Câștigătorul premiului Flashscore pentru Tânărul Jucător al Anului 2025 este, fără surprize, excepționalul Lamine Yamal de la Barcelona.
Să-i acorzi astfel de distincții a devenit deja aproape o formalitate. Lamine Yamal a depășit de mult aceste premii „secundare” bazate pe vârstă: talentul său aparține prezentului, nu este doar o promisiune pentru viitor.
Balonul de Aur și premiul Flashscore pentru Jucătorul Anului la masculin au mers la Ousmane Dembele, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că, privind înapoi la acest sezon, ai impresia că astfel de distincții pur și simplu nu mai sunt suficiente pentru a reda cu adevărat impactul lui Lamine.
Nu a câștigat al doilea trofeu Golden Boy doar pentru că regulamentul nu permite acest lucru. Totuși, a pus mâna pentru al doilea an consecutiv pe trofeul Kopa, fiind primul jucător din istorie care reușește această performanță. Doar acest detaliu spune multe despre amploarea fenomenului la care avem norocul să asistăm „duminică de duminică”.
Mai mult decât cifre
Statisticile ajută, desigur, să contureze impactul său, dar nu vor putea niciodată să redea pe deplin influența pe care a avut-o asupra celui mai iubit sport din lume. La Barcelona, ascensiunea sa a fost fulminantă: de la șapte goluri și nouă pase decisive în 50 de apariții în sezonul 2023/24, la 18 goluri și 25 de assist-uri în 55 de meciuri în campania trecută.
Iar în acest sezon, a ridicat ștacheta și mai sus: doar în primele 20 de partide, Lamine are deja nouă goluri și 11 assist-uri.

Toate acestea, deși a fost afectat o perioadă de o accidentare persistentă la inghinali, care probabil îl va mai deranja o vreme pe starul catalan, dar care, deocamdată, nu i-a știrbit deloc strălucirea. Dimpotrivă, parcă a amplificat și mai mult aura de măreție din jurul său.
O experiență senzorială
Dar să-l reduci pe Lamine Yamal la o simplă înșiruire de statistici ar fi o nedreptate în fața tribunalului suprem al fotbalului. Adevărata lui măsură stă în emoțiile pe care le provoacă, în sentimentele fanilor.
Se regăsește în stângul său care caută vinclul ca și cum ar fi predestinat, în driblingurile care îi fac pe fundași să tremure, în liniștea electrizantă care cuprinde Camp Nou când primește mingea și tribunele își țin respirația, nevrând să deranjeze geniul la lucru, savurându-i arta nu doar cu ochii, ci cu toate simțurile.
Da, Lamine este o experiență senzorială, un jucător de trei stele Michelin, a cărui simplă prezență pe teren merită prețul biletului.
Lamine întruchipează și teama care pune stăpânire pe tribunele adversarilor când atinge mingea, acea senzație că urmează ceva de neoprit. Și vai de cel care încearcă să-l provoace.
Moștenitorul lui Messi
Am văzut-o la Euro de anul trecut, când, deși era încă minor, a electrizat Spania: doar un gol, e adevărat, dar cinci assist-uri și o prezență sclipitoare, încununată de răspunsul perfect pentru Adrien Rabiot – acel gol fabulos marcat chiar în fața celui care îl criticase cu o zi înainte, devenit simbolul turneului.
Am văzut-o în Clasico, în golurile împotriva Real Madrid („este cel mai supraevaluat fotbalist din lume,” spuneau despre el în capitală), care sunt mai mult decât simple reușite – par adevărate predări de ștafetă simbolice.
De parcă ștafeta ar fi transmisă direct de Lionel Messi însuși, al cărui tricou cu numărul 10 îl poartă acum. Și, deși comparațiile sunt mereu dificile, cu greu ți-ai putea imagina un moștenitor mai potrivit pentru Pulga.

Și am văzut-o, în cele din urmă, pe cea mai mare scenă: da, chiar și în dramaticul (cel puțin pentru Blaugrana) duel tur-retur cu Inter, când doar un Yann Sommer miraculos și un gol marcat în ultimele secunde de Francesco Acerbi l-au privat de șansa de a-l provoca până la capăt pe același Dembele, care avea să-i „fure” atât Champions League, cât și Balonul de Aur.
Legenda lui Lamine
Dar Lamine are încă timp să câștige, și să câștige din nou, tot ce se poate. Cert este că această generație de fani ai Barcelonei (și nu doar ei) va povesti într-o zi despre isprăvile sale, așa cum odinioară se vorbea despre Laszlo Kubala, Johan Cruyff, Ronaldinho sau Messi.
Iar atunci, spre disperarea statisticienilor, doar o mică parte din poveste va fi despre goluri sau trofee. Pentru că unii jucători nu pot fi evaluați doar prin cifre; poveștile lor se transmit prin cuvinte și, mai ales, prin emoțiile pe care reușesc să le trezească.
Și, dacă nu intervine ceva neașteptat, Lamine Yamal nu va alerga mult timp după legendele acestui sport – în curând va sta chiar la masa unde se nasc legendele.

