Câștigător: Troy Parrott
După Robbie Keane, Troy Parrott. Legendarul atacant irlandez s-a retras de mult, iar naționala încă mai caută un înlocuitor pe măsură, capabil să ducă echipa spre turneul final al Cupei Mondiale, lucru care nu s-a mai întâmplat din 2002.
Când a apărut la juniorii lui Tottenham, acolo unde și Robbie Keane a lăsat amintiri, Troy Parrott promitea să fie acel succesor, dar traseul carierei sale, acum la 24 de ani, a amânat un vis care începe să pară tot mai realizabil.
Interesant e că atacantul lui AZ Alkmaar era rezervă pentru Evan Ferguson, dar o accidentare l-a scos pe jucătorul de la Roma din lotul pentru meciurile decisive și a schimbat istoria fotbalului irlandez.
Într-o săptămână de neuitat, Troy Parrott a marcat ambele goluri în victoria istorică 2-0 cu Portugalia și a fost înlocuit în aplauzele fanilor, dar dacă mai existau sceptici, meciul cu Ungaria le-a schimbat definitiv părerea.
Un hat-trick decisiv în victoria epică (2-3) cu Ungaria, în prelungiri, a declanșat sărbătoarea în toată țara. Parrott are 10 goluri pentru națională, jumătate dintre ele marcate în ultimele zile. Se poate mai bine de atât?
Pierzător: Cristiano Ronaldo
Dacă săptămâna lui Parrott va rămâne în istorie din cele mai bune din cariera sa, cea a lui Cristiano Ronaldo a avut exact efectul opus.
Căpitanul Portugaliei ne-a obișnuit să iasă în evidență prin momentele sale de glorie, dar de data aceasta a ratat meciul decisiv pentru calificarea la Mondial, contra Armeniei, după ce a fost eliminat în partida cu Republica Irlanda, când Portugalia era deja condusă cu 2-0.
Chiar dacă selecționerul portughez a încercat să explice la final și FPF va face apel la FIFA, nu prea există cuvinte care să-l scuze pe Cristiano Ronaldo, care va ajunge la Mondial la 41 de ani. Momentul amintește de tinerețea sa la 18 ani.
Ca idee, e prima dată când e eliminat în 226 de meciuri jucate pentru Portugalia și, totuși, e vorba de Cristiano Ronaldo.
Învingători: Kosovo
Ne întoarcem la poveștile de basm și este momentul să vorbim despre Kosovo. În afara Europei, echipe precum Capul Verde sau Curaçao au reușit să atragă atenția, însă naționala kosovară nu renunță la visul de a-și scrie propria istorie și rămâne în cursa pentru un loc la Cupa Mondială 2026.
La tragerea la sorți, Kosovo era considerată outsider-ul grupei B, mai ales în fața ofensivei puternice a Sloveniei, condusă de Sesko, și a Suediei, cu Gyökeres și Isak. Totuși, parcursul din preliminarii a demonstrat că încă există povești surprinzătoare și inspiraționale în calificările europene.
Deși a fost învinsă categoric (4-0) încă din prima etapă de Elveția, Kosovo, care nu este recunoscută de țări precum Serbia, Rusia, China și Brazilia, a profitat de lipsa de valoare a adversarilor și, cu cinci goluri marcate și 10 puncte după cinci etape, și-a asigurat play-off-ul cu un meci rămas de jucat, după ce a învins Slovenia cu 0-2.
Matematic, încă poate termina pe primul loc, dar pentru asta ar trebui să învingă Elveția la o diferență de șase goluri. Să visezi nu costă nimic, dar poate e mai realist să se concentreze pe play-off. Oricum, performanța este remarcabilă.
Pierzători: Suedia
În această poveste plină de eroi și rivali, Suedia nu putea lipsi. Graham Potter a fost adus să-l înlocuiască pe Jon Dahl Tomasson, cu speranța că echipa va ajunge în play-off-ul pentru Cupa Mondială 2026, însă suedezii se mențin în cursă doar datorită meritelor lui… Jon Dahl Tomasson.
Nordicii veneau după o Ligă a Națiunilor promițătoare, dar campania de preliminarii s-a transformat într-un adevărat coșmar. Acum, doar o victorie în ultima etapă poate salva parcursul lor de la un eșec total și le poate reda șanse reale la calificare.
Capriciile din pre-sezon ale lui Gyökeres și Isak la cluburile lor s-au resimțit negativ asupra echipei naționale, iar forma scăzută a celor doi atacanți s-a văzut la nivel colectiv – doar trei goluri marcate în cinci meciuri de preliminarii.
Calificarea la Cupa Mondială 2026 rămâne încă posibilă, însă dacă echipa va continua să arate precum în înfrângerea drastică, 4-1 cu Elveția, suedezii ar trebui să se gândească serios la ce pot realiza pe terenul american și cum să își regăsească ritmul ofensiv.
Învingător: Erling Haaland
Mașină de război, "war machine" sau, tradus liber în norvegiană, Erling Haaland. După un sezon mai puțin strălucit la Manchester City – cu doar 22 de goluri în Premier League –, atacantul nordic și-a luat revanșa pe scena internațională.
Într-o grupă considerată teoretic accesibilă, Haaland a profitat încă din primele două etape, din martie, marcând câte un gol contra Moldovei și Italiei. A continuat în iunie cu alte două reușite împotriva Italiei și un gol în meciul cu Estonia, aducând Norvegia aproape de o revenire la un turneu final, pentru prima dată din 1998.
Cu bateriile încărcate la început de sezon, Haaland a strălucit în preliminariile pentru Cupa Mondială 2026: a marcat cinci goluri și a oferit două pase decisive în victoria zdrobitoare, 11-1, împotriva Moldovei, în septembrie, și a reușit un hat-trick împotriva Israelului, în octombrie.
Spre finalul campaniei, norvegianul a demonstrat că Norvegia nu trebuie să se uite la calcule: a înscris o dublă cu Estonia și apoi două goluri în doar două minute pentru a răsturna scorul în Italia, aducând victoria cu 4-1 și înghețând Milano.
Cu 16 goluri în doar opt meciuri de calificare, Haaland se conturează ca o adevărată mașină de goluri, pregătită să zguduie scena fotbalului mondial în iulie 2026. La doar 25 de ani, atacantul a ajuns la 55 de goluri în 48 de selecții, confirmându-și statutul de super-erou ofensiv al Norvegiei.
Pierzători: Ungaria
Încă o națională care a dezamăgit în aceste preliminarii și a ratat un obiectiv ce părea la un moment dat asigurat.
Ungurii nu vor fi la Cupa Mondială 2026, deși au intrat în ultima etapă cu șanse matematice de calificare directă la turneul final.
E clar că victoria Republicii Irlanda cu Portugalia nu era în planurile lui Szoboslai și ai lui, dar un eșec pe teren propriu cu irlandezii a spulberat speranțele de play-off, iar egalul de pe tabelă în minutul 90+5 ar fi fost suficient pentru calificarea pe această cale.
O neatenție a fost fatală, iar ungurii vor urmări din nou Mondialul la televizor, lucru care a devenit deja obișnuință. Din 1986, maghiarii nu au mai ajuns la turneul final al Cupei Mondiale.
Câștigător: Aurélien Deniel
Știm că această rubrică s-a lungit, dar nu puteam încheia fără o mențiune specială pentru performanța lui Aurélien Deniel, portarul lui AG Plouvorn, din liga a șasea franceză, care a fost eroul în Cupa Franței într-un mod rar întâlnit pentru cineva din poziția sa.
Cu echipa sa condusă pe tabelă, Aurélien a primit permisiunea să urce în careul advers și, cu o execuție acrobatică, a înscris golul egalizator în minutul 90+3, ducând meciul la lovituri de departajare. Acolo, Plouvorn a eliminat Vitre, din liga superioară, cu 3-4, grație intervențiilor eroice (și acrobatice) ale portarului său.
Pierzătoare: Italia
Succesul Italiei în această fereastră internațională părea de la început o misiune aproape imposibilă. Victoria la limită cu Moldova, 2-0, păstra încă speranțele echipei lui Gattuso, însă pentru calificarea directă era nevoie de un succes fabulos în fața Norvegiei, invincibilă în acea perioadă, cu o diferență de nouă goluri.
Matematic, totul era posibil, dar practic... chiar și în cele mai optimiste scenarii, părea imposibil. Italia ar fi trebuit să marcheze la fiecare 10 minute. Meciul a început promițător, cu Francesco Esposito deschizând scorul în minutul 11, însă ritmul a scăzut drastic, iar norvegienii au egalat abia în minutul 63.
Squadra Azurra, care a strălucit atât de mult pe scena europeană, trebuie să se mobilizeze și să arate altceva în play-off pentru a evita ratarea turneului final pentru a treia oară consecutiv. Mai ales că, la ultimele două ediții, a fost eliminată tocmai în baraj de Suedia, în 2018, și Macedonia de Nord, în 2022.
Ultima dată când Italia, de patru ori campioană mondială(!), a participat la turneul final a fost în 2014, în Brazilia, când Haaland avea doar 14 ani.
Mamma mia!