva: „Fotbalul poate fi artă”. Care au fost cele mai frumoase goluri ale carierei tale, cele pe care le-ai considera cu adevărat opere de artă?
„Evident, golul împotriva Spaniei, lovitura de cap, iar la nivel de club voleul împotriva lui Charlton, pe când eram la Arsenal, și cel împotriva lui Aston Villa, când jucam la Manchester United.
Dar, pentru mine, acele momente nu sunt neapărat cele mai importante. Mai importante sunt momentele care au dus la ele, pentru că toată lumea vede ce se întâmplă pe teren.
Cei mai mulți văd doar momentele frumoase, însă pentru mine contează mai mult munca grea, efortul susținut, ceea ce faci atunci când nu te vede nimeni. Iar pentru mine, acest lucru este mai important decât un anumit gol”.
Vorbind despre momentele pe care oamenii nu le văd: cum ai gestionat accidentările?
„Viața nu înseamnă doar momente frumoase, dar trebuie să suferi mult pentru a ajunge la astfel de momente, iar acest lucru îl apreciez foarte mult. Momentele dificile lasă urme și, inevitabil, te pun la încercare.
Pentru a trece peste anumite perioade, ai nevoie de forță, răbdare și, mai presus de toate, de capacitatea de a reveni fără să renunți. Consider că aceste momente sunt foarte importante, mai importante decât trofeele pe care le-am câștigat, la fel ca amintirea oamenilor care mi-au fost alături.
Apreciez foarte mult acest lucru, pentru că este ușor să ai oameni în jurul tău când ești în vârful formei și când lucrurile merg bine. Toată lumea se bucură pentru tine. Dar cine este alături de tine când treci printr-o perioadă dificilă? Cine îți rămâne loial?”
Care a fost adversarul pe care l-ai admirat și respectat în mod deosebit?
„Cei mai dificili adversari au fost John Terry, Thiago Silva, Rio Ferdinand și Nemanja Vidic.
Și de la ce jucător ai învățat cel mai mult?
„De fapt, am învățat de la întreaga echipă a lui Arsenal când am ajuns la Londra. Practic, de la toată echipa. Eram tânăr, ei erau mai în vârstă și mai buni. A fost un loc foarte bun pentru mine”.
Atunci, sosirea în Premier League a fost ca mersul la Universitate.
„Când am ajuns la Arsenal, credeam că sunt numărul unu în țara mea, dar, de fapt, eram doar un tânăr talentat care mai avea totul de demonstrat.”
Și ai demonstrat-o...
„De-a lungul anilor, am început să înțeleg care este locul meu în fotbal. Iar în perioada petrecută în Anglia mi-am dat seama: «Stați puțin, există jucători mult mai buni». Așa că a trebuit să fiu deschis, să învăț, să rămân cu picioarele pe pământ și să fiu umil”.
O lecție care, pas cu pas, te-a dus la câștigarea premiului pentru Jucătorul anului în 2012.
„A fost o mare onoare, dar trebuie să recunosc că nu-mi plac trofeele individuale, pentru că nu reprezintă un fapt. Sunt opiniile oamenilor și depind de ceea ce le place altora. Dacă te invidiază din orice motiv, nu vor vota pentru tine. Așadar, există multe motive diferite pentru care poți câștiga sau nu acest premiu”.
Cum îți atingi potențialul maxim?
„Totul începe cu disciplina zilnică, mentalitatea și dorința de a continua să progresezi. Pentru a atinge un obiectiv, trebuie să fii dispus să dai totul pentru el, pas cu pas. Adevărul este că, pentru a rămâne mult timp în vârf, trebuie să trăiești cu plictiseala, sacrificiile, consecvența și foarte puține distrageri”.
Fotbalul pare să se joace astăzi într-un ritm incredibil.
„Comparativ cu acum câțiva ani, fotbalul pare să-și fi schimbat înfățișarea. În trecut, calitatea tehnică și capacitatea de a citi jocul cântăreau mai mult, în timp ce astăzi latura fizică și viteza au un rol din ce în ce mai important. Este o evoluție care, într-un fel, reflectă și societatea în care trăim: avem din ce în ce mai puțin timp să ne oprim, iar totul pare că trebuie să se întâmple mai repede”.
Și atunci, ce a mai rămas din fotbalul de odinioară?
„Din punctul meu de vedere, aspectele fotbalistice în sine ar trebui să rămână mereu cele mai importante. Pentru că, dacă pleci cu o secundă mai devreme și ajungi la timp, dacă ai văzut deja unde sunt adversarii și coechipierii tăi și dai pasa perfectă, chiar dacă nu ai sprintat, tot ai avut un impact și tot ai făcut diferența”.
Pentru un olandez, trecerea de la fotbal la ciclism a fost aproape firească. Ai devenit ambasador global al brandului ENGWE: ce te-a convins să te alături acestui proiect, care promovează un stil de viață activ și sustenabil?
„Când începi un parteneriat, te uiți mereu la calitatea brandului, la ceea ce reprezintă, la valorile sale și la valorile tale. Sunt olandez, așa că practic am crescut cu ciclismul. Este primul lucru pe care îl primești la vârsta de doi, trei sau patru ani: o bicicletă. Iar acea parte nu m-a părăsit niciodată cu adevărat. Mergeam cu bicicleta la școală, peste tot.
Iar asta caut în orice parteneriat: împărtășim aceleași valori? Reprezintă calitatea? Este de încredere?”
Cât de important este pentru tine conceptul de sustenabilitate?
„Este foarte important. Îi datorăm acest lucru planetei. Dar privesc sustenabilitatea și ca pe un plus de calitate a vieții. Pe lângă faptul că te menține în formă, o bicicletă electrică îți oferă posibilitatea de a avea o calitate mai bună a vieții alături de oamenii pe care îi iubești. Poți face excursii mai lungi decât cele pe care le-ai face în mod normal cu o bicicletă obișnuită”.
Urmărești ciclismul și performanțele lui Pogacar și ale colegilor săi?
„Da. Este un sport foarte dificil, care solicită enorm atât fizic, cât și mental, pentru a atinge cel mai înalt nivel. Iar asta este ceea ce mă leagă de ENGWE: dorința de a ținti vârful, de a fi cea mai bună versiune a noastră”.
Primește știri despre echipele și jucătorii tăi favoriți
Transferuri, știri, interviuri: Activează notificările pentru știri despre jucătorii și echipele tale preferate.
