Când am aflat că Marele Premiu al Bahrainului din acest an urma să fie mutat în Malaezia, nu aș fi putut fi mai fericit.
În primii aproximativ 20 de ani în care am urmărit Formula 1, Marele Premiu al Malaeziei a devenit una dintre cursele mele preferate, oferind atât de des momente dramatice - victoria palpitantă obținută de Fernando Alonso în 2012; celebrul conflict dintre coechipierii de la Red Bull, Sebastian Vettel și Mark Webber, un an mai târziu; ediția din 2016, în care defectarea motorului lui Lewis Hamilton i-a oferit lui Nico Rosberg o șansă aproape decisivă la titlu; și cursa în care Daniel Ricciardo a rezistat atacurilor lui Max Verstappen pentru a obține victoria.
Mi-am dorit revenirea cursei timp de aproape un deceniu, iar apoi a trebuit să mai aștept aproape două ore, după ce probleme software bizare au oprit mai multe unități de putere și au întârziat startul de duminică. A fost prima dată când noile motoare ale F1 au fost folosite în condiții de ploaie, iar faptul că au cedat din cauza câtorva picături de ploaie nu arată deloc bine.
Totuși, mă voi concentra asupra aspectelor pozitive ale revenirii la Sepang, pentru că au fost multe.
Verstappen și Hamilton își demonstrează măreția
Când o pistă trece de la umed la uscat, îți dai seama cu adevărat cine sunt piloții de top. Cei mai buni dintre cei buni au instinctul și cunoștințele necesare pentru a găsi porțiunile circuitului cu mai multă aderență și pentru a-și da seama exact cât de mult pot forța. Apoi au și abilitatea de a forța la acel nivel.
După ploile abundente de dinaintea startului, cursa de duminică s-a desfășurat în astfel de condiții și a arătat foarte clar că, în ceea ce privește talentul pur, Max Verstappen și Lewis Hamilton rămân cei mai buni.
După ce s-au calificat pe primele două poziții, Verstappen a ajuns să se lupte cu cei doi piloți Mercedes, după ce Ferrari i-a montat lui Hamilton pneurile nepotrivite, dar nu a fost niciodată o luptă prea echilibrată. Pilotul olandez a fost depășit la start de Kimi Antonelli și George Russell, dar apoi i-a prins din urmă, i-a depășit și s-a desprins cu ușurință de ei.
Între timp, Hamilton a urcat de pe ultimul loc al grilei până pe podium, grație gestionării perfecte a pneurilor, ritmului excelent și unei adevărate demonstrații de măiestrie la depășiri. Dacă echipa sa nu i-ar fi montat pneuri de uscat pe o pistă udă, ar fi terminat cu siguranță cel puțin pe locul al doilea și s-ar fi luptat cu Verstappen pentru victorie.
Pe parcursul cursei, a fost clar de ce aceștia sunt cei doi piloți de pe grilă cu cele mai multe titluri și cât de norocoși sunt F1 și toți cei care urmăresc acest sport să aibă doi campioni legendari concurând în aceeași perioadă.
Rivalitatea lor a dus deja la una dintre cele mai spectaculoase lupte pentru titlu din istorie și există speranța că ne-ar putea oferi una nouă, dacă ar avea mașinile necesare. Nu există absolut nicio îndoială că Verstappen este cel mai bun pilot din F1, iar Hamilton a arătat în acest sezon că, deși poate nu are aceeași constanță, în zilele sale bune rămâne cel mai apropiat adversar al olandezului.
Antonelli îl reduce imediat la tăcere pe Russell
Verstappen și Hamilton sunt doi dintre cei patru campioni mondiali de pe grila Formulei 1, iar Antonelli a restabilit ordinea în Malaezia și este aproape sigur că va deveni al cincilea.
Cu weekendul dominant din Baku, Russell a dat semne că își revine și că pune presiune pe italian, dar doar o săptămână mai târziu, Antonelli a spulberat categoric orice șansă ca acest lucru să se întâmple.
În vârstă de 20 de ani, acesta a avut o singură șansă de a înregistra un tur în sesiunea finală a calificărilor și, cu toate acestea, a fost cu peste două zecimi mai rapid decât coechipierul său. Apoi, în cursa din ziua următoare, a rămas pilotul Mercedes mai rapid, depășindu-l pe Russell și lăsându-l în urmă după ce britanicul a fost surprins la reluarea cursei în spatele mașinii de siguranță.
Este adevărat că avantajul de 84 de puncte al lui Antonelli în clasament se datorează faptului că o problemă la motor l-a obligat pe Russell să abandoneze în ultimele tururi ale cursei, dar chiar dacă ar fi trecut linia de sosire pe locul al treilea, lupta pentru titlu ar fi părut la fel de încheiată. Diferența dintre cei doi piloți ai echipei Mercedes la Sepang a fost atât de mare.
Russell își găsise în sfârșit ritmul. În sfârșit pusese presiune. Iar ușurința cu care Antonelli a oprit totul din fașă este cu adevărat impresionantă.
El va fi campion mondial în 2026 și va fi un campion pe deplin meritat.
Aduceți înapoi Marele Premiu al Malaeziei
Poate că sunt puțin subiectiv, având în vedere că, așa cum am spus la începutul acestei rubrici, am fost mereu un fan al Marelui Premiu al Malaeziei, dar chiar nu cred că revenirea circuitului de la Sepang în F1 a lăsat vreun dubiu că acesta merită să fie în calendar.
Când vine vorba despre curse spectaculoase, circuitul este la un alt nivel față de multe dintre cele care ocupă în prezent un loc în calendar. Monaco și Singapore beneficiază de un statut aparte datorită notorietății lor și provocării uriașe pe care o reprezintă, dar în privința duelurilor roată la roată, circuitele din Miami, Madrid și, mai ales, Orientul Mijlociu oferă mult mai puțin decât cel din Malaezia.
Apoi există și faptul că clima țării face ca fiecare weekend să fie imprevizibil, poate produce atât de des un haos total și le oferă piloților o provocare reală. Chiar dacă ploaia nu apare pentru a-i testa - deși, de obicei, o face -, căldura și umiditatea sunt suficiente pentru a evidenția de ce aceștia se numără printre cei mai buni sportivi din lume.
Din păcate, având în vedere că F1 ar trebui mai degrabă să-și reducă dimensiunea calendarului și alege cursele în funcție de ceea ce pot oferi din punct de vedere financiar, revenirea unui Mare Premiu al Malaeziei în viitorul apropiat este improbabilă, cu excepția cazului în care instabilitatea din Orientul Mijlociu se prelungește până în 2027.
Într-o lume dreaptă, această cursă ar lua oricum locul uneia din Arabia Saudită, Qatar sau Abu Dhabi.