Când vorbește despre Inter, Massimo Moratti continuă să o facă la persoana întâi plural: "Noi".
Pe de altă parte, atunci când se referă la "ei", o face încercând să sublinieze o anumită detașare care, totuși, nu este una definitivă.
De altfel, atât el, cât și familia sa, se referă la acel imaginar colectiv al celor care abordează și astăzi fotbalul cu acea notă de romantism și deziluzie, acum pierdută, dar care ar trebui redescoperită: "Derby-urile din anii '60? Ei bine, au fost dureroase, dar au fost foarte distractive"
Ce amintiri aveți despre provocările dintre Inter și AC Milan?
"Ah, nu știu dacă vei înțelege... Erau momente în care voiai să subliniezi diferența de entuziasm. Și a fost foarte distractiv. La finalul meciului se organiza o înmormântare pentru echipa care a pierdut. A fost foarte plăcut”
Presupun că atunci când ați ajuns în funcția de președinte după tatăl dumneavoastră, derby-urile erau mai puțin distractive.
”În realitate, a fost întotdeauna un joc foarte dureros. Apoi, este clar că atunci când ești la conducerea uneia dintre cele două echipe nu vrei să faci o impresie proastă asupra orașului, așa că suferi înainte, în timpul și, dacă pierzi, după aceea. Sentimentele dintre derby-urile din perioada tatălui meu și ale mele împotriva lui Berlusconi erau aceleași, poate că oamenii erau cei care se schimbaseră un pic. Un lucru a rămas însă neschimbat: astăzi, ca și atunci, nu este sigur că echipa considerată favorită va fi și cea care va câștiga meciul.”
Inter este favorită pentru derby-ul de duminică.
"În ziua derby-ului din Supercupă, sentimentul a fost foarte bun pentru că echipa a jucat bine, a intrat pe teren hotărâtă și determinată. Pe scurt, părea o echipă adevărată. Au făcut un meci important, jucând foarte bine. Și asta a păcălit puțin pe toată lumea, pentru că apoi am revenit în campionat și, prin urmare, la normalitate.” (n.r. - înfrângerea suferită pe teren propriu în fața lui Empoli, 0-1)
O normalitate alcătuită din mini-crize recurente de ambele părți.
”Inter, însă, dă dovadă de mai multă consistență.”
Uneori este nevoie de mai mult.
”Da, dar dă într-adevăr impresia că este mai puternică. Cel puțin în acest moment. În ceea ce privește Milano, pe de altă parte, trebuie să înțelegeți despre ce fel de criză este vorba: dacă este doar psihologică sau și sportivă. Cu siguranță, nu trec printr-o perioadă ușoară. Dar tocmai din acest motiv, derby-ul devine o oportunitate valabilă de a compensa. Avem însă de partea noastră avantajul de a ajunge la meci cu un spirit mai puternic."
Până acum, în campionat, Simone Inzaghi nu a convins.
”Îl preocupă foarte mult acest sezon, la fel ca și cel trecut. Și tocmai povara de a nu fi câștigat Scudetto anul trecut a cântărit și în acest an asupra continuității acestei echipe.”
A câștigat Milan anul trecut sau a pierdut Inter?
"Ambele. Inter a pierdut cu siguranță Scudetto-ul, dar Milan, în cele din urmă, pentru ceea ce a făcut, a meritat să-l câștige."
În acest sezon, titlul pare să se îndrepte spre sud.
"Mi-ar plăcea ca Napoli să câștige. În primul rând, pentru că ar schimba puțin jocul. În al doilea rând, Napoli devine un club important și în afara Italiei. Să sperăm că va continua să se descurce bine și în Europa. Din toate punctele de vedere, nu doar din cel fotbalistic, este foarte important ca și Napoli să trăiască o astfel de experiență.”
Cu toate acestea, în nord lucrurile se înrăutățesc. Cum vedeți această a doua criză a lui Juve?
”Nu-mi place să vorbesc despre asta, pentru că este o situație cam sumbră și tristă. Îmi pare rău, mai ales pentru fotbal, care nu dă o imagine foarte bună. Sper din tot sufletul ca Juve să iasă din ea cu demnitate.”
Unii spun că toată lumea realizează câștiguri de capital.
"Asta e o glumă care nu-mi place. Nu mă interesează. Acestea fiind spuse, am fost departe de fotbal mulți ani și nu știu ce se întâmplă astăzi.”
Înapoi la derby. Profilul dumneavoastră și al tatălui dumneavoastră aduce cu cel al lui Peppino Prisco (n.r. - fost vicepreședinte Inter)
”El a fost continuitatea lui Inter. Mi-l amintesc ca pe o persoană foarte inteligentă și simpatică. De o rapiditate mentală unică. Un avocat de cel mai înalt nivel și o persoană care a avut multe merite (a fost medaliat cu aur în timpul războiului), dar care nu și-a pierdut niciodată marea simplitate. Simpatia lui a servit-o bine și pe Inter"
Prisco s-ar lega probabil cu lanțuri de porțile de pe San Siro. L-ați fi putut opri?
"În niciun caz. Vorbind cu cei care au trăit victoriile și suferințele, atât cu tatăl meu, cât și în cazul meu, îmi dau seama că pentru ei ar fi ca și cum cineva i-ar răni o rudă. Și, apoi, tot dintr-un punct de vedere logic și rațional, mi se pare că este un stadion care răspunde exact nevoilor și cerințelor fanului: să meargă la stadion și să vadă bine meciul. Și San Siro permite acest lucru.”
De ce în timp ce Real Madrid și Barcelona renovează Bernabeu și Camp Nou, Milan se gândește să distrugă San Siro?
"Nu știu, poate că există o responsabilitate și din partea Primăriei. Atât la Real, cât și la Barça, abordarea corporatistă este diferită. Participarea acționarilor este foarte importantă și acest lucru favorizează luarea deciziilor de către experți.”
Credeți că este posibil ca Inter și Milan să revină în mâinile milanezilor?
"Nu, mi se pare imposibil. Cel puțin în acest moment. Apoi, nu știu ce fel de evoluție financiară și economică ar putea avea sfera italiană, dar astăzi este dificil pentru o familie să preia o echipă de fotbal, deoarece atât riscul, cât și expunerea sunt considerabile.”
Aveți vreun regret?
”Să fiu președintele lui Inter a fost o mare emoție, un privilegiu. Am făcut un munte de greșeli. Dar asta nu înlătură faptul că rezultatul final mi s-a părut bun. Am obținut multe victorii care sunt importante pentru imaginea clubului.”
Ce ne puteți spune despre jucătorii pe care ați fi vrut să-i aduceți la Milan?
"În multe cazuri nu a depins de noi. Cantona era primul pe care aș fi vrut să-l iau și care ne-a scăpat la limită. Sunt sigur că ne-ar fi ajutat să obținem multe succese.”
L-ați iubit mai mult pe Ronaldo sau pe Recoba?
"Bună întrebare. Amândoi erau fotbaliști pe care îi apreciez foarte mult. Ronaldo era un extraterestru din punct de vedere fotbalistic, în timp ce Recoba era cel mai uimitor jucător pe care l-am văzut vreodată, cineva care ți-ar putea câștiga meciul cu cinci minute înainte de final. I-am admirat și i-am iubit pe amândoi.”
Această alegere este, probabil, una mai dificilă: Mourinho sau Herrera?
(Râde) "Întotdeauna i-am considerat foarte asemănători. Și trebuie să recunosc că l-am luat pe Mourinho cu gândul la Herrera, pentru că avea caracteristici similare atât în comunicare, cât și în caracter, determinare și profesionalism. Și, în acele perioade, nu erau doar buni, ci și de succes.”
Sunteți cumva și un susținător al Romei?
"Bineînțeles că sunt, fără îndoială! Și, dacă uităm de ceea ce s-a întâmplat miercuri seara (n.r. - înfrângerea din Cupa Italiei împotriva lui Cremonese), Mou se descurcă destul de bine, deși nu este într-o situație ușoară.”