Spania a ajuns fără emoții la spectacolul de pe MetLife Stadium, primind un singur gol în meciurile sale și fără să fie condusă vreodată. O serie aproape perfectă, cât se poate de aproape de ideal.
Argentina, în schimb, a dus adevărate războaie în mai multe partide, luptând pentru victorii cu Capul Verde, Egipt și Anglia.
Atitudinea de neclintit a Argentinei
Este o atitudine de neclintit care le-a fost de folos; totuși, urma să întâlnească o echipă care ar fi stabilit un nou record de meciuri fără înfrângere pentru o țară europeană dacă evita eșecul și care ar fi câștigat a șasea finală din ultimele șapte jucate.
La Albiceleste îl avea pe Lionel Messi, iar Spania pe Lamine Yamal, iar titlurile din presă au avut subiecte pe măsură înaintea finalei Cupei Mondiale. Însă, avea să fie vreunul dintre ei protagonistul meciului?
Un început viu din partea ambelor echipe a adus un start palpitant, Lamine având primul șut pe poartă în minutul patru, urmat rapid de degajarea decisivă a lui Unai Simon de la circa 35 de metri de poarta sa.
Presingul avansat al Spaniei a lăsat Argentina fără replică
Presaingul avansat al Spaniei i-a făcut pe jucătorii Argentinei să alerge după minge minute bune, iar posesia colectivă de 68% a La Roja în primele 15 minute reflecta fidel cursul jocului.
La Albiceleste nu reușise nici măcar o atingere în careul spaniol, deși Alexis Mac Allister și Enzo Fernandez au avut împreună cinci dueluri unu la unu, dovadă a spiritului de luptă de care echipa avea nevoie pentru a ține Spania la distanță.
Arbitrul Slavko Vincic merită apreciat pentru că a lăsat jocul să curgă ori de câte ori a putut, în ciuda unor intrări dure de ambele părți. Opt lovituri libere înainte de prima pauză de hidratare au dat un ritm fragmentat partidei, ceea ce a convenit, fără îndoială, stilului mai robust al Argentinei.
Deși Messi avea un procentaj de 100% la pase complete până în acel moment, atinsese mingea doar de șapte ori, dintre care patru au fost pase.
Spania, mult mai precisă în posesie
Performanța perfectă a lui Pau Cubarsi la dueluri la sol și aeriene, precum și recuperările lui Aymeric Laporte în trei rânduri, au făcut ca incursiunile lui Marc Cucurella pe partea dreaptă a Argentinei și ale lui Pedro Porro pe stânga să devină rapid o constantă.
Toate acțiunile ofensive cu adevărat periculoase au venit din partea spaniolilor, care au fost mai preciși în posesie și adesea mai direcți decât adversarii lor, nevoiți să aștepte răbdători momentul potrivit.
Un exemplu clar a venit în minutul 38, când mingea a fost trimisă lung către Julian Alvarez, care nu a reușit decât să-l tragă înapoi pe Rodri în încercarea de a ajunge la balon.
Prima ocazie a lui Mikel Oyarzabal a venit la scurt timp după aceea, însă al doilea șut pe poartă al Spaniei a fost direct pe Emi Martinez.
Niciun șut pe poartă pentru Argentina înainte de pauză
Argentina a continuat să se chinuie, dar prin voință și determinare a reușit să-și țină adversarii la distanță, în ciuda ușurinței cu care spaniolii schimbau ritmul.
Lisandro Martinez, singurul jucător avertizat în prima repriză, a fost schimbat înainte de pauză, dar nu înainte de a câștiga toate tackling-urile, de a disputa cinci dueluri la sol, de a recupera de două ori posesia și de a reuși și o intercepție.
Până la pauză, jucătorii Argentinei nu doar că nu avuseseră niciun șut pe poartă, dar nici măcar nu atinseseră mingea în careul Spaniei, iar cu scorul încă 0-0, erau încă în joc, deși, dacă atacanții spanioli ar fi fost mai eficienți, meciul ar fi trebuit să fie deja decis.
Două pase greșite în primul minut al reprizei secunde ar fi trebuit să fie taxate de Alex Baena, care, la fel ca Oyarzabal în prima repriză, a trimis mingea direct în brațele lui Martinez.
Start anemic de repriză secundă
Un început mai lent al reprizei poate fi pus pe seama pauzei prelungite (27 de minute), jucătorii având nevoie de timp pentru a reintra în ritm.
Argentina părea mai preocupată să fragmenteze jocul, indiferent de mijloace, iar deși Leandro Paredes a primit cartonaș galben, Spania comisese de fapt același număr de faulturi (10) ca și La Albiceleste.
După 55 de minute, Messi era singurul jucător cu procentaj de 100% la pase complete, deși nu a fost implicat prea mult în joc.
Cu siguranță, colegii săi au muncit mult mai mult, iar activitatea lui Nicolas Tagliafico a ieșit în evidență. Cinci dueluri câștigate din opt și patru recuperări de posesie au reprezentat o prestație de top la intrarea în ultima jumătate de oră.
Cinci parade ale lui Martinez
Oyarzabal, cu cinci goluri înainte de finală, alături de Fabian Ruiz, au fost înlocuiți de perechea de la Barcelona, Pedri și Ferran Torres, în încercarea lui Luis de la Fuente de a aduce ceva nou în jocul echipei sale.
În ton cu ceea ce s-a întâmplat până atunci, tot Spania dicta ritmul la capitolul ofensiv, păstrând 63% posesie colectivă cu puțin peste 20 de minute rămase de jucat.
Apărarea Argentinei a arătat solid pe tot parcursul meciului, Gonzalo Montiel câștigând 100% din dueluri, iar Cristian Romero s-a remarcat până a fost schimbat la a doua pauză de hidratare.
Torres a avut șansa să devină erou la doar a doua atingere, dar lovitura sa de cap, din nou, a ajuns direct în brațele portarului argentinian. A fost a cincea paradă a lui Martinez în acest meci, cel mai mare număr de intervenții pentru el la un meci de Cupă Mondială.
Cubarsi, imperial
Unul dintre eroii tăcuți ai Spaniei la acest turneu, Pau Cubarsi a fost din nou imperial în defensivă, cu patru degajări – mai multe decât oricine pe teren –, majoritatea duelurilor la sol câștigate și un procentaj incredibil de 98,8% la pase reușite.
Pe final, Spania a început să preseze Argentina, iar raportul de nouă șuturi pe poartă la zero pentru adversari ar fi trebuit să se reflecte pe tabelă.
În prelungiri, un tackling imprudent al lui Enzo Fernandez asupra lui Cubarsi i-a adus al doilea galben și implicit eliminarea. Cum primul galben fusese pentru proteste, rămâne de văzut cât de mult va regreta Argentina inferioritatea numerică.
Cu aproape ultima fază a timpului regulamentar, Lamine a executat o lovitură liberă pe poartă – al zecelea șut al Spaniei –, dar Martinez a zburat în stânga sa și a respins balonul în corner.
Argentina și-a arătat intențiile în prelungiri
Prelungirile au fost pentru Argentina doar un exercițiu de supraviețuire, dar cu un om în minus și cu Spania atacând la fiecare oportunitate, misiunea era aproape imposibilă.
Intențiile lui Lionel Scaloni au fost clare: a lăsat opt jucători în apărare, păstrându-l pe Messi singur în față.
Nico Williams a trimis mingea în plasă pentru Spania după cinci minute, dar golul a fost anulat rapid pentru un fault discutabil la faza premergătoare. Apoi Mikel Merino, eroul La Roja din fazele anterioare ale turneului, a ratat complet ținta cu o lovitură de cap din câțiva metri.
La pauza prelungirilor, Martinez avea cele mai multe atingeri dintre jucătorii Argentinei (62), în timp ce trei spanioli – Cubarsi (127), Porro (119) și Rodri (116) – depășiseră suta, subliniind cât de dezechilibrat a fost acest meci.
„Rechinul” mușcă și aduce victoria Spaniei
Blocajul a fost spart în cele din urmă când Torres a șutat imparabil cu stângul chiar la începutul reprizei secunde din prelungiri, iar acest gol a venit pe deplin meritat pentru Spania.
A 12-a încercare pe poartă și a 20-a în total au contrastat puternic cu zero șuturi pentru campioana en-titre, la care Messi a fost complet inexistent.
Torres a mai avut un gol anulat pentru offside, în timp ce Spania încerca să tranșeze definitiv soarta partidei.
Cu poarta goală în față, chiar la final, Giuliano Simeone a reluat peste poartă dintr-o poziție excelentă, la singura sa ocazie, iar odată cu această ratare, speranțele Argentinei la Cupa Mondială s-au năruit.