Nu e doar o înfrângere. E ceva ce seamănă mai degrabă cu o capitulare lentă și rușinoasă, care a început chiar înainte ca mingea să fie pusă în mișcare. La Zenica, Italia a pus la bătaie mult mai mult decât o simplă calificare: a fost un test al rezistenței emoționale. Iar acest test, în cele din urmă, a fost picat.
În zilele premergătoare barajului cu Bosnia, potrivit La Repubblica, în vestiarul azzurrilor a apărut un subiect care ar fi trebuit să aibă prea puțin de-a face cu fotbalul. Posibilitatea unui premiu de 300.000 de euro în caz de calificare (de împărțit între convocați, aproximativ 10.000 de euro de persoană) a început să circule printre jucători, transformându-se rapid într-o discuție serioasă.
Nu a fost doar o simplă curiozitate, ci o solicitare transmisă staff-ului, ca și cum ar fi vrut să stabilească dinainte partea financiară a unui obiectiv încă departe de a fi atins. Momentul ales, mai mult decât conținutul, a făcut diferența: pentru că a arătat un grup care nu era pe deplin concentrat pe partea sportivă.
În acest context, intervenția lui Gennaro Gattuso a avut claritatea lucrurilor care nu lasă loc de interpretări. Mai întâi calificarea, apoi restul. A fost un apel la ordine, dar și o încercare de a readuce atenția asupra a ceea ce conta cu adevărat. Cuvinte care astăzi par să fi anticipat ceea ce urma să se întâmple: o echipă incapabilă să rămână lucidă pe parcursul meciului.