Spania
Dominarea posesiei
Nu este nimic nou, La Roja încearcă pur și simplu să domine meciul prin menținerea posesiei. Este logic: un adversar fără minge nu reprezintă o amenințare. Dintre toate echipele care au ajuns în optimile de finală și au jucat cel puțin cinci meciuri, Spania are cea mai mare posesie medie (63,86%) la acest turneu. Însă de această dată, planul s-ar putea să nu funcționeze, sau mai degrabă, va fi greu de pus în practică.
Adversarii lor din Argentina excelează și ei la acest capitol, folosind o strategie similară. Și sunt doar cu puțin sub, cu o posesie medie de 60,72%. Așadar, totul s-ar putea decide la cine reușește să recupereze mingea mai rapid.
La acest capitol, Spania iese din nou în evidență, având cel mai mare procentaj de recuperări directe ale mingii de la adversari dintre toate cele 48 de echipe prezente la turneu (68,18%). Argentina a încercat cele mai multe astfel de recuperări (141; Spania este pe locul trei cu 110), dar rata lor de succes este mult mai mică. Au reușit doar în 56,74% dintre încercări, ocupând abia locul 31.
Prin pressingul lor, oamenii lui Luis de la Fuente pot forța adversarii să greșească și în alte moduri, de exemplu perturbând construcția atacurilor. Nimeni nu a recuperat mai multe mingi decât Spania, atât în treimea ofensivă (40, Argentina 22), cât și la mijlocul terenului (155, Argentina 124).
„Spania este cea mai bine organizată echipă de la acest turneu. Printre altele, are și o apărare reziduală excelentă și este pregătită pentru eventuale pierderi de posesie, astfel încât să nu fie surprinsă pe contraatac,” remarcă analistul de date Flashscore, Marek Kabat.
Structură
Totul se învârte în jurul liniei de mijloc pentru Spania, unde De la Fuente a optat pentru o așezare în formă de diamant, un sistem popular mai ales în anii '90. Totuși, selecționerul spaniol l-a inovat. Omul de bază în spate este Rodri, care acționează ca mijlocaș defensiv progresiv, adică este implicat puternic și în faza ofensivă. Deasupra lui, într-un rol ceva mai retras, evoluează fie Pedri ca playmaker, fie Fabian Ruiz în meciurile în care este nevoie de capacitatea sa de recuperare a mingii.
Pe partea opusă, mai avansat, Dani Olmo joacă rolul de al doilea atacant sau chiar vârf, la fel ca Mikel Merino atunci când este folosit. Știe să pătrundă în careu, lucru demonstrat de cele două goluri decisive marcate în optimi cu Portugalia și în faza următoare cu Belgia.
În vârful așezării se află Mikel Oyarzabal (sau Ferran Torres) ca fals nouă, care coboară între linia de apărare și mijlocul advers, preia pase filtrante și creează spații în ofensivă. Un exemplu perfect a fost golul marcat împotriva Portugaliei.
Cei din linia a doua vin în sprijin. Fundașul central Pau Cubarsi urcă des în jumătatea adversă și contribuie frecvent la faza premergătoare finalizării. Partenerul său Aymeric Laporte nu se sfiește nici el să urce. Ambii au cele mai multe pase verticale dintre toți jucătorii turneului (Laporte 204, Cubarsi 185).
Deoarece fundașii laterali evoluează mai mult ca mijlocași, Spania are a doua cea mai avansată linie defensivă de la turneu (după Canada). Media golurilor așteptate primite pe meci este de 0,3, iar pe tot parcursul turneului a primit doar un gol – de departe cel mai mic număr dintre toate echipele.
Argentina
Accent pe fazele fixe
Pentru campioana en-titre, finala nu se anunță prea optimistă dacă va rămâne fidelă stilului obișnuit. Rareori face pressing avansat și îi lasă pe adversari să construiască în liniște, lucru care avantajează următorul adversar.
Totuși, trebuie menționat că Argentina a folosit abordări tactice diferite la acest turneu, iar selecționerul Lionel Scaloni ar putea pregăti altceva pentru finală. Ceea ce Lionel Messi și colegii săi pot folosi cu succes sunt fazele fixe, pe care le-au executat mai bine decât oricine la acest turneu.
Au marcat șapte goluri din faze fixe, și asta cu liderul lor ratând două penalty-uri. A transformat unul, iar colegii săi au mai adăugat patru goluri din cornere și două din lovituri libere directe. Argentina a avut cele mai multe penalty-uri, cele mai multe goluri din lovituri libere și cornere la acest turneu.
Messi se ocupă de cornere, trimițând 16 mingi în careu – din nou, cel mai mare număr pentru o echipă la Cupa Mondială. Echipa sa a depășit chiar și Anglia, specialiști la acest capitol. Dar cum obțin aceste faze fixe?
„Argentina își așteaptă adversarul într-un bloc median și probabil nu va face pressing pe Spania aproape de propria poartă. Așadar, trebuie să găsească o modalitate de a face blocul median activ, agresiv și compact. De acolo, Messi și ceilalți atacanți pot ajunge în poziții periculoase în treimea ofensivă,” explică Kabat.
Faze de tranziție
Argentina preferă să avanseze organizat, cu mai mulți jucători și într-un ritm mai lent. Ca viteză de progresie a mingii, este chiar mai lentă decât adversara din finală. Totuși, spre deosebire de Spania, Albiceleste nu se limitează la un singur tip de tranziție ofensivă. Și acest lucru le aduce rezultate.
Chiar dacă nu este o echipă axată pe contraatac, a marcat cele mai multe goluri pe contraatac la acest turneu (patru). De asemenea, are al treilea cel mai mare număr de contraatacuri (12), în timp ce Spania are, în medie, doar un contraatac rapid la fiecare două meciuri.
Argentina folosește cel mai des zona centrală pentru a avansa. Francezii și belgienii au încercat să atace Spania mai mult pe stânga, în spatele lui Lamine Yamal, dar nu au avut prea mult succes.
Dacă Messi și compania vor un rezultat mai bun, trebuie să profite de spațiul lăsat în spate de fundașul lateral ofensiv Marc Cucurella. De altfel, singurul gol primit de Spania la acest turneu a venit după o centrare de pe dreapta, poate o provocare pentru Messi.
Chiar aceasta este zona în care îi place să acționeze; în semifinala cu Anglia, a oferit două assisturi de pe acea parte. Și, din nou, a păstrat totul pentru final – el și echipa sa sunt deosebit de puternici sub presiune.
După minutul 70, a marcat 12 dintre cele 19 goluri ale sale, de parcă acela este momentul când stilul său neobosit reușește să epuizeze adversarul și să lovească decisiv.
Vulnerabilități
Spania
Pentru La Roja, slăbiciunea se află chiar în cel mai puternic punct – diamantul menționat anterior. Este camera motoare, centrul de control; fără el, echipa se blochează. Și exact acolo Argentina are o armă de contracarare. Dacă reușește să limiteze influența lui Rodri (mai ales) și a celor care îl susțin, Spania va avea probleme.
Fără generalul său, Spania a jucat opt meciuri sezonul trecut când acesta a fost accidentat și a primit 14 goluri. În acest sezon, cu el pe teren, a jucat 11 meciuri și a primit doar un gol! Cu alte cuvinte, nimeni nu a reușit să scoată din joc centrul de control al Spaniei cu liderul său prezent.
Argentina ar putea reuși. Are și ea o linie de mijloc foarte solidă, condusă de Leandro Paredes. După revenirea din Europa, a ieșit puțin din lumina reflectoarelor și a jucat doar opt minute în primele două meciuri ale turneului. Dar în fazele eliminatorii a devenit indispensabil, ajutând atât la faza defensivă, cât și la construcția atacurilor.
Alături de fundașii centrali Lisandro Martinez (7,8) și Cristian Romero (7,6), el are cea mai bună notă medie pe Flashscore (7,8) după Messi.
Argentina
Echipa lui Lionel Scaloni a avut probleme defensive la acest turneu. Nu a reușit să păstreze poarta intactă în cinci meciuri la rând, primind gol chiar și de la una dintre cele mai slabe echipe ale turneului, Iordania, și de două ori atât cu Egipt, cât și cu Capul Verde în fazele eliminatorii.
Parțial, Argentina a avut și ghinion (conform golurilor așteptate primite, a încasat cu trei mai multe decât ar fi trebuit), dar nici portarul nu a avut evoluții bune.
Emiliano Martinez a fost desemnat cel mai bun portar la precedenta Cupă Mondială, dar anul acesta a fost departe de acel nivel. În meciurile cu Egipt și Iordania nu a avut nicio intervenție și a scos mingea din plasă de trei ori.
Procentajul său de parade, 56,25%, îl plasează abia pe locul 38 între portarii turneului, în timp ce Unai Simon de la Spania este mult peste (90%). Simon a primit doar un gol în tot turneul, în timp ce adversarul său din finală a încasat șapte și a împiedicat cu 1,5 goluri mai puțin decât ar fi trebuit.