Participarea la o Cupă Mondială este universal recunoscută ca fiind apogeul carierei oricărui fotbalist, deoarece confirmă că acesta este capabil să concureze la cel mai înalt nivel pe care acest sport îl are de oferit. Prin urmare, acumularea unui număr semnificativ de participări la Cupa Mondială demonstrează că un jucător posedă calitățile necesare - care includ abilitățile tehnice, condiția fizică și rezistența mentală - pentru a oferi în mod constant un standard de performanță de elită pe o perioadă extinsă de timp.
Ca urmare, nu este o coincidență faptul că cei care participă cel mai des la competiții prestigioase sunt adesea considerați legende ale jocului. Totuși, acest lucru nu înseamnă neapărat că cei mai buni jucători care au evoluat vreodată pe un teren de fotbal dețin cel mai mare număr de selecții internaționale.
O serie de factori pot afecta frecvența cu care joacă chiar și cei mai buni fotbaliști, cum ar fi accidentările, profunzimea lotului și înclinațiile tactice ale managerilor lor. Cu toate acestea, este la fel de important să recunoaștem că naționalitatea poate avea, de asemenea, un impact decisiv în acest caz. Reprezentând țări care, în mod tradițional, se luptă să se califice la turneele majore, o parte din cei mai buni jucători ai planetei nu au avut niciodată șansa de a evolua pe cea mai importantă scenă a tuturor. Jucători precum galezul Ian Rush, fostul președinte liberian George Weah și, poate cel mai celebru, nord-irlandezul George Best și-au încheiat carierele fără să participe la vreo Cupă Mondială, în mare parte ca urmare a locului în care s-au născut.
Prin urmare, nu este surprinzător să observăm că toți cei cinci jucători cu cele mai multe participări la Cupa Mondială au reprezentat (sau continuă să reprezinte) națiuni de succes.
1. Lionel Messi - 26 de apariții
2. Lothar Matthäus - 25 de apariții
3. Miroslav Klose - 24 de apariții
4. Paolo Maldini - 23 de apariții
5. Cristiano Ronaldo - 22 de apariții
Explorăm modul în care fiecare dintre acești jucători a ajuns să acumuleze numărul de apariții de mai sus, citând eforturile lor la fiecare Cupă Mondială la care au participat.
Vârsta celor mai buni din toate timpurile
În ultimii 20 de ani, doi jucători au dus ideea de măreție la un alt nivel. Prinși într-o rivalitate continuă pentru supremație, Lionel Messi și Cristiano Ronaldo s-au motivat reciproc să ajungă tot mai sus și să-și depășească constant limitele.
Cei doi titani ai fotbalului modern au bătut record după record la goluri și assist-uri, strângând în același timp o colecție impresionantă de trofee și distincții individuale. Supremația lor a fost atât de clară, încât gala Balonului de Aur părea, an de an, un duel în doi.
Chiar dacă, în ultimul timp, influența lor nu mai este la fel de dominantă ca în perioada de vârf, pe măsură ce se apropie de finalul unor cariere extraordinare, amprenta lăsată de Messi și Ronaldo continuă să se simtă puternic în fotbalul mondial.
Vara aceasta va fi ultimul capitol al acestei rivalități care a marcat o epocă, cei doi jucători pregătindu-se să fie pentru ultima oară căpitanii țărilor lor la un turneu major. Rămâne de văzut dacă Argentina și Portugalia se vor înfrunta în America de Nord, dar, orice s-ar întâmpla, este probabil ca ambii jucători să mai adauge cel puțin câteva participări la Cupa Mondială la palmaresul lor deja colosal.
Lionel Messi
Cu puțin mai mult de o săptămână înainte de a sărbători împlinirea vârstei de 19 ani în vara anului 2006, Lionel Messi a avut parte de un debut memorabil la Cupa Mondială. Introdus pe teren cu un sfert de oră înainte de finalul întâlnirii din faza grupelor dintre Argentina și Serbia și Muntenegru, Messi a marcat un gol și a oferit o pasă de gol în victoria zdrobitoare cu 6-0 a țării sale. Tânărul argentinian a mai jucat de două ori - împotriva Olandei și Mexicului - după acea apariție impresionantă din Gelsenkirchen, dar a privit de pe bancă cum coechipierii săi au fost eliminați de Germania în sferturile de finală, în urma unor lovituri de departajare dureroase.
Patru ani mai târziu, La Albiceleste - de data aceasta sub conducerea carismatică a eroului nativ Diego Maradona - a pierdut confruntarea din sferturile de finală cu Germania, după ce a învins Mexicul în optimi. Aceasta este singura Cupă Mondială în care Messi nu a reușit să înscrie, dar a reușit să înregistreze un assist important în Africa de Sud. Fostul star al Barcelonei i-a pasat decisiv lui Carlos Tevez la Johannesburg, ajutând Argentina să obțină un triumf cu 3-1 în fața mexicanilor.
Până în 2014, Messi câștigase deja de patru ori Balonul de Aur și marca aproape meci de meci, cu o constanță care devenise frustrantă pentru adversari. Forma lui s-a văzut imediat la Mondialul din Brazilia, unde a înscris în fiecare dintre primele trei partide ale Argentinei.
După dubla cu Nigeria, în ultimul meci din grupă, nu a mai găsit drumul spre gol, însă a continuat să aibă prestații remarcabile până la finalul turneului. Chiar dacă trofeul suprem i-a scăpat printre degete după golul memorabil al lui Mario Götze din prelungiri, Messi a primit și în acel an Balonul de Aur.
A urmat o nouă dezamăgire în Rusia, când Argentina a fost eliminată în optimi după un meci palpitant cu Franța, câștigătoarea trofeului. Messi a oferit două pase de gol în acea zi - în primul rând, Gabriel Mercado a deviat șutul său cu stângul pe lângă Hugo Lloris, iar apoi a trimis o pasă savuroasă pe capul lui Sergio Agüero - dar nu a putut împiedica eliminarea țării sale.
Mulți spuneau că nu va putea niciodată să-l depășească pe Maradona în ochii suporterilor dacă nu va cuceri și Cupa Mondială. Astfel, Messi a ajuns în Qatar cu o presiune uriașă pe umeri. Însă geniul din Rosario a făcut ce a știut mereu mai bine: a răspuns pe teren, ridicându-se la înălțimea unor așteptări aproape imposibile
Deși aveai cumva impresia că succesul lor era scris în stele, Argentina nu ar fi putut începe mai prost acel turneu final. După ce Messi a marcat din penalty pentru a deschide scorul în fața Arabiei Saudite, echipa lui Lionel Scaloni a fost învinsă cu 2-1. Conduși de căpitanul lor foarte influent, argentinienii au trecut ușor de Mexic (Messi a marcat și a oferit un assist) și de Polonia, pentru a se califica în optimi de finală cu Australia. Messi a marcat al treilea gol al turneului într-o confruntare strânsă cu Socceroos, înainte de a dubla avantajul echipei sale în fața Olandei, deși dubla dramatică a lui Wout Weghorst din finalul meciului a forțat depășirea timpului regulamentar. La penalty-urile care au urmat, Messi a trimis mingea în poartă fără scrupule, după ce șutul puternic al lui Virgil van Dijk a fost apărat de Emiliano Martínez. O altă paradă fantastică a portarului lui Villa - de data aceasta plonjând în stânga sa pentru a bloca tentativa lui Steven Berghuis - a ajutat Argentina să-și asigure calificarea în semifinale.
Un al treilea penalty transformat cu succes de Messi le-a oferit argentinienilor un avantaj timpuriu în fața surprinzătoarei semifinaliste Croația, înainte ca dubla lui Julián Alvarez să pună capăt meciului.
În unele momente ale finalei, s-a simțit ca și cum performanța strălucitoare a lui Kylian Mbappé ar fi însemnat o schimbare a gărzii. A fost hat-trick-ul remarcabil al francezului un indiciu că momentul lui Messi a trecut? Răspunsul este un categoric nu.
Deși Mbappé a preluat deja titlul de cel mai bun jucător al lumii înainte de această competiție captivantă din 2022, am avut parte de noaptea lui Messi în Lusail. După ce a deschis din nou scorul și a adus Argentina în avantaj în prelungiri, fostul as al lui Paris Saint-Germain a executat cu ușurință penalty-ul la loviturile de departajare. Gonzalo Montiel avea să fie eroul serii, după ce a marcat lovitura de pedeapsă decisivă, dar titlurile din ziare i-au aparținut unui singur om. Messi a pus în sfârșit mâna pe veneratul trofeu Jules Rimet, ceea ce i-a determinat pe mulți să concluzioneze că magicianul cu piciorul stâng este acum cel mai mare din toate timpurile.
Cristiano Ronaldo
Cristiano Ronaldo a apărut pe scena internațională la Campionatul European din 2004 din Portugalia, țara sa natală, dar nu i-a trebuit mult timp pentru a-și demonstra capacitățile remarcabile pe scena mondială.
La doi ani de la acel debut electrizant la un turneu major, un Ronaldo cu fața proaspătă și-a ajutat țara să obțină cea mai bună performanță la Cupa Mondială din 1966, când cele nouă goluri ale lui Eusébio au propulsat Portugalia pe locul al treilea. Pe lângă faptul că a executat o lovitură de pedeapsă decisivă în ultimele minute ale victoriei Portugaliei împotriva Iranului în faza grupelor, Ronaldo a marcat penalty-ul decisiv în sferturile de finală împotriva Angliei lui Sven-Göran Eriksson.
Sosit în Africa de Sud după un prim sezon spectaculos în capitala Spaniei, Ronaldo era așteptat să facă furori la Cupa Mondială din 2010. Cu toate acestea, nu a fost chiar așa pentru starul lui Real Madrid. Între remizele cu Coasta de Fildeș și Brazilia, CR7 a marcat un gol și a oferit o pasă de gol în bătălia cu Coreea de Nord, codașa din Grupa G. Acest atac impresionant s-a dovedit a fi singura sa contribuție semnificativă, Portugalia fiind eliminată în optimile de finală de Spania, câștigătoarea finalei.
Ronaldo a avut la dispoziție o perioadă și mai scurtă pentru a avea un impact în Brazilia, deoarece Portugalia nu a reușit să iasă din proverbiala Grupă a Morții. După ce a fost incapabil să evite o înfrângere în fața Germaniei în prima etapă a turneului, atacantul crescut la Sporting Lisabona a înscris golul egalizator, marcat în prelungirile partidei cu SUA, pentru a menține vii speranțele de calificare în fazele eliminatorii. În ciuda golului marcat pe final de meci în victoria Portugaliei cu Ghana (2-1), reușita dramatică a lui Ronaldo din minutul 80 s-a dovedit inutilă, diferența de goluri superioară a americanilor asigurându-le calificarea.
O nouă eliminare timpurie în 2018 ar limita din nou influența lui Ronaldo la o Cupă Mondială, dar acesta a profitat fără îndoială de puținele ocazii pe care le-a avut pentru a impresiona. Cel care a primit de cinci ori Balonul de Aur a reușit un hat-trick remarcabil în timpul confruntării dintre Portugalia și Spania, când vecinii iberici au produs un thriller de șase goluri pe Stadionul Olimpic Fisht. Ronaldo a marcat la începutul și la sfârșitul primei reprize, înainte de a trimite o lovitură liberă incredibilă pe lângă David de Gea, pentru ca Selecao să obțină un punct la Soci. Cinci zile mai târziu, el a marcat cu capul singurul gol al unei victorii la limită în fața Marocului, însă soarta Portugaliei a fost pecetluită în optimi pentru a doua oară în trei turnee, în timp ce Uruguay s-a calificat în sferturile de finală în detrimentul său.
Deși primele semne din Qatar au fost pozitive pentru atuul prețios al Portugaliei, lucrurile au început să se destrame rapid. Ronaldo a obținut și apoi a transformat un penalty pentru a declanșa un final haotic al ultimului meci din primul tur al grupei turneului, Ghana pierzând cu 3-2. Cu toate acestea, după ce și-a vărsat furia pe selecționerul Fernando Santos după ce a fost schimbat la jumătatea reprizei a doua a unei înfrângeri dureroase în fața Coreei de Sud, Ronaldo a fost eliminat din echipa de start a Portugaliei - prima dată când s-a întâmplat acest lucru la un turneu major de la Campionatul European din 2008 - pentru întâlnirea din optimi cu Elveția. El a fost, de asemenea, printre rezerve înaintea înfrângerii șocante a Portugaliei în sferturile de finală în fața Marocului, asigurându-se că Messi a furat toată atenția din acel moment.
În ciuda faptului că a obținut trei distincții importante în drumul său spre a deveni cel mai productiv marcator internațional din istorie, Ronaldo va simți în continuare că are o misiune neterminată în tricoul Portugaliei. O serie de eliminări timpurii și disputa cu selecționerul de data trecută i-au pătat oarecum impactul la Cupele Mondiale, așa că actualul atacant de la Al-Nassr va fi disperat să facă o impresie frumoasă în America de Nord.
Celelalte legende
Lothar Matthäus
Puțini jucători au contribuit la succesul pe termen lung al țării lor la fel de mult ca Lothar Matthäus, care a participat pentru Germania la patru Cupe Mondiale de-a lungul unei cariere internaționale extraordinare.
Mijlocașul polivalent a participat la prima sa campanie la Cupa Mondială în 1982, deși a avut câteva apariții ca rezervă la începutul competiției. A privit de pe bancă cum coechipierii săi își croiau drum în ultimele etape, înainte de a obține medalia de vicecampion în urma înfrângerii Germaniei cu 3-1, în fața Italiei, pe Santiago Bernabéu.
Patru ani mai târziu, Germania a fost învinsă în finala Cupei Mondiale din 1986 de o echipă argentiniană inspirată de Maradona. Cu câteva săptămâni înainte de acel spectacol remarcabil de pe Azteca, Matthäus a trimis o lovitură liberă superbă peste portarul marocan Ezzaki Badou, marcând primul său gol la Cupa Mondială.
Cu toate acestea, astrele s-au aliniat în 1990. Cu turneul programat la doar câteva luni după reunificarea țării, Germania a obținut un triumf emoționant la Cupa Mondială pe pământ italian. Matthäus a jucat, cum era de așteptat, un rol principal în calitate de căpitan al Die Mannschaft, fiind titular în fiecare dintre cele șapte meciuri ale echipei sale și marcând patru goluri.
Fostul erou de la Bayern München și-a condus apoi țara până în sferturile de finală ale ultimei Cupe Mondiale organizate în America de Nord, înainte de a obține gloria continentală la Euro 96. În timp ce influența sa începea să se diminueze, Matthäus a avut cea de-a 25-a și ultima sa participare la cel mai prestigios turneu internațional al FIFA, în Franța 1998, atunci când Germania a fost eliminată din nou în optimi.
Miroslav Klose
Deși cei mai mulți își vor aminti de Miroslav Klose pentru extraordinarele sale titluri de golgheter la turneele majore, este important să recunoaștem și imensa sa experiență și longevitate. Actualul antrenor al lui Nürnberg a participat la nu mai puțin de patru Cupe Mondiale, adunând în total 24 de apariții.
După o serie remarcabilă de cinci goluri marcate cu capul - dintre care trei au fost marcate la debutul său la Cupa Mondială în fața Arabiei Saudite (8-0) - care i-a adus Gheata de Argint în 2002, Klose a făcut și mai mult patru ani mai târziu. O altă serie de cinci goluri a fost de această dată suficientă pentru a obține premiul de cel mai bun marcator, în timp ce atacantul născut în Polonia și-a ajutat țara adoptivă să obțină locul al treilea pe teren propriu.
În Africa de Sud, polonezul a marcat din nou, de patru ori, în ciuda unei suspendări de un meci, după ce a fost eliminat împotriva Serbiei în a doua etapă.
După clasări consecutive pe locul al treilea, Germania a cucerit a patra Cupă Mondială în 2014, iar Klose și-a luat adio de la fotbalul internațional. Cu toate acestea, înainte de a îmbrăca faimosul tricou alb pentru ultima oară, fostul star de la Lazio a devenit cel mai bun marcator din toate timpurile al Cupei Mondiale, după ce a înscris al 16-lea său gol în uimitoarea victorie a Germaniei cu 7-1 în fața gazdelor, Brazilia.
Paolo Maldini
Un pilon al excelenței durabile, Paolo Maldini și-a respectat cariera de club și pe plan internațional cu aceeași loialitate de nezdruncinat, dedicare neobosită și angajament feroce pentru orice cauză. Între 1990 și 2002, Paolo Maldini a jucat fiecare minut din cele cinci campanii ale Italiei la Cupa Mondială. Ca o stâncă impenetrabilă pe partea stângă a apărării azzurra, legendarul fundaș și-a salvat țara în mai multe rânduri.
Maldini a marcat împlinirea vârstei de 22 de ani cu a patra apariție consecutivă la Cupa Mondială, după ce debutase în competiție cu puțin peste două săptămâni înainte. Deși acea campanie avea să se încheie cu o dezamăgire, gazdele suferind o înfrângere dureroasă la loviturile de departajare în fața Argentinei în semifinale, tânărul născut la Milano dovedise că se poate lupta cu cei mai buni.
SUA 94' și Franța 98' au adus și mai multă suferință, în condițiile în care alte două seturi de lovituri de departajare au decis în mod crud soarta lor. După ce a jucat un rol esențial în accederea echipei sale în finală, Maldini - alături de miile de suporteri italieni prezenți pe uriașul stadion Rose Bowl - a privit cu groază cum Roberto Baggio a trimis penalty-ul său peste bară, oferind trofeul Braziliei. Patru ani mai târziu, Luigi Di Biagio a trăit o poveste similară, când penalty-ul său a lovit bara la Saint-Denis, confirmând eliminarea Italiei din sferturile de finală.
Maldini a avut o ultimă șansă de a-și asigura un succes la mult râvnita Cupă Mondială din 2002, dar speranțele sale s-au stins curând în Asia de Est. Un gol de aur marcat în minutul 117 de atacantul sud-coreean Ahn Jung-hwan a pus capăt călătoriei Italiei, gazdele obținând o victorie uimitoare la Daejeon.
În ciuda acestei secvențe de concluzii dureroase ale celor cinci campanii ale sale la Cupa Mondială, Maldini va rămâne pentru totdeauna în amintirea tuturor ca unul dintre cei mai importanți jucători ai turneului.
Participări la Cupa Mondială: Întrebări frecvente
1. Cine deține recordul pentru cele mai multe prezențe în istoria Cupei Mondiale?
Lionel Messi. Legenda argentiniană are 26 de meciuri jucate la Cupa Mondială de-a lungul carierei sale internaționale.
2. Câți jucători au participat la cinci Cupe Mondiale diferite?
Doar șase jucători au participat la cinci Cupe Mondiale diferite - Antonio Carbajal, Andrés Guardado, Rafael Márquez (toți din Mexic), Lothar Matthäus (Germania), Lionel Messi (Argentina) și Cristiano Ronaldo (Portugalia)
3. Poate Cristiano Ronaldo să depășească recordul de prezențe al lui Lionel Messi la Cupa Mondială 2026?
Da. Cu toate acestea, Portugalia va trebui probabil să avanseze cu câteva runde mai mult decât Argentina pentru ca el să facă acest lucru. Ronaldo are în prezent 22 de prezențe la Cupa Mondială, cu patru mai puține decât Lionel Messi.
4. Care țară a participat la cele mai multe turnee de Cupă Mondială?
Brazilia este singura echipă care s-a calificat la toate cele 22 de Cupe Mondiale anterioare înaintea ediției din această vară din America de Nord. Prin urmare, aceasta este țara cu cele mai multe prezențe la turneul internațional organizat de FIFA.
5. Ce portar a avut cele mai multe prezențe la Cupa Mondială?
Hugo Lloris. Fostul portar al lui Spurs a adunat 20 de apariții la Cupa Mondială înainte de a-și anunța retragerea internațională în urma înfrângerii Franței în fața Argentinei în finala din 2022. Lloris a cucerit medalia de câștigător al Cupei Mondiale din Rusia cu patru ani mai devreme.
6. Poate Lionel Messi să joace la o a 6-a Cupă Mondială în 2026?
Da, Lionel Messi este oficial pregătit să joace la Cupa Mondială FIFA 2026. După ce a asigurat deja calificarea Argentinei, căpitanul este așteptat să conducă campioana în exercițiu în meciul de deschidere cu Algeria, pe 16 iunie 2026, în Kansas City.