Doar la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992 a mai existat o asemenea fericire în rândul tuturor spaniolilor. Atunci, cu o generație condusă de Pep Guardiola, echipa de fotbal a câștigat și ea aurul. Ambele repere sunt acum istorice.

Turneul din Qatar, la care echipa e formată din jucători care au obținut trofee la nivel juvenil, ar putea, de ce nu, să marcheze din nou o un moment istoric pentru Spania.

În Africa de Sud, Shakira s-a făcut și mai cunoscută la nivel mondial prin hit-ul "Waka Waka". Dar tot de acolo a devenit viral și un alt "imn", în acest caz nu muzical, ci fotbalistic, tiki taka.

A fost un mod minunat de a înțelege fotbalul, de a crea magie cu mingea, de a o face să dispară într-o apărare condusă de Ramos, Piqué și Puyol, pentru ca magicienii Xavi, Iniesta și Xabi Alonso să o facă să apară într-o linie de atac în care Villa și Fernando Torres au finalizat cu golurile lor. 

Acea Spanie a stabilit un trend care a fost copiat de mai toate echipele. Sau cel puțin au încercat. Doar Germania s-a apropiat. Nici măcar generațiile următoare ale Spaniei nu s-au putut apropia de acel fotbal în care nu era necesar să marchezi multe goluri pentru a da lecții pe teren.

Ancorați în trecut, spaniolii au eșuat la CM 2014 din Brazilia, respectiv CM 2018 din Rusia, unde drama a fost amplificată când, cu câteva zile înainte, antrenorul lor de atunci, Julen Lopetegui, a fost demis pentru că se înțelesese cu Real Madrid pentru un contract după Cupa Mondială.

Din aceste echipe a rămas un singur supraviețuitor, Sergio Busquets. De pe bancă, Luis Enrique a introdus jucători noi, încercând să actualizeze versiunea învechită de tiki taka pentru a se adapta la noile vremuri. Până acum, l-a ajutat să ajungă în primele 4 echipe ale Ligii Națiunilor. Va fi asta suficient pentru a aspira la câștigarea Cupei Mondiale?

Puncte Forte

Spania a avut întotdeauna fotbaliști excelenți, cu o calitate tehnică enormă. Acesta este, fără îndoială, cel mai mare atu al lor. Noul lot de jucători este deja comparat cu marii lor idoli, deși unii nu au nici măcar 20 de ani.

Pedri și Gavi sunt principalii exponenți ai acestei generații tinere în care se remarcă, printre alții, Dani Olmo, Ansu Fati, Ferran Torres și Yéremi Pino. Nu sunt cei mai puternici, nici cei mai rapizi, nici cei care aleargă cei mai mulți kilometri. Cu toate acestea, modul în care gestionează posesia reprezintă ceva cu care foarte puține echipe se pot lăuda. 

Dar, acest tip de fotbal pe care-l practică echipa Spaniei, nu aduce și goluri pentru națională. Ultima performanță notabilă la capitolul goluri marcate, datează din septembrie 2021, un 4-0 în fața Georgiei.

Chiar și așa, echipa lui Luis Enrique a ajuns la 20 de meciuri consecutive în care a marcat cel puțin un gol, de la remiza cu Suedia (0-0) în iunie 2021. 

Cu Unai Simón în locul mult regretatului Íker Casillas, după fiascoul lui De Gea, doar Portugalia a primit mai puține goluri (3) decât Spania (5) în Liga Națiunilor. Și iată că, în meciul cu Suedia din iunie 2021, Portugalia a fost singura echipă care a primit mai multe goluri decât Spania.

În meciul decisiv dintre cele două echipe iberice, Spania a fost cea care a păstrat poarta curată, câștigând cu 1-0 pe pământ portughez. Gena competitivă, o moștenire a vechii "Furia Roja" este o mare virtute și foarte utilă într-o Cupă Mondială cu meciuri de tip "care pe care" zi de zi. 

Puncte slabe

Așa cum am precizat mai devreme, această echipă a Spaniei suferă atunci când vine vorba de marcarea multor goluri.

Uneori este foarte frustrant să vezi peste 800 de pase într-un meci și acestea să nu se transformea în șuturi pe poartă sau acțiuni periculoase.

Pe 24 septembrie, împotriva Elveției, echipa lui Luis Enrique a avut o posesie de 74%, a dat 809 pase față de 278 ale adversarilor. A produs 184 de atacuri față de 76... și doar patru șuturi pe poartă față de cinci ale adversarilor. Scor final: 1-2, victorie pentru elvețieni.

"Unsprezecele" ideal

"Unsprezecele" ideal pentru echipa Spaniei arată așa:

Unai Simón; Carvajal, Laporte, Pau Torres, Jordi Alba; Busquets, Koke, Pedri; Ferran Torres, Morata, Dani Olmo. 

Ceea ce este foarte sigur, este formația cu care Luis Enriqeu va începe meciurile: 4-3-3. Bineînțeles, aceasta poate fi modificată datorită versatilității jucătorilor pe care îi are la dispoziție.

De altfel, va trebui să luăm în calcul în ce formă vor fi unii jucători care vin după accidentări, precum Marcos Llorente, Laporte sau Dani Olmo, sau care nici măcar nu au mai jucat înainte de Qatar, cum ar fi Koke.

Departamentul în care antrenorul nu are niciun dubiu este poarta, cu Unai Simón ca număr unu incontestabil. Doi portari în mare formă în Premier League, De Gea și Kepa, care au ocupat în trecut acest post în poarta spaniolilor, nu i-au câștigat încrederea antrenorului și nu au fost convocați.

În față, "ucigașul" în care antrenorul a avut întotdeauna încredere este Álvaro Morata. 

Jucătorul cheie

Spania nu a fost niciodată o echipă cu o vedetă incontestabilă precum Argentina cu Messi sau Portugalia cu Cristiano Ronaldo. Dar întotdeauna a avut lideri de echipă, jucători cu caracter care să ajute echipa în cele mai grele momente. Luis Enrique nu mai are acum acest tip de jucător.

L-a avut pe Sergio Ramos, ultimul jucător care a jucat acest rol, dar după accidentările sale de anul trecut a decis că nu mai poate conta pe el.

Busquets este singurul care s-ar putea încadra la categoria ”jucător cheie”, dar este un altfel de lider, mai liniștit, mai puțin mediatizat. Și nu este nici pe departe la nivelul său de odinioară, iar asta ar putea fi ultima sa competiție majoră.

Va trebui să vedem dacă mai există vreun alt jucător capabil să preia "frâiele", să își asume această responsabilitate pe teren și în afara lui și să își susțină coechipierii.

Predicție

Spania are în față un drum dificil în Qatar. Deocamdată va trebui să se lupte cu Germania pentru primul loc în Grupa E.

Dacă se va întâmpla acest lucru și va termina pe primul loc, ar putea înfrunta Belgia lui De Bruyne sau Croația lui Modric în optimile de finală.

Dar răul cel mai mare ar putea apărea în sferturile de finală, cu o posibilă confruntare cu Brazilia, în cazul în care termină și ea pe primul loc în grupă. 

În acest context, accederea în sferturile de finală pare un obiectiv rezonabil pentru Spania. Mai departe planează incertitudinea.