Zabaleta a vorbit și despre transformarea lui Manchester City în perioada în care a evoluat acolo, recunoscând în același timp amintirea dureroasă a înfrângerii Argentinei în finala Cupei Mondiale din 2014.
Pe teren, s-a remarcat prin efortul său neobosit ca fundaș dreapta, calitate pe care acum încearcă să o transmită jucătorilor albanezi aflați sub comanda sa.
La 40 de ani, Pablo Zabaleta este antrenor secund al lui Sylvinho la echipa națională a Albaniei. O combinație rară: un argentinian și un brazilian lucrând împreună în fotbal.
"Da, este adevărat că, din punct de vedere fotbalistic, este ceva ciudat. Ne-am cunoscut în 2009/10 la Manchester City, iar el venea de la Barcelona, în timp ce eu sosisem cu un an mai devreme de la Espanyol. Acolo s-a născut o prietenie, iar acum trei ani m-a chemat să îl ajut să antreneze Albania. A fost o oportunitate de care am profitat".
Accederea la Cupa Mondială este visul vostru. Acum va aflați pe locul doi în grupă, la șapte puncte în urma Angliei, dar cu unul mai mult decât Serbia. Următoarea provocare va fi pe terenul rivalilor voștri.
"Nu știm încă dacă vom juca la Belgrad. Este o provocare care trebuie abordată cu precauție, deoarece în 2016 au fost probleme – mai multe ciocniri între jucători după ce mai multe drone aa survolat terenul cu steagul Marii Albanii, care include statul Kosovo. Este un joc cu multe riscuri sociale, dar noi vrem să mergem la Cupa Mondială".
Ce s-ar întâmpla dacă o națiune cu mai puțin de trei milioane de locuitori ar ajunge la Cupa Mondială?
"Ah, ne-ar face o statuie în Tirana!"
Ai fost primul argentinian din istorie care a jucat la Manchester City. Apoi au venit compatrioți iluștri precum Carlos Tevez, Sergio Aguero și Julian Alvarez. Totuși, după nouă ani, tu ești cel care a plantat sămânța argentinianăe.
"Am ajuns tânăr, la 23 de ani. Și adevărul este că, ei bine, da, mi-am petrecut practic întreaga carieră în Anglia. Au fost 12 ani împărțiți între Manchester City și West Ham".
Ai fost martor direct la transformarea lui City, de la o echipă de mijlocul clasamentului, la dominarea fotbalului în Anglia și în Europa.
"Da, cred că împreună cu Vincent Kompany și Joe Hart am fost printre puținii care au văzut transformarea înainte de sosirea noilor proprietari. Nu numai la nivel sportiv, ci și în ceea ce privește infrastructura. La început, nu credeam că poți câștiga cu adevărat ceva cu un club de la mijlocul clasamentului. Și apoi, în schimb..."
Duminică, 13 mai 2012, totul s-a schimbat...
"Acea victorie în ultimele minute împotriva lui QPR a fost un eveniment istoric - în principal pentru că jucam pentru titlu împotriva lui Manchester United, care câștiga și împotriva lui Sunderland, și eram conduși cu un gol în minutul 90."
Și în acea victorie cu 3-2, aproape nimeni nu-și amintește că primul gol a fost al tău.
"Este adevărat, este probabil cel mai uitat gol din istorie! Îmi amintesc că am intrat în careu și Yayá Touré m-a servit. Am avut puțin timp sau spațiu să mă gândesc și am șutat cum am putut mai bine. Mingea a fost salvată de portar într-un mod ciudat, dar degeaba într-un final".
Apoi, finalul epic.
"Slavă Domnului că a fost Kun (Aguero) cel care a marcat și ne-a adus un titlu de neuitat. De la 2-1 până în minutul 90, în patru minute, am preluat conducerea și am câștigat primul titlu din istoria modernă a lui City."
Putem spune că în acel moment nu s-a schimbat doar istoria lui City, ci și a ta?
"Absolut da, mai ales modul în care s-a întâmplat totul. Acestea sunt rezultate care se întâmplă rar în lumea fotbalului. Ceea ce am trăit în acel moment a fost ca o scenă dintr-un film. Și am sărbătorit de două ori mai mult".
I-ai întors favorul puțin, ajutându-l să se acomodeze și fiind traducătorul lui, nu-i așa?
"Da, îmi amintesc că atunci când el și Carlitos (Tevez) au sosit, am fost în permanență interpretul lor. După un timp, au început să înțeleagă engleza, dar, la început, eu trebuia să îi ajut. Și într-o zi, am cerut conducerii clubului o mărire de salariu pentru serviciile mele de interpret!"
Doi ani mai târziu, însă, acea finală a Cupei Mondiale dintre Argentina și Germania de la Maracaná nu a fost un film cu final fericit.
"Da, acea finală pierdută este o cicatrice care va fi prezentă toată viața, una care nu se va vindeca niciodată. La sfârșitul meciului, aveam 29 de ani și știam că îmi va fi foarte greu, poate, să joc la următoarea Cupă Mondială, pentru că nu oricine ajunge să aibă 33 sau 34 de ani și să joace, mai ales pe postul de fundaș. Din fericire, Messi și Di Maria au câștigat în Qatar și au scăpat de acest blestem. Dar pentru mine, a fost o dezamăgire uriașă, pentru că a fi campion mondial înseamnă să atingi cerul cu un deget".
Înapoi la vechea ta echipă. Astăzi, Manchester City și Napoli joacă pe Etihad. Ai fost pe teren pe 14 septembrie 2011, pe același stadion. Și chiar și atunci, era primul meci al turului.
"Grupa era deosebit de dificilă, deoarece includea echipe precum Bayern Munchen și Villarreal. Îl cunoșteam deja pe Lavezzi, cu care jucasem în echipa de tineret a Argentinei, și ne scrisesem înainte de meci. Dar City nu era încă foarte puternică, iar noi nu eram încă concentrați 100% pe Liga Campionilor. Napoli ne-a surprins egalând la Manchester și învingându-ne în meciul retur."
Acea echipă avea încă un atac cu Aguero, Balotelli și Dzeko.
"Totuși, am fost eliminați tocmai din cauza confruntărilor directe cu Napoli. Îmi amintesc că, la întoarcere, am ajuns la aeroportul Capodichino și am găsit pe aeroport vreo cincizeci de fani ai lui Napoli care ne insultau! M-am simțit ca și cum m-aș fi întors în Argentina. Chiar și atunci când eram la hotel, pe malul mării, strada era plină de fani Napoli și atunci am știut că va fi greu".
La finalul sezonului, însă, a venit titlul în Premier League.
"Cred că a venit la finalul unui sezon în care am știut că trebuie să ne concentrăm pe campionat. Așadar, eliminarea din Liga Campionilor încă din faza grupelor a fost, într-un fel, o binecuvântare".
De acolo, glorioasa istorie recentă a lui City a început cu adevărat. Astăzi, însă, atât fosta ta echipă, cât și Napoli sunt echipe total diferite față de acum 14 ani.
"Napoli este campioana Italiei și are un antrenor precum Antonio Conte. Are jucători foarte fizici și a avut puterea să-l transfere pe Kevin De Bruyne."
Ai menționat într-un interviu pe site-ul oficial al City în urmă cu câteva luni că De Bruyne v-a schimbat echipa la sosirea sa în 2015.
"A făcut-o, într-adevăr. Este un pic ciudat să-l văd la altă echipă, dar sunt sigur că va continua să facă diferența. Poate că nu mai în formă maximă așa cum a fost în jurul anului 2018, dar are o calitate unică, iar atacanții care joacă cu el sunt privilegiați. El este încă un fenomen".
Pentru City, ce fel de joc va fi?
"Un meci dificil, pentru că Napoli a crescut în ultimii ani. Dar eu sunt întotdeauna convins că în Liga Campionilor este mai bine să începi acasă, mai ales că este începutul sezonului. Este mai bine pentru Guardiola să evite haosul din Napoli și să poată juca acest meci în fața propriilor fani. Ca în America de Sud, unele stadioane sunt mai bine evitate!"