De când Cupa Campionilor Europeni a fost redenumită UEFA Champions League, în 1992, competiția a oferit numeroase meciuri memorabile.
Nu au lipsit revenirile spectaculoase, precum celebra ”Remontada” reușită de FC Barcelona împotriva lui Paris Saint-Germain. Au existat și povești surprinzătoare, aproape de basm, precum parcursul lui Ajax din 2019 sau cel al lui Bodø/Glimt din 2026.
În acest articol, trecem în revistă cele mai bune finale UEFA Champions League din toate timpurile și momentele care le-au transformat în repere ale competiției.
Alunecarea lui John Terry la Moscova, golul egalizator marcat de Sergio Ramos în minutul 93, care a deschis drumul spre La Décima, prestația decisivă a lui Didier Drogba la Munchen și, desigur, revenirile istorice ale lui Manchester United, în 1999, și Liverpool, în 2005. Finale spectaculoase, dramatice și istorice, care au oferit competiției unele dintre cele mai cunoscute episoade ale fotbalului european.
Flashscore analizează cele mai importante 10 finale UEFA Champions League din toate timpurile: cele mai surprinzătoare, cele mai intense, cele mai dramatice și cele care au rămas în istorie.
10: Visul lui Bale, coșmarul lui Karius (Real Madrid - Liverpool, 3-1, 2018)
Finala UEFA Champions League din 2018 a fost spectaculoasă din mai multe motive. Real Madrid era favorită după ce câștigase trei din precedentele patru competiții, dar nu a câștigat meciul așa cum te-ai fi așteptat.
Cu Alisson, portarul lui Liverpool, accidentat, Loris Karius a preluat conducerea între buturile cormorane și a oferit una dintre cele mai infame prestații din istoria bogată a competiției: Karius i-a aruncat mingea lui Karim Benzema, provocând deschiderea de scor 1-0, și a fost de vină și la 3-1, când șutul de la mare distanță a lui Gareth Bale a trecut printre mănușile germanului.
Bale a fost cealaltă figură importantă a finalei. Galezul a marcat un gol spectaculos din foarfecă și a readus-o pe Real Madrid în avantaj, după ce Sadio Mané egalase cu câteva minute înainte.
Reușita lui Bale a fost momentul care a completat o finală cu adevărat specială.
9: Porto câștigă bătălia outsiderilor (FC Porto - AS Monaco, 3-0, 2004)
Purtând povara unei întregi națiuni doar pe umerii lor, José Mourinho și FC Porto au dat startul unei veri fotbalistice miraculoase, câștigând o adevărată bătălie a outsiderilor în finala UEFA Champions League 2004.
Împotriva lui AS Monaco, o altă surpriză a acelui sezon, Porto avea motive să se teamă de duo-ul ofensiv al monegascilor, format din Dado Pršo și Fernando Morientes, considerați printre cei mai periculoși atacanți ai momentului.
Echipa lui Jose Mourinho s-a bazat însă pe un joc solid defensiv și pe eficiență în atac. Porto a lovit rece, în momentele potrivite, iar Monaco a cedat cu 0-3, după golurile marcate de Carlos Alberto, Deco și Dmitri Alenichev.
O săptămână mai târziu, Mourinho s-a mutat la Chelsea și și-a atribuit pseudonimul pe care îl știm cu toții: "Vă rog să nu mă numiți arogant, dar sunt campion european și cred că sunt unul special".
8: Echipa de poveste a lui Ajax învinge puternicul Milan (Ajax - AC Milan, 1-0, 1995)
În 32 de ani se pot schimba multe, iar Ajax este unul dintre cele mai bune exemple. La 32 de ani după al treilea succes consecutiv în Cupa Campionilor Europeni, clubul din Amsterdam a revenit pe cea mai importantă scenă a fotbalului european, în 1995, pentru finala cu celebrul AC Milan al lui Fabio Capello.
Sub comanda lui Louis van Gaal și cu nouă jucători formați în propria academie în primul 11, Ajax a produs surpriza. Frank Rijkaard, legenda lui AC Milan care plecase de pe San Siro cu un an înainte pentru a-și încheia cariera la Amsterdam, i-a pasat decisiv lui Patrick Kluivert. Atacantul, în vârstă de doar 18 ani, a marcat în minutul 85, cu un șut subtil pe lângă Sebastiano Rossi, și i-a adus lui Ajax o victorie istorică în UEFA Champions League.
Finala a avut și o încărcătură simbolică importantă. A marcat finalul de drum pentru două legende ale lui Ajax și AC Milan, Marco van Basten și Frank Rijkaard, care și-au încheiat carierele după acel sezon.
7: Tiki-Taka preia tronul (FC Barcelona - Manchester United, 2-0, 2009)
În primul său sezon pe banca primei echipe, Pep Guardiola a cucerit Europa cu un stil de joc revoluționar: tiki-taka. Fotbalul rapid, bazat pe posesie, mobilitate și superioritate tehnică, a impresionat pe tot parcursul competiției.
În finala UEFA Champions League din 2009, Barcelona a avut însă parte de un test major, împotriva deținătoarei trofeului, Manchester United.
Echipa lui Sir Alex Ferguson se mândrea cu jucători precum Rio Ferdinand, Edwin van der Sar, Nemanja Vidic, Paul Scholes, Ryan Giggs, Wayne Rooney... Lista continuă la nesfârșit. Cu toate acestea, nu a fost suficient pentru a opri mașinăria catalană, Samuel Eto'o și Lionel Messi încheind o performanță maiestuoasă pe Wembley.
A fost ultimul meci în roșu pentru Cristiano Ronaldo, care a rămas furios după meci: "Nu ne-am descurcat bine. Tactica nu a fost bună și totul a mers prost pentru noi. Am fost în joc doar 10 minute", a declarat superstarul portughez cu două săptămâni înainte de a pleca la Real Madrid.
6: Milan a demolat "Dream Team" a lui Cruyff (AC Milan - FC Barcelona, 4-0, 1994)
În primul sezon fără legendarul trio olandez format din Ruud Gullit, Frank Rijkaard și Marco van Basten, ultimul fiind accidentat, AC Milan a făcut una dintre cele mai bune stagiuni din istoria clubului.
Cu Franco Baresi și Paolo Maldini drept repere în defensivă, Milan a dominat atât în Italia, cât și în Europa, printr-o apărare extrem de solidă. Testul suprem a venit în finala UEFA Champions League 1993/94, împotriva ”Dream Team-ului” construit de Johan Cruyff la Barcelona.
FC Barcelona era polul opus al lui AC Milan. Cu Romário, Michael Laudrup și Hristo Stoichkov în frunte, finala urma să devină lupta dintre o forță de neoprit și un obiect de neclintit. Iar în cele din urmă, obiectul de neclintit l-a doborât pe primul.
Milan a surprins pe toată lumea, deopotrivă admiratori și rivali, prin victoria categorică în fața Barcelonei, scor 4-0. În acea finală, italienii au marcat aproape jumătate dintre golurile reușite în competiție până în acel moment.
Daniele Massaro a înscris de două ori în prima repriză, iar după pauză, execuția superbă a lui Dejan Savićević și golul lui Marcel Desailly au completat una dintre cele mai clare victorii din istoria finalelor UEFA Champions League.
5: Alunecarea lui John Terry a decis finala Angliei (Manchester United - Chelsea, 1-1 (6-5 după penalty-uri), 2008)
Manchester United și Chelsea au dus o luptă epuizantă la Moscova, pe o ploaie torențială. Cristiano Ronaldo a deschis scorul pentru echipa lui Sir Alex Ferguson, cu o lovitură de cap spectaculoasă, însă Frank Lampard a egalat înainte de pauză, după o fază în care șutul lui Michael Essien a fost deviat.
Finala de pe stadionul Lujniki a ajuns la loviturile de departajare. Până atunci, Ryan Giggs intrase în istoria lui Manchester United, devenind jucătorul cu cele mai multe apariții pentru club, iar Didier Drogba fusese eliminat în minutul 116, după ce l-a lovit pe Nemanja Vidic.
Pe gazonul îmbibat de apă, Petr Cech a oferit primul moment important al seriei de penalty-uri, apărând execuția lui Cristiano Ronaldo. Apoi, însă, Chelsea a pierdut controlul. John Terry a alunecat în momentul șutului și a trimis pe lângă poarta lui Edwin van der Sar, ratând penalty-ul care putea aduce trofeul londonezilor. Fostul căpitan al lui Chelsea a numit ulterior acel episod cel mai trist moment al carierei sale, într-un dialog cu Petr Cech, prezentatorul seriei ”BIG PETE” de la Flashscore.
Van der Sar a apărat ulterior execuția lui Nicolas Anelka, iar Manchester United a câștigat al doilea trofeu UEFA Champions League din istoria clubului.
4: Real Madrid obține în sfârșit La Décima (Real Madrid - Atlético Madrid, 4-1 A.E.T., 2014)
Așteptarea a părut interminabilă pentru Real Madrid, rămasă la nouă trofee UEFA Champions League timp de peste un deceniu. Cel mai titrat club al fotbalului european a revenit, în cele din urmă, pe primul loc în 2014, într-o finală cu rivala Atlético Madrid, echipă care încerca să încheie un sezon de poveste cu primul trofeu Champions League din istorie, după ce câștigase și primul titlu în LaLiga după 18 ani.
Mult timp, finala a părut să meargă în direcția dorită de Diego Simeone. Diego Godín a deschis scorul în minutul 36, iar Atlético a încercat apoi să se apere compact și să o frustreze pe Real Madrid, echipa lui Carlo Ancelotti, pe Estádio da Luz. Planul a funcționat până în minutul 93, când Sergio Ramos a marcat cu o lovitură de cap după un corner și a trimis meciul în prelungiri.
Din acel moment, Real Madrid a preluat controlul și s-a dezlănțuit la Lisabona. Gareth Bale a înscris cu capul, Marcelo l-a învins și el pe Thibaut Courtois, iar Cristiano Ronaldo a stabilit scorul final din penalty. Real Madrid a câștigat cu 4-1 și a pus capăt așteptării pentru La Décima, al zecelea trofeu UEFA Champions League din istoria clubului.
3: Drogba scrie istoria Blues (Bayern Munchen - Chelsea, 1-1 (3-4 după penalty-uri), 2012)
Finala ediției 2011-12 a UEFA Champions League a fost una încărcată de istorie. După semifinale sclipitoare, în care Chelsea a eliminat deținătoarea titlului, FC Barcelona, în minutul 91 pe Camp Nou, iar Bayern Munchen a eliminat Real Madrid după penalty-uri, Allianz Arena și-a văzut propriul Bayern înfruntându-i pe Blues în prima finală cu avantajul terenului propriu din anii 1980.
După un meci dezechilibrat, Thomas Müller a marcat în cele din urmă deschiderea scorului în minutul 83, în timp ce Bayern căuta să câștige primul său titlu UEFA Champions League din 2001. Cu toate acestea, meciul nu s-a terminat încă, deoarece Didier Drogba s-a ridicat din mulțime și a reluat cu capul puternic un corner executat de Juan Mata în minutul 88.
După penalty-ul ratat de Arjen Robben în prelungiri, trofeul UEFA Champions League avea să fie decis la loviturile de departajare.
Manuel Neuer a oferit primul moment important al seriei, apărând execuția lui Juan Mata. Petr Cech a răspuns însă decisiv: mai întâi a apărat penalty-ul lui Ivica Olic, apoi l-a văzut pe Bastian Schweinsteiger trimițând în bară.
Lovitura decisivă i-a aparținut lui Didier Drogba. Ivorianul a transformat ultimul penalty, iar Chelsea a câștigat primul trofeu UEFA Champions League din istoria clubului, chiar pe terenul lui Bayern Munchen.
2: It's Fergie Time (Manchester United - Bayern Munchen, 2-1, 1999)
A fost nevoie de un miracol pentru ca Manchester United să reușească tripla istorică din 1999. După ce câștigase Premier League și FA Cup în cele zece zile de dinaintea finalei UEFA Champions League de pe Camp Nou, echipa lui Sir Alex Ferguson avea în față ultimul obstacol: Bayern Munchen.
Mult timp, germanii au părut în control. Mario Basler, titular în locul accidentatului Giovane Élber, a deschis scorul încă din minutul 6, cu o lovitură liberă trimisă la colțul scurt al porții lui Peter Schmeichel. Manchester United a încercat apoi să preia inițiativa, însă apărarea lui Bayern, condusă de Lothar Matthäus, și portarul Oliver Kahn au rezistat presiunii.
Apoi a venit timpul de prelungire, cunoscut în Anglia drept ”Fergie Time”, perioada în care, cu Ferguson pe bancă, nimic nu era decis până la ultimul fluier.
În minutul 92, după un corner respins de defensiva lui Bayern, mingea a ajuns la Ryan Giggs. Galezul a șutat, iar Teddy Sheringham a deviat balonul în poartă și a egalat. Miracolul nu s-a oprit însă aici. Un minut mai târziu, David Beckham a executat un nou corner, Sheringham a recentrat cu capul, iar Ole Gunnar Solskjaer, introdus și el pe parcurs, a trimis mingea în plasa lui Kahn. Manchester United a câștigat dramatic și a completat una dintre cele mai improbabile reveniri din istoria competiției.
1: Miracolul de la Istanbul (AC Milan - Liverpool, 3-3 (2-3 după penalty-uri), 2005)
Oricât de miraculoasă ar fi victoria lui Manchester United din 1999, nicio finală a Ligii Campionilor UEFA nu ar putea întrece ediția din 2005 dintre AC Milan și Liverpool.
Stadionul Olimpic Atatürk din Istanbul a fost scena celei mai mari finale UEFA Champions League pe care am văzut-o vreodată. O echipă feroce, AC Milan, care îi avea în componență pe jucători precum Kaká, Jaap Stam, Cafu, Paolo Maldini, Clarence Seedorf și Alessandro Nesta, s-a confruntat cu echipa lui Rafael Benitez, Liverpool, care a realizat amploarea sarcinii pe care o avea în față: "Poate că Milan este favorită, dar noi avem încredere și putem câștiga".
După ce Milan s-a impus devreme și a intrat la pauză cu 3-0, Reds au revenit în forță în primele 15 minute ale reprizei secunde prin Steven Gerrard, Vladimir Šmicer și Xabi Alonso, care au șters ca prin minune avantajul Milanului într-o clipită.
După ce a depășit cele 60 de minute rămase din timpul regulamentar și din prelungiri, Jerzy Dudek a fost cel care a furat spectacolul cu două intervenții la loviturile de departajare și a pecetluit o revenire memorabilă, care ar fi fost supranumită în mod meritat "Miracolul de la Istanbul".
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Care finală a Ligii Campionilor este considerată cea mai bună din toate timpurile?
De obicei, "Miracolul de la Istanbul" din 2005 este considerată cea mai bună finală a Ligii Campionilor din toate timpurile.
A câștigat vreodată o echipă finala Ligii Campionilor după ce a fost condusă cu 3 goluri?
Doar Liverpool, în 2005.
Cine a marcat cel mai rapid gol într-o finală a Ligii Campionilor?
Golul lui Paolo Maldini după 52 de secunde împotriva lui Liverpool, în 2005.
Care jucător a câștigat cele mai multe titluri în Liga Campionilor?
Dani Carvajal și Toni Kroos, ambii cu 6 titluri în Liga Campionilor.
Care jucător are cele mai multe goluri în istoria finalei Ligii Campionilor?
Cristiano Ronaldo, cu 4 goluri.
Care jucător a jucat în cele mai multe finale ale Ligii Campionilor?
Dani Carvajal, Toni Kroos, Luka Modric, Cristiano Ronaldo și Paolo Maldini, toți cu 6.