Terry, care a câștigat Champions League, Premier League și cupe interne cu Blues, a jucat de 492 de ori în 19 sezoane pe Stamford Bridge, fiind pilonul apărării echipei londoneze.
După ce s-a retras în 2018, fostul internațional englez a trecut pe banca tehnică, ocupând un post de antrenor la Aston Villa sub comanda lui Dean Smith.
Pe lângă scurta perioadă petrecută la Leicester City, Terry a revenit ulterior la Chelsea, unde a lucrat part-time într-un rol de analist video.
”Trebuie să fii obsedat de meseria asta”
Au trecut însă cinci ani de la experiența de la Villa Park, iar fostul fundaș a admis în discuția cu Livesport Daily că, fără o implicare continuă în fotbalul de nivel înalt, riști să fii depășit.
Reflectând la direcția în care ar putea continua, Terry a explicat: ”Am stat aproximativ trei ani la Aston Villa, unde am obținut promovarea în Premier League, apoi am încercat să-mi găsesc și eu un post. Nu am primit însă oportunitatea de a antrena sau de a conduce o echipă.
După despărțirea de Aston Villa am mai muncit încă doi-trei ani încercând să găsesc un rol, dar nu am reușit să obțin nimic concret. Așa că, sincer, nu-mi rămâne mare lucru de făcut în afară de a încerca să mă bucur puțin de viață. Cred că am tot căutat ani la rând un loc în fotbal, dar, din păcate, nu am găsit nimic care să mă convingă sau să mă facă cu adevărat fericit.
Probabil am stat prea mult timp în afara fenomenului. Au trecut, de fapt, patru ani de când am plecat de la Aston Villa. Iar dacă îți dorești să fii un antrenor sau un manager de top, trebuie să fii conectat în permanență, să urmărești tot. Trebuie să fii obsedat de meseria asta.”
”Visul de a antrena Chelsea probabil nu se va împlini”
”Visul meu este să antrenez Chelsea, dar fără toate celelalte lucruri, probabil că acest vis nu va deveni realitate. Sunt mulțumit cu ce am realizat la Chelsea ca jucător și căpitan al clubului, dar cel mai recent vis probabil nu se va împlini."
Chiar dacă realitatea actuală nu e cea dorită, Terry are încă multe motive de mândrie, iar nimic nu se compară cu Champions League la nivelul fotbalului de club.
După ce a ratat penalty-ul decisiv în finala din 2008 contra Manchester United, a reușit să-și depășească acele momente grele patru ani mai târziu, când Blues au surprins-o pe Bayern Munich chiar pe terenul lor.
Terry a lipsit din finală din cauza suspendării, dar asta nu l-a împiedicat să fie în centrul atenției.
"Am avut echipamentul complet. Chiar nu-ți amintești?"
”Meciul în care nu am jucat, din 2012, cel mai bun moment al meu în tricoul lui Chelsea”
"E chiar amuzant, pentru că lumea mă întreabă care a fost cel mai bun moment al meu în tricoul lui Chelsea sau în istoria clubului.
Pentru mine, e meciul în care nu am jucat, în 2012. Și când petreci atât de mult timp la un club, înțelegi cât de mult contează pentru suporteri, pentru oamenii din club și pentru jucători.
Am muncit enorm de-a lungul anilor ca să câștigăm acel trofeu. E cel mai greu trofeu pe care am încercat vreodată să-l câștig. Și într-un meci în care eram probabil a doua favorită, eram la Munchen, jucam cu Bayern Munich, pe stadionul lor, în orașul lor.
Pete (Petr Cech) a apărat un penalty, paradele lui, Didier a marcat târziu...
În 05/06, 09/10, când Barcelona a marcat și ea foarte târziu, eram probabil favoriți să câștigăm. În anul în care eram o echipă îmbătrânită, aproape de finalul carierelor, cineva a decis că vom câștiga Champions League.
Aveam jucători de top în lot, dar ai nevoie și de puțin noroc pe parcurs, iar eu cred că am avut. Pentru mine, cel mai frumos moment a fost să văd cât de mult a însemnat pentru colegii mei și pentru suporteri."
Performanțe reduse la naționala Angliei, în ciuda unei ”generații de aur”
Deși cariera sa la club a fost plină de succese, la nivel internațional nu a reușit același lucru. Terry a făcut parte din așa-numita ”generație de aur” a Angliei, alături de Rio Ferdinand, Steven Gerrard, Paul Scholes și, bineînțeles, David Beckham.
Cu naționala Angliei, nu a reușit să treacă de sferturi la niciun turneu major, lucru care îl bântuie și acum.
Întrebat dacă poate explica de ce nu a câștigat titlu cu naționala Celor Trei Lei, Terry a răspuns: "Nu știu de ce. Am auzit alți jucători care au ieșit public și au spus motivele lor.
Eu nu am simțit la fel ca ceilalți. Nu am simțit rivalitatea din vestiare, stând acolo cu jucătorii de la Man United, cu cei de la Liverpool. Eu am încercat să fiu... să fim toți uniți. Poate rivalitatea dintre Liverpool și Man United era prea puternică."
Gerrard este unul dintre cei care și-au spus părerea despre acea perioadă, numindu-i ”egoiști”.
Răspunzând acestor afirmații, Terry a spus: "E chiar interesant, pentru că e un subiect despre care nu am discutat ca jucători. Nu stăteam să vorbim despre asta, fie că era Frank (Lampard) cu părerea lui, sau Stevie, sau Rio, sau altcineva, Paul Scholes cu părerea lui, fiecare are dreptul la opinie.
(Asta) nu înseamnă că trebuie să fiu de acord. Pot doar să-ți explic cum am simțit eu în acele momente. Și când eram la națională, eram jucător al Angliei. Nu eram jucătorul lui Chelsea."
”E cel mai bun moment ca Anglia să câștige Cupa Mondială”
Actuala generație de jucători englezi nu a câștigat nici ea nimic, dar a ajuns în două finale de Campionat European și pare tot mai aproape să rupă seceta de aproape 60 de ani fără trofeu major.
După ce Anglia s-a calificat la Cupa Mondială 2026 cu un parcurs perfect, Terry a adăugat: "Probabil e cea mai bună șansă pe care o avem. Cred că acum avem un lot foarte bun, o combinație de jucători tineri și experimentați, precum Harry Kane, Harry Maguire, John Stones, alături de tineri talentați ca Phil Foden, Cole Palmer, Jack Grealish și Jude Bellingham.
Acești băieți au acea naturalețe care îi face să nu simtă presiunea când intră pe teren. Deci, cred că avem o șansă reală."
În discuția completă cu Livesport Daily, Terry a vorbit și despre presiunea din Premier League, cel mai bun adversar întâlnit și ce înseamnă să conduci un club de succes. Urmărește interviul integral: