Turneul final din 1992 găzduit de Suedia a fost unul cu un deznodământ extrem de ciudat.

Danemarca a câștigat Euro 1992, deși nici nu s-a calificat pentru a evolua în competiție. A primit dreptul de intrare cu mai puțin de două săptămâni înainte de startul turneului, după ce UEFA a interzis Iugoslaviei să participe din cauza războiului din țara lor.

Locul Iugoslaviei a fost așadar acordat ocupantei locului al doilea din grupa de calificare - Danemarca. În momentul în care s-a luat această decizie, echipa Iugoslaviei se afla deja în Suedia, la baza de antrenament.

România nu s-a calificat la Euro 1992, selecționata tricoloră terminând doar pe locul 3 în preliminarii. Clasament final în grupa din preliminarii: Scoția (11 p - primul loc), Elveția (10 p- locul 2), România (10 p - locul 3), Bulgaria (9p - locul 4) și San Marino (0p - locul 5).

Un antrenor nu foarte apreciat

Danemarca nu era suficient de pregătită pentru turneu, deși ideea că toți jucătorii erau în vacanță este ușor exagerată. Câțiva dintre ei au luat o scurtă pauză, pentru că sezonul din campionatul danez s-a încheiat cu doar două săptămâni înainte de meciul de deschidere de la Euro, dar suspendarea Iugoslaviei era oarecum previzibilă și danezii așteptau decizia UEFA.

La începutul turneului, Richard Moller Nielsen, selecționerul Danemarcei, nu era o figură populară. El câștigase două campionate în țara sa ca manager, dar metodele sale defensive au provocat nemulțumirea lui Michael Laudrup, considerat cel mai mare fotbalist danez din toate timpurile.

Laudrup a părăsit echipa națională, refuzând să joace sub conducerea lui Nielsen. Fratele său, Brian, a făcut același lucru, amplificând nepopularitatea lui Nielsen în întreaga țară.

Totuși, când s-a confirmat participarea Danemarcei la Euro 1992, Brian s-a întors în echipă. Michael a refuzat să revină și a urmărit turneul la televizor, fiind în vacanță în SUA. Astfel, cel mai mare jucător al Danemarcei a ratat cel mai important moment din istoria fotbalului danez. Cu toate acestea, el s-a întors un an mai târziu și a jucat atât la Euro 1996, cât și la Cupa Mondială din 1998.

Peter Schmeichel, eroul danezilor

Brian Laudrup a fost spectaculos, făcând meciuri extraordinare împotriva Franței și, în special, împotriva Olandei în semifinală.

Cu toate acestea, adevăratul erou al turneului a fost Peter Schmeichel, deși debutul în competiție nu a fost unul de ținut minte.

Ezitant în remiza fără goluri cu Anglia, Schmeichel a fost ironizat de coechipierul său, Flemming Povlsen, care după meci a spus că ”dacă avem cel mai bun portar din lume, mă întreb de ce nu l-am adus cu noi.” 

Motivat poate de acest comentariu, portarul lui Manchester United a fost unul din oamenii providențiali ai danezilor în meciurile ulterioare, parada crucială la loviturile de departajare în fața lui Marco van Basten din semifinala cu Olanda pavând drumul spre o finală neașteptată. În timpul regulamentar, scorul a fost 2-2, danezii reușind să se impună la lovituri de departajare cu 5-4.

În ultimul turneu înainte de introducerea regulii care interzicea portarilor să prindă în mână pasele deliberate de la coechipieri, Danemarca a profitat din plin, frustrându-și adversarii cu această strategie, însuși Schmeichel admițând ulterior că se simțea ușor jenat că Danemarca a câștigat turneul astfel, descriind regula privind pasele înapoi ca ”cea mai bună schimbare de regulament din fotbal.”

Explozie de bucurie după finala cu Germania

Chiar și după ce au trecut de Olanda în semifinală la penalty-uri, Danemarca era considerată outsider în fața Germaniei, care a început în forță, dându-i mult de furcă lui Schmeichel în prima repriză.

Dar, împotriva cursului jocului, Danemarca a preluat conducerea grație unui jucător care i-a surprins chiar și pe nordici.

John Jensen, cunoscut pentru imprecizia sa, a înscris un gol memorabil din afara careului, șocându-i pe comentatorii partidei, cărora nu le venea să creadă ceea ce tocmai văzuseră: ”John Jensen a înscris în sfârșit un gol!”, a fost una din replicile memorabile ale turneului.

Adevăratul erou a fost însă tot portarul Schmeichel, care a avut o prestație fenomenală în fața atacurilor germane, oprind spectaculos un șut al lui Stefan Reuter și o lovitură de cap a lui Jurgen Klinsmann, alături de alte intervenții notabile.

Golul doi, care a adus în cele din urmă și marele trofeu, avea să fie marcat pe final de mijlocașul Kim Vilfort, în minutul 78, consfințind astfel cea mai mare surpriză de până atunci din istoria Euro.

Echipa Turneului

Portar: Peter Schmeichel (Danemarca);

Fundași: Jocelyn Angloma (Franța), Laurent Blanc (Franța), Jürgen Kohler (Germania), Andreas Brehme (Germania);

Mijlocași: Ruud Gullit (Olanda), Stefan Effenberg (Germania), Thomas Hässler (Germania), Brian Laudrup (Danemarca);

Atacanți: Dennis Bergkamp (Olanda), Marco van Basten (Olanda);