Această extindere reprezintă punerea în practică a unei propuneri-cheie făcute de Gianni Infantino la scurt timp după ce a devenit președintele forului mondial de fotbal, în 2016.
El a subliniat importanța de a oferi "mai multe șanse pentru mai multe echipe" și a sugerat că Mondialul trebuie privit ca "mai mult decât o competiție, este un eveniment social."
'Evoluție firească'
De fapt, pentru mare parte din istoria sa, Cupa Mondială nu putea fi considerată cu adevărat globală. Europa și câteva țări sud-americane au dominat competiția, care a rămas la formatul cu 16 echipe până la extinderea la 24, în 1982.
În 1978, 10 dintre cele 16 participante erau din Europa, iar în 1990, în Italia, 14 dintre cele 24 de echipe erau europene.
Africa a trimis în total doar patru reprezentante la primele 11 ediții ale Cupei Mondiale, înainte de 1982. Chiar și în 1990, doar două echipe din Africa, Asia și zona CONCACAF (America de Nord, Centrală și Caraibe) au participat la turneu.
Extinderea la 32 de echipe, din 1998, a adus o distribuție mai echitabilă a locurilor la nivel mondial, însă tot doar cinci națiuni africane au ajuns în Qatar în 2022, în timp ce Europa a avut 13 reprezentante.
Trecerea la 48 de echipe asigură o împărțire mai echilibrată, fără a reduce numărul locurilor pentru Europa – care are acum 16 echipe, în timp ce Africa are 10, Asia 9, America de Sud și CONCACAF câte 6, plus Noua Zeelandă.
"Este o evoluție firească. Ne dorim ca fotbalul să fie cu adevărat global," a declarat Arsene Wenger, directorul FIFA pentru dezvoltarea globală a fotbalului, în decembrie.
"Cred că 48 de echipe este numărul potrivit. Înseamnă mai puțin de 25 la sută din cele 211 țări afiliate la FIFA."
Extinderea a permis unor dintre cele mai mici țări din lume să ajungă pentru prima dată la turneul final – în special insula caraibiană Curacao, cu o populație de abia 160.000 de locuitori.
"O dată la un deceniu sau la patru ani, se întâmplă ca o țară mică să fie surpriza," a spus selecționerul Curacao, Fred Rutten, pentru AFP, sperând să producă una sau două mari surprize.
Capul Verde, Iordania și Uzbekistan sunt alte naționale aflate la prima participare. Iar noul format le oferă outsiderilor șanse mai mari să treacă de grupe și să ajungă în optimile de finală, adică printre ultimele 32 de echipe.
Cum primele două clasate din fiecare din cele 12 grupe merg mai departe, alături de cele mai bune opt echipe de pe locul trei, o singură victorie în prima fază ar putea fi suficientă pentru calificare.
'Spectacol diluat'
Dar asta înseamnă că turneul va pierde mult din suspansul de la început, iar marile națiuni probabil nu vor fi prea îngrijorate chiar dacă pierd primul meci – spre deosebire de 2022, când viitoarea campioană Argentina chiar a intrat în panică după eșecul cu Arabia Saudită.
Să vezi o favorită eliminată încă din grupe, așa cum s-a întâmplat cu Germania la ultimele două ediții, va deveni probabil istorie.
În 2022, faza grupelor a avut 48 de meciuri pentru a elimina 16 echipe. Acum vor fi 72 de partide în prima rundă, pentru același număr de eliminări.
Pentru a ajunge până la final, echipele vor trebui să joace opt meciuri – posibil în condiții solicitante, în plină vară nord-americană – față de șapte până acum, ceea ce înseamnă o povară și mai mare pentru jucătorii de top.
"Înțeleg argumentul legat de reprezentativitate, dar cred că un turneu final cu 32 de echipe era perfect," spune Jonathan Wilson, autorul cărții The Power and the Glory, A New History of the World Cup.
"Cea mai mare problemă nu e neapărat calitatea, ci faptul că spectacolul din prima fază va fi diluat, având opt echipe de pe locul trei care merg mai departe," a declarat el pentru AFP, sugerând că faza grupelor ar putea pune răbdarea fanilor la încercare.
În plus, el consideră că riscul cu încă o rundă eliminatorie este că "ar putea încuraja un fotbal destul de plictisitor și prudent".
Pentru marile echipe, primul obiectiv este să nu faci un pas greșit neașteptat încă de la început.
"Te concentrezi pe grupă, asta faci, și te asiguri că ești pregătit mental," a subliniat selecționerul Angliei, Thomas Tuchel.