Se încheie cutremurul care, în ultimele ore, a zguduit vârful fotbalului italian: după demisia lui Gabriele Gravina și plecarea lui Gianluigi Buffon, și Gennaro Gattuso va pleca de pe banca Naționalei.
Selecționerul a informat federația că dorește să încheie colaborarea după eliminarea cu Bosnia, venită la loviturile de departajare și devenită simbolul unei noi rupturi atât sportive, cât și instituționale.
Rezilierea contractului este deja stabilită și a fost anunțată de FIGC.
Decizia vine la finalul unor zile marcate de o presiune tot mai mare, în care eșecul sportiv s-a suprapus cu prăbușirea rapidă a întregii structuri de conducere construită în jurul Naționalei. În doar câteva ore, conducerea federației a fost complet resetată: mai întâi demisia lui Gravina, anunțată în cadrul discuțiilor cu structurile federale, apoi decizia lui Buffon de a renunța la rolul de șef al delegației printr-un mesaj public.
În acest context, și poziția lui Gattuso a devenit inevitabil imposibil de susținut. Proiectul tehnic, pornit cu scopul de a reconstrui spiritul, identitatea și competitivitatea, se încheie fără a atinge obiectivul principal: readucerea Italiei la Cupa Mondială după o absență îndelungată.
Un nou început
Acum urmează una dintre cele mai dificile alegeri pentru viitorul fotbalului italian: desemnarea noului selecționer, într-un moment în care Naționala vine după trei preliminarii mondiale ratate la rând și va trebui să-și reconstruiască credibilitatea, viziunea și rezultatele.
Decizia finală privind noul antrenor îi va aparține președintelui care va fi ales la adunarea electorală programată după 22 iunie, când federația va avea o nouă conducere. Între timp, în mediul federal circulă nume cu experiență și profil înalt: printre favoriți rămân Massimiliano Allegri și Antonio Conte, considerați capabili să ofere imediat greutate și autoritate noului proiect.
Totodată, prinde contur și varianta unei soluții temporare: Silvio Baldini, actualul selecționer al Under 21, ar putea prelua interimar Naționala cel puțin pentru amicalele din vară cu Luxemburg și Grecia, până când noua conducere federală va stabili direcția definitivă.
Italia intră astfel într-o perioadă de tranziție totală: fără președinte, fără șef de delegație și acum și fără selecționer, reconstrucția începe de la zero.