Nu pentru că stilul de joc nu ar fi fost în linie cu ceea ce făcuse faimoasă echipa lui Tottenham, ci pentru că rezultatele nu au fost nici pe departe la nivelul așteptărilor.
Chiar dacă Postecoglou a avut de gestionat o mulțime de accidentări la jucători importanți, acest lucru nu a fost suficient pentru a-l salva de concediere.
A intrat în scenă Thomas Frank.
Este Thomas Frank în continuare "omul potrivit" pentru Tottenham?
Antrenorul danez al lui Brentford, recunoscut pentru abordarea sa modernă, părea să fie antidotul perfect la metodele uneori riscante ale predecesorului său.
Fotbalul ofensiv și spectaculos făcea parte și din arsenalul lui Frank, însă cu un plus de tactică. Cel puțin așa părea înainte de numirea sa.
Ajungând în prezent, după înfrângerea cu 3-0 suferită în fața lui Nottingham Forest, deja apar semne de întrebare legate de potrivirea danezului în acest rol.
Până la urmă, nu mai antrenase niciodată un club de talia lui Spurs, cu tot respectul pentru fostele sale echipe.
A șasea înfrângere în 16 meciuri
Acest eșec i-a lăsat pe londonezii din nord pe locul 11, cu 22 de puncte, la doar două peste Bournemouth, aflată pe 15, și cu șase înfrângeri în 16 partide.
Citește și: Viitorul lui Thomas Frank, sub semnul întrebării. Xavi Hernandez, posibil succesor
Spurs reușiseră să învingă pe Brentford în meciul precedent, punând capăt unei serii de cinci partide fără victorie, și ar fi pornit ca favoriți pe City Ground.
Totuși, Sean Dyche a demonstrat de multe ori în carieră că, deși fotbalul echipelor sale nu e mereu cel mai spectaculos, poate fi extrem de eficient.
Cu sânge, sudoare și sacrificiu ca ingrediente obligatorii pentru ca Tottenham să plece cu toate cele trei puncte la Londra, era clar că trebuiau să muncească din greu pentru ele.
Gazdele au aliniat un 4-2-3-1 identic cu cel al oaspeților, iar Elliot Anderson și Ibrahim Sangare au format un cuplu redutabil în fața apărării.
Nu e de mirare că primul a avut cele mai multe atingeri de balon dintre toți jucătorii de pe teren (84), iar efortul său a fost unul dintre principalele motive pentru care londonezii nu au reușit să creeze pericol în ofensivă.
Apetitul insațiabil al lui Anderson și Sangare
Atât el, cât și Sangare, au recuperat mingea de șase ori fiecare, dar dorința lor de a pune presiune pe Tottenham a limitat serios încercările oaspeților de a găsi spații în zona centrală.
Astfel, Callum Hudson-Odoi și Omari Hutchinson au putut face ravagii pe benzi.
Atât Pedro Porro, cât și Djed Spence au fost nevoiți să se apere mai mult decât să urce în atac pe flancuri.
Hudson-Odoi a reușit să marcheze de două ori, ambele goluri venind după pasele lui Sangare (care a primit și el o pasă decisivă pe final), însă și contribuția lui Hutchinson merită lăudată.
Hutchinson, coșmar pentru Tottenham
Dintre titularii lui Forest, tânărul de 22 de ani a avut cele mai multe șuturi (trei, la egalitate), a creat cele mai multe ocazii (două, la egalitate), a încercat cele mai multe centrări (patru), a reușit cele mai multe driblinguri (trei), a câștigat cele mai multe dueluri (trei) și a recuperat cele mai multe mingi (opt).
Dacă vrem să fim exigenți, doar șapte dintre pasele sale în treimea adversă au ajuns la destinație, iar deși e loc de îmbunătățire, per ansamblu evoluția sa a fost excelentă.
Prin comparație, Tottenham a fost aproape mereu a doua la minge, iar lipsa de implicare a mai multor jucători devine o problemă tot mai evidentă pentru Frank și staff-ul său.
Singura ocazie notabilă a venit de la Archie Gray, care a trimis un șut pe poartă, în timp ce Micky van der Ven a reușit 50 de pase precise – cele mai multe de la Spurs – dintre care 15 către colegul său din centrul apărării, Cristian Romero, și opt înapoi la portar, Guglielmo Vicario.
Alte șapte pase au fost către fundașul stânga, Spence, ceea ce înseamnă că peste jumătate dintre pasele sale au fost pe linia defensivă.
Lipsă de viteză și idei la Kudus și compania
De obicei creativ, Mo Kudus a reușit doar 21 de pase precise în acest meci, dintre care 10 - nu toate înainte - către Pedro Porro, iar alte opt către Xavi Simons în centrul terenului.
Presiunea pusă de jucătorii lui Forest l-a obligat pe ghanez să joace mai defensiv, iar cele trei intervenții reușite în primele 25 de minute confirmă acest lucru. Doar de șase ori în cele 80 de apariții în Premier League a avut mai multe într-un meci întreg.
Lipsa de viteză și de idei – nu doar la Kudus – a făcut ca Tottenham să nu aibă nicio șansă reală de a obține victoria în fața unei echipe motivate, hotărâtă să iasă din zona periculoasă a clasamentului.
Poate cel mai îngrijorător aspect al partidei a fost faptul că Richarlison a atins mingea doar de 16 ori și a reușit doar trei pase precise. Dacă nu-ți pui atacantul în valoare, nu ai cum să marchezi.
Următoarele partide cu Liverpool, Crystal Palace și Brentford capătă o importanță și mai mare, iar dacă nivelul prestațiilor și rezultatelor nu se îmbunătățește, Frank ar putea avea motive serioase de îngrijorare la început de an.
