„Asta va fi răsplătită. Vom primi înapoi. E karma. Karma va fi de partea noastră. Vom schimba această poveste”, a spus Tuchel când a fost întrebat despre revenirea Angliei pe stadionul unde celebrul gol al lui Maradona — și cursa sa individuală spectaculoasă, la câteva minute după — au adus victoria Argentinei cu 2-1 în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1986.
În minutul 6 al reprizei secunde, Maradona preia mingea în partea stângă a atacului. Pătrunde pe centru, evitând jucătorii englezi. Înainte de semicerc, pasează către Valdano, în dreapta, la marginea careului.
Fundașul englez ajunge primul, dar respinge mingea înapoi. Maradona sare la nivelul punctului cu var pentru a disputa mingea cu portarul Peter Shilton. Starul argentinian încearcă să lovească mingea cu capul, dar balonul îl lovește în mâna stângă și ajunge în plasă.
Citește și: Declan Rice despre jocul pe celebrul Estadio Azteca: "Pentru noi, e doar un stadion..."
„Desigur că îmi amintesc de Cupa Mondială a lui Maradona”, a spus Tuchel săptămâna aceasta. „De cele două goluri împotriva Angliei — cel în care a driblat pe toată lumea și celălalt, care astăzi nu ar mai fi validat niciodată.”
Antrenorul german al Angliei are perfectă dreptate. În era VAR, mâna evidentă a lui Maradona nu ar fi intrat niciodată în istorie. Puțini au înțeles, pe moment, protestele englezilor. Reluările, calitatea și disponibilitatea imaginilor erau cu totul altele față de cele de azi. Abia când fotografiile au apărut în ziare, a doua zi (nu exista internet), faza argentinianului a devenit clară pentru toată lumea.
Dacă astăzi primul gol al lui Diego nici nu ar fi fost validat, ceea ce a făcut Maradona trei minute mai târziu, pe bună dreptate, a intrat (și va rămâne mereu) în istoria Mondialelor.
Câțiva metri înainte de linia de mijloc, pune piciorul pe minge, se întoarce și lasă deja doi adversari în urmă. Sprintează pe partea dreaptă și traversează tot terenul de atac. Se descotorosește de încă trei englezi, inclusiv portarul, și împinge, cu calm, mingea în poartă, aproape de careul mic. Istoric. Genial.
Anglia a redus din diferență pe final, dar, cu victoria de 2-1, Argentina a început din nou să viseze la titlu. A trecut apoi de Belgia în semifinale și a cucerit trofeul în fața Germaniei de Vest.
Umbra care a marcat un Mondial
„Aveam 13 ani când Germania a jucat finala cu Argentina”, continuă Tuchel. „Îmi amintesc și că era ceva suspendat deasupra Azteca, iar umbra nu se mișca niciodată. Părea o placă atârnată, iar soarele era atât de sus pe cer încât umbra rămânea mereu în jurul cercului de la mijlocul terenului.”
Amintirea actualului selecționer englez este aceeași cu a oricărui copil care a urmărit acel Mondial la televizor. Acea umbră a marcat transmisiunile Cupei Mondiale din 1986. În centrul terenului era un desen ce semăna cu un „soare” sau un „păianjen”, dând impresia, corectă, că un obiect era suspendat deasupra gazonului.
Marca vizuală era creată de structura metalică a sistemului de sonorizare al stadionului Azteca, cunoscută drept „La Araña” („Păianjenul”), instalată la circa 36 de metri deasupra cercului central.
Ansamblul reunea zeci de difuzoare dispuse pe brațe radiale, a căror umbră se proiecta pe gazon. Cum multe meciuri se jucau aproape de prânz, iar soarele, la Ciudad de México, era aproape de zenit, umbra se deplasa foarte puțin pe parcursul celor 90 de minute, devenind una dintre imaginile emblematice ale Cupei Mondiale din 1986.
Greutatea karmei
„Sunt foarte entuziasmat pentru acest meci. Este o partidă iconică, să joci cu Mexicul în Mexic. Dar știm că vom juca împotriva întregii țări, împotriva energiei unei națiuni întregi, pe stadionul lor.”
Despre golul cu mâna de acum 40 de ani, Maradona, care ani la rând a spus că a fost „puțin cu capul și puțin cu mâna lui Dumnezeu”, spre finalul vieții a ajuns să-și ceară scuze pentru acea fază, recunoscând că a trișat.
Meciul cu englezii, la acea vreme, a depășit sfera sportivă pentru sud-americani. Acel Mondial din Mexic a fost primul după căderea dictaturii argentiniene și a avut loc la doar câțiva ani după Războiul Malvinelor, dintre englezi și argentinieni. Diego nu s-a limitat niciodată doar la fotbal.
Vremurile s-au schimbat, iar acum duelul are miză doar sportivă pentru ambele părți. Anglia, dacă va câștiga, pe lângă faptul că va scăpa de karma, cum spune Tuchel, va ajunge pentru a treia oară consecutiv între cele mai bune opt echipe ale lumii. Gazdele, dacă merg mai departe, vor ajunge pentru a doua oară în istorie în sferturile de finală. Prima dată a fost exact acum 40 de ani, tot pe teren propriu.