Ricardo Costa, despre tacticile impresionante ale outsiderilor la Cupa Mondială

În această fază de început a Cupei Mondiale, mai multe echipe au ales o strategie mai defensivă. Când simt că adversarul este ușor superior, se organizează într-un bloc jos pentru a închide zonele centrale, urmărind superioritatea numerică pe ultimul linie defensivă, de obicei cu cinci jucători în apărare și un linie de trei mijlocași, lăsând doi jucători în față pentru presing. Scopul este recuperarea mingii și declanșarea unor tranziții rapide.

Echipele mai slabe coboară mult în teren, astfel încât, după recâștigarea posesiei, să poată încerca să producă daune adversarului pe contraatac.

Între timp, unele dintre echipele mai puternice (Portugalia și Spania, de exemplu), care se simt mai confortabil cu mingea și preferă organizarea ofensivă, au pasat mult, dar întâmpină dificultăți în a trimite un număr semnificativ de șuturi pe poartă.

Strategia folosită de echipele cu resurse tehnice și tactice mai reduse a creat ceva bătăi de cap pentru formațiile de top precum cele iberice. Miza pe tranziții și apărarea agresivă în treimea finală le permite să caute contraatacuri rapide pentru a marca sau, alternativ, să creeze ocazii din faze fixe.

Deși această abordare tactică merită cea mai mare atenție pentru moment, există și alte aspecte individuale și colective care merită menționate.

Dintre jucători, confirmarea – deloc surprinzătoare – a lui Lionel Messi, ca lider al naționalei Argentina, atât pe teren, cât și în afara lui.

Jude Bellingham pare pregătit pentru o Cupă Mondială mult mai bună decât sezonul său destul de modest la Real Madrid.

Michael Olise ar putea deveni omul decisiv pentru naționala Franței, ajutându-l pe Kylian Mbappe să se concentreze exclusiv și decisiv pe finalizare.

Luis Diaz demonstrează că poate trece de la un jucător foarte bun la excelent, bazându-se pe sezonul său la Bayern München și conducând o echipă columbiană plină de talent.

Joao Neves a fost unul dintre puținii portughezi care și-au arătat valoarea în meciul cu RD Congo. A menținut ritmul ridicat cu care este cunoscut în fotbalul mondial, apărând, atacând și chiar marcând.

O mențiune specială și pentru tânărul Ayyoub Bouaddi, care se află încă între bine și foarte bine, dar prestația sa a fost de mare calitate, la fel ca și evoluția colectivă a echipei sale Maroc – una dintre cele mai bune din această fază incipientă a competiției, alături de Argentina, Anglia și Franța.